De la zodiac la calendar: la ce boli eşti predispus în funcţie de luna în care te-ai născut?

Un articol recent – care va stârni cu siguranţă multe comentarii – apărut în Current Biology tratează această incitantă chestiune a legăturii dintre sănătate şi luna naşterii.

De-a lungul vremii, au tot apărut lucrări ştiinţifice de mai mică anvergură, în care autorii evidenţiau câte o legătură surprinzătoare între anotimpul în care se născuse o persoană şi sănătatea pe termen lung a acesteia; de exemplu, că persoanele născute toamna au mai multe şanse de a ajunge centenare.

• Telescopul Webb a găsit o populație neobișnuit de mare de asteroizi între Jupiter și Marte
• Un nou studiu dezvăluie cum au jucat cometele un rol „major” în apariția vieții pe Pământ

Dar articolul din Current Biology adună şi comentează un volum mare de date, sintetizând rezultatele acestor analize într-un tabel care arată, lună cu lună, la ce probleme de sănătate sunt mai predispuşi oamenii născuţi în lunile respective.

Dar cum se explică aceste corelaţii? Pentru strămoşii noştri, care credeau în zodii (dar şi pentru unii dintre contemporanii noştri), lucrurile erau cumva mai simplu de înţeles şi asimilat: pur şi simplu, pentru ei era vorba despre influenţa unor aştri, care, la naşterea fiecărui om, se găseau aşezaţi într-o anumită configuraţie, iar asta era destul şi explica totul. 

(Foto: Shutterstock.com)

Noi, însă, o generaţie din rândul căreia mulţi au fost educaţi în spiritul pozitivismului ştiinţific, vrem explicaţii în acelaşi spirit.

Şi iată – cel puţin parţial, autorii articolului ne satisfac curiozitatea: e vorba despre ciclurile sau ritmurile naturale.

E drept, oamenii de îndepărtează tot mai mult de natură; iar această distanţare treptată de ciclurile naturale ne-a făcut să credem – după cum observă autorii – că biologia umană nu are nicio legătură cu ele, că funcţionează independent de aceste ritmuri ale naturii. 

Dar iată că nu e aşa; chiar în lumea industrializată în care trăim, legătura noastră cu periodicitatea fenomenelor naturale există încă. Poate că ar trebui să încercăm să ne obişnuim din nou cu această idee – că organismul uman, parte a lumii naturale, răspunde acestor ritmuri şi trăieşte şi el conform unor cicluri mai mult ori mai puţin manifeste. Cronobiologia – aşa ne numeşte studiul acestor corelaţii – a devenit de multe decenii un domeniu de studiu absolut captivant. Studiilor de cronobiologie le datorăm, printre altele, lămurirea unor chestiuni legate de ritmul circadian (alternanţa zi-noapte), de modul în care somnul şi stare de veghe ne sunt influenţate de hormoni şi neurotransmiţători secretaţi în creier, iar aceştia, la rândul lor, sunt influenţaţi de condiţiile de lumină şi alţi factori ai mediului exterior etc. Ritmul circadian al organismului fiecăruia dintre noi este influenţat de un program temporal endogen (avându-şi originea în interiorul corpului),  constituit însă pe baza unui factor extern de importaţă majoră: lumina zilei.

Cercetătorii au încercat să descopere şi corelaţii între fiziologia umană şi fazele lunii, dar, în ciuda unui mare număr de studii care au abordat problema, nu există până acum dovezi convingătoare ale unei influenţe de acest gen; deşi numeroase credinţe populare vechi vorbesc despre modificări ale comportamentului uman produse de luna plină, de pildă, autorii articolului susţin că dovezile nu sunt suficient de relevante.

Trecând însă la ritmul sezonier, cercetătorii au descoperit că există corelaţii între calendar şi ceea ce se întâmplă cu organismul uman de-a lungul vieţii.

