Home » Știință » Evadarea din iarnă: scurt tratat de supravieţuire în anotimpul rece

Evadarea din iarnă: scurt tratat de supravieţuire în anotimpul rece

7 poze
Vezi galeria foto »

Nicu Parlog

Publicat: 31.01.2014

Share:

Iarna este fără nicio îndoială anotimpul cel mai periculos pentru omul pierdut, rătăcit sau ajuns accidental în mijlocul naturii, departe orice locuinţă, sursă de căldură sau hrană. Există în acest sens o sumbră statistică la nivel mondial, conform căreia cele mai multe decese ale oamenilor pierduţi în sălbăticie se înregistrează în perioada anotimpului rece. Da, din nefericire frigul şi gerul ucid. Şi asta fără cruţare. Nu ţin seama de experienţa şi pregătirea omului căzut în ghearele lor. Există de altfel o lungă listă de exploratori, alpinişti şi chiar soldaţi cu experienţă care au subestimat pericolele iernii, iar gestul le-a fost fatal. Cu toate acestea, iarna poate fi învinsă. Există pe de altă parte, numeroase metode şi trucuri în această direcţie. În continuare m-am străduit să le enumăr pe cele mai importante.

Cu iarna nu-i de glumit

Tragicul accident aviatic recent din Munţii Apuseni a evidenţiat nu doar necesitatea cunoaşterii noţiunilor de supravieţuire în frig, ci şi faptul că, oricine poate ajunge oricând să fie izolat în mijlocul naturii pe timp de iarnă. De la adăpostul corporatisto-boem al existenţei noastre desfăşurată timp de 90% din durata unui an în mediu citadin, uităm prea des de capriciile sorţii şi ale hazardului.

Înapoi la ierni şi geruri aprige, trebuie să ne reamintim că frigul poate ucide oriunde, nu doar la poli sau pe culmile munţilor. Şi nu doar iarna…

De altfel, au existat cazuri de oameni blocaţi în camere frigorifice pe timpul verii care au suferit la fel de mult precum cei rătăciţi iarna pe munte fără echipament corespăunzător.

Surpavieţuirea în doi măreşte şansele de a răzbi cu bine Sursa foto: Shutterstock

Un aspect care se dovedeşte deseori fatal, constă în subestimarea şi neînţelegerea corectă a periculozităţii iernii, căci aproape de fiecare dată frigul atacă prin surprindere. Dacă eşti atent, chiar fără experienţa unor cursuri de supravieţuire în natură, poţi sesiza la timp acel moment. Propriul corp te anunţă din timp prin semnale precum instalarea tremuratului şi clănţănitul dinţilor. Este semnalul să te trezeşti, să te mobilizezi şi să acţionezi. Nu-l ignora! Frigul odată instalat în organism (intrat în oase, cum se mai spune) te va împiedica serios să lupţi împotriva instalării îngheţului, urmat de degerături şi chiar de moarte.

Pregătirea hranei pe un foc improvizat pe timp de iarnă Sursa foto: Shutterstock

Înainte de tot şi toate, trebuie să ştii că cea mai eficientă armă contra unui asemenea deznodământ de nedorit este propria ta tărie de spirit.

Un spirit puternic, de neclintit, dublat de credinţa că vei scăpa, şi bineînţeles de o doză sănătoasă de umor şi speranţă, sunt mai preţioase decât cele mai performante şi moderne haine şi echipamente de iarnă!

Haine şi echipament

Reţine că simpla idee de a rezista în frig fără haine potrivite până în momentul în care vei fi găsit (a seciti salvat) este una pur utopică. Iarna, în mijlocul sălbăticiei hainele groase sunt mai importante chiar decât hrana sau focul. Evident, cum poţi să-ţi faci un foc sau să-ţi cauţi ceva de mâncare când eşti îmbrăcat subţire între zăpezi?

