Ce să faci şi ce să nu faci pentru a preveni apariţia cancerului

De asemenea, se presupune că până în 2020, populaţia mondială va creşte la 7,5 milioane de indivizi, dintre care aproximativ 15 milioane  se vor îmbolnăvi de cancer şi doar 3 milioane vor supravieţui. 

Potrivit Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate, cancerul de plămâni, de stomac, ficat, colon şi sân cauzează cele mai multe decese anual. 

• Cum putem să prevenim osteoporoza
• Studiu: Persoanele născute fără simțul mirosului respiră diferit

Ce cauzează cancerul?

Cancerul este cauzat atât de factori interni (precum mutaţii moştenite şi hormoni), cât şi de factori de mediu (dieta, radiaţiile infecţiile). De-a lungul timpului, observaţiile realizate de oamenii de ştiinţă în timpul studiilor au indicat că majoritatea cazurilor de cancer nu au origini ereditate şi că factorii aduşi de stilul de viaţă, precum dieta, fumatul, consumul de alcool şi infecţiile au influenţă profundă asupra dezvoltării sale. 

Deşi, factorii ereditari nu pot fi modificaţi, stilul de viaţă şi factorii de mediu sunt potenţial modificabili. 

Influenţa mică impusă de ereditate şi natura modificabilă a factorilor de mediu indică faptul că putem preveni apariţia cancerului. 

Printre factorii importanţi dictaţi de stilul de viaţă, care afectează incidenţa şi letalitatea cancerului se numără tutunul, alcoolul, dieta, obezitatea, agenţii infecţioşi, poluanţii din mediu şi radiaţiile. 

Aşadar, haideţi să analizăm pe rând toţi aceşti factori, să aflăm ce au descoperit oamenii de ştiinţă despre ei până acum şi să vedem cum am putea să învăţăm să ne ferim de cancer cum putem noi mai bine. 

Principalii factori de risc ai cancerului

Tutunul

În 1964, fumatul a fost identificat ca principala cauză a cancerului de plămâni şi de atunci specialiştii au realizat eforturi pentru a reduce utilizarea tutunului. 

Cercetările au indicat că utilizarea tutunului creşte riscul de dezvoltare a cel puţin 14 tipuri de cancer. Mai mult, el este responsabil pentru 15-30% din totalul tuturor deceselor survenite în urma cancerului şi pentru 87% din totalul deceselor apărute în urma cancerului de plămâni. 

Efectele cancerigene ale fumatului activ sunt bine documentate. Tutunul conţine cel puţin 50 de substanţe cancerigene. De exemplu, un metabolit din tutun, numit BPDE (benzo-piren-diol epoxid) are o asociere etiologică directă cu cancerul pulmonar. 

Momentan nu este pe deplin înţeles modul în care fumatul contribuie la apariţia cancerului. Ce ştim până acum este că el poate altera un număr mare de căi de semnalizare celulară. Rezultatele studiilor realizate de specialiştii de la Centrul M.D. Anderon pentru cercetarea Cancerului, din cadrul universităţii Texas, au stabilit o legătură între fumat şi inflamaţie. Mai exact, ei au arătat că fumatul tutunului poate induce activarea unui marker inflamator (NF-κB). Astfel, este posibil ca agenţi antiinflamatori să suprime activarea acestui marker, ceea ce ar înseamnă că ei ar putea avea o aplicarea împotriva fumatului. 

De asemenea, ei au mai demonstrat că curcumina, derivată din condimentul turmenic poate bloca markerul NF-κB indus de fumat. Pe lângă, curcumină, se pare că şi alte substanţe fitochimice inhibă markerul menţionat mai sus. 

(Foto: Shutterstock.com)

Alcoolul

Primul raport care sublinia asocierea dintre alcool şi riscul crescut de cancer esofagian a fost publicat în 1910. De atunci, un număr de studii au scos la iveală faptul că un factor de risc pentru cancerele care apare în porţiunea superioară a tractului respirator şi a celui digestiv este consumul crescut de alcool. 

Pe de altă parte, un studiu realizat de Williams şi Horn a semnalat faptul că alcoolul creşte riscul de apariţie a cancerului mamar. Această constatare a fost susţinută de un alt studiu care a arătat o creştere a riscului de cancer mamar de 7,1%  la fiecare 10 grame de alcool consumate zilnic. Mai mult, un alt studiu din 1995 a demonstrat că 4% din cazurile de cancer mamar din SUA au apărut ca urmare a consumului de alcool. În acelaşi timp, consumul de alcool creşte şi şansele de dezvoltare a cancerului hepatic şi al celui colorectal. 