Până de curând, anotimpurile aveau o influenţă mai uşor de observat asupră biologiei omului; odată cu industrializarea, însă, au survenit schimbări mari în ceea ce priveşte temperaturile la care sunt expuşi oamenii, durata pe care sunt expuşi la lumină, intensitatea şi calitatea luminii, hrana pe care o au la dispoziţie de-a lungul anului… Dar, în ciuda tuturor acestor schimbări care introduc o mare doză de artificial în viaţa noastră, nu ne-am desprins cu totul de natură; anotimpurile au încă un impact semnficativ asupra vieţilor noastre, în ceea ce priveşte legătura dintre luna în care ne-am născut şi necazurile cu sănătatea pe care le vom întâmpina, cu probabilitate mai mare, de-a lungul vieţii. (Vorbim despre probabilităţi statistice, nu despre o relaţie de genul „te-ai născut în  luna X – atunci te vei îmbolnăvi cu siguranţă de boala Y” – nu aşa funcţionează corelaţiile.)

Conceperea copiilor şi naşterea prezintă anumite tipare sezoniere, aşa că poate nu e de mirare că şi sănătatea noastră este supusă influenţelor anotimpurilor. Dar în ce mod se întâmplă acest lucru, încă nu se ştie exact, iar aflarea mecanismelor acestor corelaţii va constitui în continuare subiectul unor studii de mare interes.

De exemplu, durata vieţii este influenţată de luna în care ne-am născut. Un studiu detaliat, recent, asupra a peste 2 milioane de danezi şi austrieci care au decedat în ultimele 3 decenii sugerează că, în aceste două ţări cel puţin, există o asociere între luna naşterii şi speranţa de viaţă a unei persoane. Eliminând alţi factori care ar fi putut influenţa rezultatele, s-a constat că, în Austria, vârsta medie la care survin decesele este mai mică (cu 101 zile sub medie) în cazul celor născuţi în perioada aprilie-iunie, iar  vârsta la care mor cei născuţi în ultimul trimestru al anului (octombrie-decembrie) esteceva mai mare (cu 115 zile peste medie).  Nu sunt nişte diferenţe mari, desigur, dar, din punct de vedere statistic, ele sunt semnificative, îndeajuns de relevante pentru a dovedi că există o asociere reală între cele două elemente.

Studii similare în SUA arată că persoanele născute toamna trăiesc cu 160 de zile, în medie, mai mult decât cele născute primăvara; pentru toate categoriile de cauze majore de deces, printre care bolile cardiovasculare  şi cancerele (în particular cancerul de plămâni), se observă o influenţă a lunii în care s-au născut persoanele în cauză.

O observaţie foarte interesantă este aceea că, în emisfera sudică, aceste modele de influenţă sunt decalate cu 6 luni. Exemplu: în Australia, vârsta medie de deces pentru persoanele născute în perioada martie-mai este de 78 de ani, iar cei născuţi în octombrie-decembrie trăiesc cu 125 de zile mai puţin – invers decât în emisfera nordică, unde persoanele născute în ultimul sfert al anului trăiesc, în general, mai mult.  (Octombrie-decembrie reprezintă, în emisfera sudică, luni de primăvară.)

Şi mai interesant este faptul că persoanele născute în emisfera nordică, dacă se mută în cea sudică, reţin modelul de influenţă (a lunii naşterii asupra duratei vieţii) specific emisferei nordice, nu îl preiau pe cel sudic. S-a observat acest fenomen la britanicii care emigraseră în Australia: ei prezentau un model de influenţă similar cu cel al austriecilor şi danezilor, menţionat anterior, şi foarte diferit de cel al australienilor get-beget.

În afară de durata vieţii, predispoziţia spre anumite boli este afectată, de asemenea, de luna în care ne-am născut.

(Foto: Shutterstock.com)

Persoanele diagnosticate cu schizofrenie, în Europa şi America de Nord, este mai probabil să fie născute în perioada februarie–martie; aceste persoane  prezentau o rată a schizofreniei uşor mai mare decât cea medie (din populaţia generală), în timp ce la persoanele născute în august şi septembrie rata îmbolnăvirii de schizofrenie era puţin mai mică decât media.

De ce se întâmplă aşa, care este mecanismul din spatele acestor corelaţii, nimeni nu ştie precis. Există o ipoteză legată de nivelul de vitamina D la care este expus copilul în perioada prenatală (nivel care e mai mic în lunile de iarnă, deoarece organismul uman sintetizează vitamina D sub influenţa luminii solare); alte ipoteze iau în considerare eventuala expunere (mai mare în lunile de iarnă) la diferiţi agenţi infecţioşi, de tipul virusurilor, în special al virusului gripal.