Dacă s-a întâmplat să ajungi în frig fără haine potrivite, nu dispera totuşi. Caută în maşină, cabană, epavă, orice poate servi drept veştmânt. Pături, prosoape, huse de scaune, rufe, batiste, draperii, perdele, saci. Orice fel de ţesătură naturală sau sintetică poate fi folosită pentru optimizarea hainelor, locului de dormit sau adăpostului.

Adăpost de noapte improvizat în pădure Sursa foto: Shutterstock

Termoizolaţia, adică capacitatea hainelor de a păstra şi înmagazina căldura poate fi crescută prin introducerea de iarbă uscată, muşchi de copac, fulgi, lână şi chiar hârtie (aşa au scăpat de moartea prin îngheţare mulţi soldaţi de pe Frontul de Est al celui de-a Doilea Război Mondial) între haine şi chiar în ciorapi.

Nu uita că te protejezi mai bine de frig prin mai multe haine, fie ele mai subţiri îmbrăcate una peste alta pe principiul foilor de ceapă, decât printr-o singură haină groasă.

De asemenea, nu te mulţumi să-ţi acoperi doar corpul. S-a demonstrat ştiinţific că trupul omenesc pierde multă căldură prin extremităţile sale. Nu neglija acoperirea capului, încheieturilor mâinilor, gleznelor, genunchilor şi a degetelor. Căciula este vitală!

Deşi capul are doar 6-7 5 din suprafaţa totală a omului, prin el se pierde peste 30% din căldura corporală. Pentru a opri pierderea de căldură la nivelul capului este bun orice fle de înveliş, decât să laşi capul gol în ger, ploaie sau viscol. Dacă nu ai mănuşi, improvizează imediat unele noi din perechi suplimentare de ciorapi traşi peste mâini (dacă ai) sau cârpe, fulare sau chiar pungi de hârtie umplute cu fân sau frunze uscate. Buna circulaţie este vitală pentru evitarea degerăturilor.

Atenţie mare ca îmbrăcămintea să nu fie foarte strânsă pe corp, mâini, picioare sau gât. La fel şi în cazul încălţămintei, şireturile nu trebuie să fie strânse. Dacă plouă, improvizează o pelerină din saci de plasi, covoare, pături sau bucăţi mari din scoarţă de mesteacăn puse sub haine. Dacă ai dat cumva peste piei de animale, te poţi înveli sau înfăşura cu ele, dar cu blana spre interior şi pielea la exterior. Blana purtată spre interior prezintă o termoizolaţie ideală, iar dosul lunecos al pielnii nu reţine zăpada.

În cazul unui ger brusc şi năpraznic, dacă nu ai mănuşi şi nu poţi improviza unele din alte tipuri de haine, reţine că poţi spinteca şi jupui un mamifer mic (iepure, marmotă, bizam, sau orice alt mic rozător sau carnivor prins), după care-i tragi pur şi simplu pielea peste cap ca şi cum ai da jos un ciorap. În manşonul de blană astfel obţinut îţi poţi băga mâinile şi le salvezi astfel de la degerături. Reţine că în cazul unui moment de supravieţuire iarna, ai nevoie de toate degetele întregi şi sănătoase pentru a scăpa cu bine de acolo.

Cuţitul este cea mai importantă unealtă de supravieţuire indiferent de anotimp Sursa foto: Shutterstock

Dacă ai de traversat pe jos o mare întindere de zăpadă, trebuie să ştii că mersul devine foarte anevoios şi dificil după puţin timp. În plus, rişti să-ţi intre apă în încălţăminte, iar pe timpul nopţii gerul să-ţi provoace degerături grave.

Acesta este motivul pentru care atât populaţiile umane nordice, cât şi exploratorii polari au apelat din cele mai vechi timpuri la aşa numiţii pâslari sau rachete de zăpadă. Rachetele de zăpadă pot fi alcătuite pe loc din crengi de brazi, molid, salcie şi bucăţi de plasă.