De asemenea, există dovezi care indică un efect de sinergie între consumul excesiv de alcool şi virusul hepatitei C sau B. Acest lucru poate duce la creşterea riscului de apariţie a carcinomului hepatocelular. 

Nici modul în care contribuie alcoolul la carcinogeneză nu este înţeles în totalitate, dar specialiştii cred că alcoolul etilic ar putea juca un rol. Constatările făcute de oamenii de ştiinţă sugerează că alcoolul etilic nu este un cancerigen, ci un cocancerigen. Mai exact, atunci când etanolul este metabolizat, sunt generaţi acetaldehida şi radicalii liberi. Se crede că radicalii liberi sunt predominant responsabili pentru carcinogeneza prin legarea lor de ADN şi proteine, ceea ce duce la distrugerea acidului folic şi la hiperproliferarea secundară. 

Specialiştii susţin că între 25% şi 68% din totalul cancerelor din partea superioară a tractului respirator şi a celui digestiv sunt cauzate de alcool. Însă, 80% dintre aceste tumori pot fi prevenite prin abţinerea de la fumat şi de la consumul de alcool. La nivel global, se pare că 3,5% din totalul deceselor survenite în urma cancerului, sunt cauzate de alcool. 

Dieta

În 1981, Doll şi Peto au estimat că aproximativ 30-35% din decesele provocate de cancer în SUA erau asociate cu dieta. 

Măsura în care dieta contribuie la decesele datorate cancerului variază foarte mult, în funcţie de tipul de cancer. De exemplu, în cazul cancerului colorectal, dieta este asociată cu 70% dintre decese. 

Majoritatea cancerigenilor ingeraţi, precum nitraţii, nitrozaminele şi dioxinele provin de la aditivi alimentari sau produse alimentare de gătit. 

Consulul crescut de carne roşie, de exemplu, este un factor de risc pentru mai multe tipuri de cancer, mai ales pentru cele ale tractului gastrointestinal, dar şi pentru cancerele colorectal, de prostata, de sâni, gastric şi oral. 

Aminele heterociclice produse în timp ce carnea este gătită sunt cancerigene. Gătitul cărnii pe grătar sau la fum produce compuşi de carbon dăunători precum produşi de piroliză şi amino acizi, care au un puternic efect cancerigen.  

Nitriţii şi nitraţii sunt folosiţi în carne deoarece inhibă producţia exotoxinei botulinice. Cu toate acestea, ei sunt cancerigeni puternici. Expunerea pe termen lung la aditivi alimentari precum conservanţii pe bază de nitriţii  şi coloranţii azoici a fost asociată cu inducerea carcinozei. Mai mult, recipientele de plastic în care sunt conservate alimentele pot conţine bisfenol, o substanţă care poate migra în mâncare şi poate creşte riscul de cancer mamar şi de prostată. 

Acizii graşi saturaţi, acizii graşi trans şi zahărul rafinat au fost asociaţi cu diferite tipuri de cancer. 

 Obezitatea

Potrivit unui studiu realizat de oamenii de ştiinţă de la Societatea Americană pentru Cancer, obezitatea a fost asociată cu un nivel crescut al mortalităţii din cauza cancerului de colon, de sân, de endometru, de rinichi, de esofag, de stomac, de pancreas, de prostată, de ficat şi de vezică biliară. Descoperirile la care a dus acest test au indicat că, în SUA, dintre toate decesele provocate de cancer, 14% în rândul bărbaţilor şi 20% în rândul femeilor sunt atribuite obezităţii sau supraponderalităţii. Nivelul crescut de modernizare şi „occidentalizarea” dietei şi a stilului de viaţă sunt fenomene pe care specialiştii le asociază cu o tendinţă a creşterii numărului de persoane supraponderale în multe dintre ţările aflate în dezvoltare. 

Agenţii infecţioşi

La nivel mondial, 17,8% din cazurile de neoplasm sunt asociate cu infecţii. Acest procent variază între 10%, în ţările dezvoltate, şi 24%, în ţările sărace. Virusurile sunt cele care cauzează majoritatea cancerelor determinate de infecţii. 

Papilomavirus, virusul Epstein Barr,  HIV, HBV şi HCV sunt câteva dintre virusurile asociate cu un risc de dezvoltare a cancerului cervical, anongenital, nazofaringian, hepatic, a celui de piele, a leucemiei cu celule T adulte sau a limfomului Hodgkin. 