O altă boală a cărei incidenţă se arată a fi afectată de luna naşterii este scleroza multiplă (numită şi scleroză în plăci). Un studiu realizat pe mai mult de 40.000 de pacienţi cu această afecţiune (canadieni, danezi, britanici şi suedezi) a arătat că, în emisfera nordică, mai puţini pacienţi (cu 8,5%) decât media erau născuţi în noiembrie şi semnificativ mai mulţi (cu 9,1%) în mai; în emisfera sudică, modelul este inversat, cu cele mai multe cazuri asociate cu naşterea în noiembrie şi cele mai puţine asociate cu naşterea în mai.

(Foto: Shutterstock.com)

Din nou, cauza este incolmplet elucidată, deşi se profilează o explicaţie, legată – iarăşi – de vitamina D. Sinteza vitaminei D3 este crescută în lunile calde, cu soare mai puternic şi care străluceşte timp de mai multe ore pe zi. O sinteză suficientă de vitamina D este asociată cu un risc mai mic de a dezvolta scleroză multiplă, iar carenţa aceleiaşi vitamine măreşte riscul instalării acestei temute maladii a sistemului nervos. Ipoteza este sprijinită de mai multe observaţi, printre care aceea că, în zonele ecuatoriale, numărul cazurilor de scleroză multiplă ar fi foarte mic, crescând însă pe măsură ce ne depărtăm de Ecuator spre polii planetei, sau cea care arată că, în Japonia, unde se consumă mari cantităţi de peşte bogat în  vitamina D, numărul de cazuri de scleroză multiplă este de asemenea mic, în ciuda latitudinii.

Vitamina D, despre care se credea cândva că ar fi implicată doar în fixarea calciului în oase, s-a dovedit a fi o substanţă cu funcţii extrem de complexe în organismul uman. În ultimii ani, cercetări aprofundate au scos la iveală faptul că ea îndeplineşte multe roluri de seamă în corp, printre altele fiind implicată în combaterea inflamaţiei şi menţinerea bunei funcţionări a sistemului nervos.

Tabelul de mai jos sintetizează şi alte corelaţii observate între luna naşterii şi probabilitatea apariţiei unor afecţiuni medicale, de o mare varietate – de la boli autoimune la maladii genetice determinate de defecte ale cromozomilor, de la afecţiuni mentale la boli oculare. 

Sursa: Current Biology

Concluzia tuturor acestor observaţii este că biologia umană a rămas profund dependentă de ritmurile naturale, iar ignorând acest fapt nu facem decât să sporim riscurile la care suntem expuşi, în ceea ce priveşte sănătatea.

De exemplu, amintesc autorii, programul prelungit de lucru, munca în schimburi, culcarea la ore târzii din noapte, expunerea îndelungată la lumina artificială, timp de multe ore după ce s-a înnoptat, şi alte asemenea obişnuinţe ale lumii moderne sunt dăunătoare sănătăţii şi bunului mers al organismului nostru, care a evoluat  pentru a funcţiona în condiţiile unei anumite alternanţe de lumină şi întuneric. În termeni evolutivi, a trecut prea puţin timp pentru ca biologia noastră să se fi putut „dezbăra” de aceste deprinderi şi să se fi putut adapta la altele noi. Consecinţele acestei stări de lucruri sunt nefaste pentru sănătate şi merg de la scăderea atenţiei, a memoriei şi a vitezei de reacţie, la depresie , insomnii, tulburări metabolice, slăbirea sistemului imunintar şi chiar creşterea riscului de cancer. 

Prin urmare, e timpul să nu mai ignorăm legătura subtilă şi profundă dintre biologia noastră şi ritmurile naturii – acesta e sensul care se desprinde din comentariile autorilor articolului.

Înţelegerea modului în care expresia genelor noastre este influenţată de factorii externi ai mediului – inclusiv perioada din an în care am fost concepuţi şi cea în care ne-am născut – ne poate oferi nu numai o fereastră nouă  spre biologia fundamentală a fiinţei umane, dar ne poate ajuta şi să avem grijă mai eficient de sănătatea noastră şi poate conduce la noi abordări terapeutice în viitor.