Ai mare grijă de haine şi de echipament. Chiar dacă frigul aparent s-a îmblânzit, nicio haină nu trebuie aruncată. Oricând i se poate găsi o utilizare în rol de aşternut sau obiect de semnalizare. Asta dacă nu revine frigul…

Reţine că hainele curate asigură o izolare termică mult mai bună decât cele murdare. De asemenea, foloseşte momentele din timpul popasurilor pentru a repara şi coase îmbrăcămintea ruptă şi deteriorată.

Foc şi încălzire

Focul este aproape la fel de important precum îmbărcămintea adecvată. Ba chiar mai important decât aceasta, dacă ai ajuns fără haine potrivite în inima iernii. Focul nu doar că te încălzeşte, dar cu ajutorul lui poţi prepara mâncarea, usca hainele. Îl poţi folosi şi ca mijloc ideal de semnalizare, precum şi în ţinerea la distanţă a animalelor periculoase. Îţi dă curaj şi optimism, iar mentalul funcţionează mai clar cu un foc aprins lângă tine (fapt dovedit ştiinţific).

Înainte de a aprinde un foc iarna, în pădure sau câmp deschis, trebuie să te înarmezi de la început cu multă răbdare. Drept sfaturi vitale, reţine că focul trebuie aprins întotdeauna ÎNAINTE de lăsarea nopţii. El nu trebuie aprins dacă nu ai nevoie de el. Pregăteşte şi adună mereu, chiar de diminează, vreascuri, rămurele uscate, orice alt combustibil disponibil. Chiar dacă sunt ude, le poţi usca lângă focul pe care-l faci. Nu face niciodată focul sub un copac cu ramuri plin de zăpadă!

Reţine că te încălzeşti mult mai bine cu 2-4 focuri mici între care stai ghemuit astfel încât căldura lor să radieze din toate părţle spre tine, decât cu un singur foc.

Mereu să amenajezi dinainte locul unde faci focul. Nu face focul direct pe sol, la întâmplare. Dacă solul e îngheţat şi nu poţi săpa o vatră sau nu găseşti pietre pentru ea, poţi folosi în schim obiecte precum bucăţi de tablă, capace de roţi, resturi de avion sau automobil. În jurul focului la care prepari hrana ridică nişte pereţi care să reflecte căldura.

Nu face niciodată un foc prea mare care îţi consumă toate rezervele de lemn, decât doar dacă vrei să-ţi semnalizezi prezenţa pentru a fi salvat. Chibriturile sunt foarte preţioase. Nu le irosi.

De asemenea, trebuie să înveţi să faci focul fără chibrituri, cum îl făceau strămoşii noştri. În acest scop, strânge cu tine amorse. Ele pot fi iască, iarbă uscată, aşchii subţiri de lemn, sfori despletite, scame de la haine, fire de lână, ace uscate de brad sau pin. Păstrează-le cu grijă să fie tot timpul uscate. Vreascurile şi combustibilul trebuie adunaţe în rezerve cât mai mari posibile, căci nu se ştie cât timp va dura până când vei fi salvat.

Focul în zăpadă este reuşit doar de experţii în supravieţuire

Strânge deci orice poate arde, de la bălegar uscat la crengi, buşteni, cărbuni. Încearcă orice material găseşti, dar pentru început aprinde o cantitate mică, să vezi dacă arde şi câtă căldură degajă. Inclusiv lemnele verzi ard dacă sunt puse într-un foc puternic. Benzina, motorina, uleiurile industriale, parafina, spirtul, parfumul lichid pot aprinde uşor focul. Dar NICIODATĂ nu le turna sau arunca direct pe un foc aprins!

În şcolile de supravieţuire serioase sau forţele speciale militare (cum ar fi la noi trupele de cercetaşi sau vânători de munte ) se învaţă aprinderea focului cu cele mai diverse şi neaşteptate obiecte comune, cum ar fi bricheta, lentila convexă de la ochelari, cu cremenea şi amnarul, prin frecarea a două lemne, cu pulberea dintr-un cartuş, şi chiar cu acumulatorul de maşină, motocicletă, barcă cu motor, etc.