Poluarea din mediu

Poluarea din mediu a fost asociată cu diferite tipuri de cancere. Această poluare include particulele de carbon asociate cu hidrocarburi aromatice, poluarea din interiorul locuinţelor sau din birouri prin fumatul de tutun, expunerea la compuşi organici volatili, la formaldehide, poluarea alimentelor cu aditivi, expunerea la metale sau metaloizi cancerigeni, medicamente farmaceutice sau cosmetice. 

Numeroşi poluaţi, precum hidrocarburile aromatice policiclice, cresc riscul apariţiei cancerului, mai ales al celui de plămâni. Aceste hidrocarburi se pot lipi de particulele de carbon din atmosferă ajungând astfel în aerul pe care noi îl respirăm. Expunerea pentru lungă durată la hidrocarburi aromatice policiclice este asociată cu creşterea numărului de decese apărute ca urmare a cancerului de plămâni. Alte studii au indicat că oxidul nitric poate induce cancerul pulmonar promovând metastaze. De asemenea, experţii au constatat şi o asociere între riscul crescut de leucemie şi expunerea la gazele de eşapament. 

Poluanţii din interiorul clădirilor, precum compuşii organici volatili şi pesticidele cresc riscul de leucemie la copii şi de limfom. De asemenea, atât copiii cât şi adulţii expuşi la pesticide au un risc crescut de dezvoltare a tumorilor cerebrale.

În acelaşi timpul expunerea la poluanţi încă din viaţa intrauterină a fost şi ea asociată cu un risc crescut de cancer testicular.  

Radiaţiile

Până la 10% din totalul cazurilor de cancer sunt induse de radiaţii, în special de substanţe radioactive şi ultraviolete. Printre principalele cazuri de cancer indus de radiaţii sunt: unele tipuri de leucemie, limfomul, cancerul tiroidian, cel al pielii, de sân sau de plămâni. Radonul şi produsele care conţin radon sunt cele mai comune surse de radiaţii ionizate. Prezenţa nucleelor radioactive provenite de la radon, radium şi uraniu duc la creşterea riscului de cancer gastric în cazul şoarecilor. 

Radiaţiile neionizate derivate în principal din lumina soarelui includ raze UV care sunt canceroase. Expunerea la radiaţiile UV este un risc major pentru mai multe tipuri de cancere de piele precum carcinomul cu celule bazale, carcinomul cu celule scuamoase şi melanomul. 

Prevenirea cancerului

Având în vedere că doar 5-10% din totalul cazurilor de cancer sunt cauzate de defecte genetice, restul de 90-95% sunt datorate mediului şi stilului de viaţă pe care îl adoptăm. 

Studiile realizate în SUA au indicat că tutunul, dieta, infecţiile, obezitatea şi alţi factori contribuie cu aproximativ 25–30%, 30–35%, 15–20%, 10–20% şi respectiv 10–15% la incidenţa deceselor provocate de cancer, este destul de clar ce trebuie să facem pentru a preveni apariţia cancerului. 

Aproape 90% dintre pacienţii diagnosticaţi cu cancer pumonar sunt fumători de tutun, iar fumatul, combinat cu alcool poate contribui la tumorigeneză. În mod similar, tutunul care se consumă pe alte căi decât fumatul este responsabil pentru 400.000 de cazuri de cancer la nivel mondial. Aşadar, evitarea consumului de tutun şi micşorarea aportului de alcool are un efect major asupra incidenţei cancerului. 

Infecţiile sunt şi ele factori majori care duc la apariţia cancerului. Vaccinurile împotriva cancerului cervical şi HCC (împotriva meningitei) ar putea preveni unele forme de cancer. De asemenea, un mediu mai curat şi câteva modificări ale stilului de viaţă ar fi metode şi mai bune pentru prevenirea infecţiilor care pot duce la cancer. 

Dieta, obezitatea şi sindromul metabolic sunt şi ele asociate cu diferite tipuri de cancer şi ar putea fi responsabile pentru 30-35% din decese. Acest lucru sugerează că o parte destul de mare din totalul deceselor cauzate de cancer ar putea fi prevenite prin modificări ale dietei. Cercetări ample realizate în ultimii ani indică faptul că o dietă bogată în fructe, legume, condimente şi cereale are potenţialul de a preveni cancerul. Diverse substanţe fotochimice identificate în fructe, legume, mirodenii şi cereale au dovedit în timpul studiilor că au potenţial chimioprevenitv. De asemenea, nu au fost puţine studiile care în ultimii ani au evidenţiat că o dietă adecvată ajută la protejarea împotriva cancerului. 

Aşadar, haideţi să cunoaştem agenţii alimentari şi substanţele fitochimice care s-au dovedit a fi benefice în prevenirea apariţiei cancerului. 

(Foto: Shutterstock.com)

Legumele şi fructele

În 1981, un studiu a indicat că între 75 şi 80 de procente din totalul cazurilor de cancer ar fi putut fi prevenite prin schimbarea dietei. Aceste constatări au fost susţinute şi de un studiu din 1997 care indica faptul că 30-40% din cazurile de cancer de la nivel mondial ar fi putut fi prevenite prin schimbarea dietei. 

De-a lungul timpului, studiile au scos la iveală mai bine de 25.000 de diferite substanţe fitochimice care au potenţialul de a lupta împotriva a mai multor tipuri de cancere. Printre principalele substanţe chimioprevenitive identificate în fructe şi legume găsim carotenoizii, vitaminele, resveratrolu, silimarina, quercetina, indole-3-carbinolul şi sulforafanul. 

Carotenoizii

Mai mulţi carotenoizi prezenţi în fructe şi legume au fost identificaţi ca având activitate antiinflamatoare şi anticancerigenă. Licopenul este unul dintre principalii carotenoizi din dieta mediteraneană, iar el poate reprezenta cam 50% din carotenoizii din sângele uman. Licopenul este prezent în fructe precum: pepenele roşu, caisele, guava roz, grepfrut, măceşe şi roşii. 

Rezveratrolul

Rezveratrolul se găseşte în fructe precum struguri, alune şi fructe de pădure. El prezintă proprietăţi anticancerigene pentru o gamă largă de tumori printre care şi cele specifice cancerelor limfoide şi mieloide, cancerului mamar, de prostată, de colon, de stomac şi pancreas.  

Quercentina

Quercentina este un compus flavonic şi unul dintre principalii flavonoizi din alimentaţie. Ea se găseşte într-o famă largă de fructe şi legume, dar şi în băuturi, precum ceaiul şi vinul. În ţările vestice, aportul de quercentină este de 25-30 de mg pe zi. 

Efectele de antioxidare, antiinflamatorii, antiproliferare şi de promovare a apoptozei ale moleculei au fost analizate pe larg în modele de culturi de celule, iar studiile au mai arătat că, pe lână toate acestea, quercentina mai are şi capacitatea de a bloca activarea markerului inflamator NF-κB. 

De asemenea, în testele pe animale s-a mai observat şi că acest compus poate inhiba inflamaţia prevenind cancerul de colon şi cel de plămâni. 

În aceeaşi ordine de idei, un studiu din Hawaii a indicat că quercetina din ceapă şi mere scade riscul de cancer pulmonar. 

Silimarina

Flavonoidul silimarină se găseşte în fructele uscate ale plantei armurariu (Silybum marianum sau ciulinul laptelui). Deşi, specialiştii cunoşteau de mult proprietăţile sale antioxidative şi hepatoprotectoare, rolul său de agent anticancer a fost descoperit doar de câţiva ani. În ultima perioadă, numeroase studii au subliniat că substanţa este chimioprotectoare.

Indole-3-carbinol 

Acest flavonoid este prezent în alimente precum varza, broccoliul, varza de Bruxelles, conopida. Studiile au indicat că substanţa are efecte anticancer, inhibând fixarea estrogenilor în ţesuturile tumorale. 

Sulforafanul

Acesta se găseşte în special în legume crucifere, iar specialiştii au demonstrat în repetate rânduri capacităţile sale chimioprotectoare. Acesta, promovează apoptoza (moartea celulelor bolnave) şi inhibă marcherii cancerigeni. 

Ceaiuri şi mirodenii

Mirodeniile se folosesc în toată lumea pentru a da gust mâncări. Un număr tot mai mare de cercetări au demonstrat că substanţele fitochimice precum catechinele (din ceai verde), curcumina (turmenic), sulfura de dialil (usturoi), timoquinona (chimen negru),capsacina (chili roşu), gingerolul (ghimbir), anetol (lemn dulce) şi eugenolul (cuişoare şi scorţişoară) au potenţialul de a preveni diferite tipuri de cancere. 

Catechinele

Mai bine de 3.000 de studii au indicat că catechinele provenite din ceaiurile negre şi verzi pot acţiona împotriva mai multor tipuri de cancere. Cercetările au indicat că ceaiul verde are capacitatea de a proteja împotriva cancerului cervical, de prostată şi al celui hepatic. 

Curcumina

Acesta este unul dintre compuşii studiaţi intens, izolaţi din dietă, ca sursă de inhibare a inflamaţiei. Nenumărate studii pe animale au arătat că substanţa se dovedeşte eficienţă împotriva cancerelor de sân, de esofag, de stomac şi de colon. 

Eficienţa substanţei împotriva cancerului colorectal şi a celui pancreas a fost şi ea dovedită de o serie de studii clinice. 

Sulfura de dialil

Izolată de usturoi, substanţa inhibă creşterea şi proliferarea celulele canceroase. Astfel ea poate lupta împotriva cancerului de colon, de sân, a melanomului, glioblastomului şi neuroblastomului. Alte studii, mai recente, au indicat că substanţa promovează apoptoza în cazurile de cancer de colon. 

Capsaicina

Acest compus este extrem de studiat. Deşi, iniţial, se credea că ar fi un cancerigen, studiile au demonstrat că el are efecte chimioprotectoare. Mai exact, el este antioxidant, antiinflamator şi antimutagenic

Cereale integrale

Cele mai importate cereale integrale sunt grâul, orezul şi porumbul, pe când cele minore sunt orzul, meiul, secara şi ovăzul. 

Cerealele integrale conţin antioxidanţi chimiopreventivi precum vitamina E, acizii fenolici, tocotrienoli şi acid fitic.. Conţinutul de antioxidanţi din cerealele integrale este mai mic decât în cazul fructelor de pădure, dar ceva mai mare ca în cazul legumelor şi fructelor obişnuite. 

Studiile realizate în ultimii ani au indicat că aportul de cereale integrale reduce riscul apariţiei mai multor tipuri de cancer printre care: cel al cavităţii orale, al esofagului, faringelui, laringelui, vezicii biliare, al colonului, al tractului digestiv superior, al sânilor, cel hepatic, de endometru, de ovare, prostată, vezică urinară, al celui renal şi al glandei tiroide, dar şi al limfomului sau a leucemiei. 

În majoritatea studiilor, cerealele intergrale s-au arătat capabilă să reducă riscul de cancer cu 30 până la 70 de procente. 

Cum reduc cerealele integrale riscul de cancer? Până acum au fost decsrise mai multe mecanisme potenţiale. De exemplu, fibrele insolubile, care constituie mare parte din cerealele integrale, pot reduce riscul de cancer intestinal. În plus, aceste fibre insolubile fermentează şi produc aciji graşi pe termen scurt. Un altfel de acid gras este butiratul care suprimă formarea tumorilor.

Activitatea fizică

În prezent există un număr mare de dovezi care vin să indice faptul că exerciţiile fizice au impact asupra prevenirii şi combaterii cancerului. De exemplu, un studiu a indicat că un bărbat sedentar are cu 56% mai muulte şanse de a dezvolta melanom, comparativ cu un individ care a realizat mişcare 5-7 zile pe săptămână. În cazul femeii sedentare, riscul este de 72 de procente. 

Pănă acum, sedentarismul a fost asociat cu un risc crescut de cancer de sân, de colon, de prostată, de pancreas şi cu melanom. 

Desigur, pe lângă alimentaţie, evitarea poluanţilor, a fumatutului, a consumului excesiv de alcool etc, specialiştii sugerează că şi vitaminele ar putea avea efect benefic în acest caz. Mai excat, vitaminele C, E şi D par să fie chimiopreventive.

Aşadar, adevărul despre cancer este că şi noi avem cu cuvânt de spus în prevenirea sau tratarea lui. Însă, pentru a putea profita de acest lucru, va trebui să învăţăm să luăm măsuri de timpuriu şi să învăţăm să investim în propria sănătate pe termen lung. 

Trebuie să schimbăm modul în care ne gândim la cancer şi să schimbăm modul în care vorbim despre el. De prea mult timp vorbim de „lupta împotriva cancerului”, referindu-ne la vindecare. Este timpul să învăţăm că el poate fi prevenit şi că nu trebuie să aşteptăm primele semne ale catârului pentru a lua măsuri. Este necesar să începem să vedem cancerul ca pe o problemă ce poate fi evitată şi acre poate fi combătută din timp, din propria casă. Tot ce trebuie să facem este să alegem sănătatea.