În funcţie de obiectele şi mijloacele disponibile, se poate improviza cu succes o sobă dintr-o cutie metalică găurită în prealabil în partea superioară.

Adăpost şi salvare

Când eşti rătăcit iarna în sălbăticie trebuie să te mişti tot timpul pentru a rămâne încălzit, dar pe cât posibil evită să transpiri. Dacă munceşti la un adăpost sau tai lemne, nu te îmbrăca cu toate hainele, decât dacă afară este viscol.

Dacă ai ghinionul să te surprindă un viscol puternic, foarte curând rişti să te pierzi cu firea şi nu vei mai gândi şi acţiona corect şi coerent. Dacă nu găseşti rapid nişte copaci, stânci sau vehicul unde să te adăposteşti, ascunde-te pur şi simplu în zăpadă, dar lasă un orificiu prin care să respiri. Nu adormi! Aşteaptă până când viscolul se domoleşte.

Adăpost temporar de iarnă Sursa foto: Shutterstock

După care apucă-te imediat să-ţi încropeşti un adăpost provizoriu, până când vei fi salvat sau obligat să-ţi faci unul permanent. El te va apăra de frig, ploaie, zăpadă, viscol, animale. Trebuie să aibă o aerisire mică, şi mai ales trebuie să pui pe jos un strat izolator cât mai gros compus din tot ce ai la îndemână: covoare interioare de maşină, spătarele scaunelor din maşină, rucsacuri, veste de salvare, ziare, hârtii, ramuri de conifere, crengi, iarbă uscată, muşchi. Adăpostul trebuie să nu fie expus căderilor de pietre sau avalanşelor şi să fie cât mai reperabil din avion sau elicopter. Nu construi un adăpost mare din simplul motiv că într-un spaţiu interior mic, căldura se păstrează mult mai bine.

Nu strică niciodată să aprofundezi nişte cursuri de supravieţuire unde înveţi cum să faci un adăpost cu mâinile tale. Ai grijă să nu uiţi unde ţi-ai făcut adăpostul, căci eşti în zone necunoscute, iar dacă se lasă noaptea, ceaţa sau viscolul rişti să uiţi unde l-ai făcut. Marchează prezenţa adăpostului printr-un steag improvizat sau o prăjină lungă pusă lângă el, sau orice altceva care poate fi văzut de la depărtări.

Foarte importantă, vitală chiar este cunoaşterea semnelor care anunţă înrăutăţirea vremii, alături de nişte noţiuni de bază de meteorologie.

Nu uita că animalele presimt înrăutăţirea vremii. Învaţă să le descifrezi comportamentul. În general, păsările şi mamiferele îşi încetează brusc activitatea şi îşi caută adăpost cu ceva timp înainte de venirea viscolului de zăpadă sau a gerului.

Optimismul este un mare secret al supravieţuirii în natură pe timp de iarnă Sursa foto: Shutterstock

Vremea urâtă mai este anunţată şi de apariţia unui halou în jurul soarelui, apariţia pe piscurile izolate a unor nori denşi care se mişcă rapid pe verticală, răsăritul soarelui în ceaţă, sau vântul care batea noaptea dinspre vale spre înălţime.

Foarte importantă pentru supravieţuirea în natură pe timpul iernii este alimentaţia, care trebuie să conţină cât mai multe calorii şi zaharuri din motive evidente.

După cum spuneam însă la începutul articolului, cele mai importante secrete ale supravieţuirii în medii ostile precum iarna în sălbăticie, rămân tot speranţa, optimismul, simţul umorului, experienţa, condiţia fizică şi mai ales cunoaşterea tehnicilor şi metodelor de supravieţuire.

Tags: adapost cunostinte Foc ger Haine hrana iarna optimism spirit supravietuire viscol zapada

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase