Cea mai răspândită boală din lume: mituri şi adevăruri despre răceala noastră cea de toate iernile
Răceala este produsă de frig
Răceala nu este cauzată de frig, ci de agenţi patogeni specifici – în speţă, nişte virusuri. Prin urmare, guturaiul este o viroză, o boală virală. Peste 200 de tipuri de virusuri pot produce simptomele specifice guturaiului, de cele mai multe ori fiind vorba despre virusuri dintr-o categorie numită rinovirusuri. Deseori se întâmplă să fie vorba despre o infecţie cu mai multe asemenea virusuri deodată.
Mulţi oameni bagă în aceeaşi oală virusurile, bacteriile, chiar şi ciupercile microscopice sau alte forma de viaţă microscopice şi vătămătoare pentru om, desemnându-le pe toate sub numele generic de „microb”i. În realitate, virusurile şi bacteriile sunt entităţi biologice profund diferite, după cum fungii (ciupercile) patogeni sunt, iarăşi, altceva, diferit şi de virusuri şi de bacterii.
Cât de importantă este distincţia dintre diferitele categorii de agenţi patogeni, se va vedea puţin mai departe.
Până una-alta, e de reţinut că nu frigul este cauza guturaiului, ceea ce înseamnă că nici denumirea de „răceală” nu e cea mai corectă. Dar nu e nici complet nepotrivită, căci există, într-adevăr, o legătură între guturai şi frig, legătură pe care omul a observat-o de milenii, chiar dacă şi-o explica în mod greşit.
Toată lumea ştie – medici şi pacienţi deopotrivă – că guturaiul apare mai des în anotimpul rece. Multă vreme cauza exactă acestei corelaţii a rămas necunoscută; abia foarte recent, în luna mai a acestui an, a fost publicat un studiu care demonstra unul dintre mecanismele prin care frigul favorizează apariţia răcelii: temperaturile joase modifică activitatea sistemului imunitar, într-un mod care slăbeşte mecanismele naturale de apărare ale corpului împotriva lor, ceea ce lasă cale liberă virusurilor pentru a invada căile respiratorii superioare.
Studiul, realizat la Universitatea Yale, SUA, explică astfel, pentru prima dată, legătura dintre temperaturile joase şi activitatea virusului. Cercetătorii au descoperit că, la temperaturi mai ridicate, şoarecii infectaţi cu rinovirus produc un val de semnale imune antivirale, care activează mecanismele naturale de apărare ale organismului, care luptă împotriva virusului. În schimb, la temperaturi mai joase, şoarecii produc mai puţine semnale antivirale, astfel încât infecţia poate persista.
Iar în culturi de laborator, celulele provenite din căile respiratorii umane, infectate cu rinovirusuri şi menţinute la cald, erau mai predispuse să sufere moartea celulară programată – un fenomen normal, determinat de răspunsul imunitar şi care are ca scop limitarea răspândirii infecţiei în organism. În schimb, în cazul celulelor păstrate la rece, era mai puţin probabil să se întâmple acest fenomen.
Deci, iarna răcim mai des pentru că respirăm aer cu temperatură scăzută, care răceşte căile respiratorii superioare şi favorizează activitatea rinovirusurilor. Frigul este astfel un factor favorizant al apariţiei guturaiului, nu cauza lui; cauza o constituie infecţia cu virusuri.
Unii cercetători sunt de părere că aceste constatări explică doar parţial corelaţia dintre guturai şi frig; o altă explicaţie – care probabil o completează pe prima – este aceea că, atunci când e frig, oamenii petrec mai mul timp în interior, cu ferestrele închise, iar astfel concentraţia de virusuri în aerul încăperilor creşte, făcând mai probabilă molipsirea.
Guturai, gripă, tot aia…
Greşit. Guturaiul şi gripa nu sunt acelaşi lucru, chiar dacă, de obicei, îşi fac apariţia cu simptome asemănătoare: strănut, tuse, dureri în gât, congestie nazală (nas înfundat), secreţii nazale, dureri musculare, stare de oboseală şi slăbiciune, uneori febră… Însă gripa este produsă de un alt tip de virusuri, virusurile gripale, din familia ortomixovirusurilor, mult mai agresive decât virusurile ce produc răceala, de unde şi simptomele mult mai accentuate ce semnalează instalarea gripei: durerea de cap este adesea severă, starea de rău e mai pronunţată, febra e mai mare… Boala durează mai mult şi riscul complicaţiilor este şi el mai ridicat în cazul gripei decât al guturaiului, cel mai des întâlnită fiind pneumonia.
Când răceşti, trebuie să iei antibiotice ca să-ţi treacă
Probabil cunoaştem cu toţii persoane care, la cel mai mic semn de răceală, se apucă şi iau nişte pastile de antibiotice pe care le aveau prin casă cine ştie de când, ori se duc şi cumpără de la farmacie nişte antibiotice care se dau fără reţetă.
Dar la fel de rău este faptul că şi mulţi medici prescriu, în cazul unor viroze simple, antibiotice. De ce fac aşa? Pentru că pacienţii se aşteaptă să primească un astfel de tratament, ba chiar insistă să le fie dat; uneori e vorba de dorinţa sinceră a medicului de a fi de folos pacientului său, iar alteori medicii se tem ca răceala să nu se complice cu o suprainfecţie cu bacterii (lucru care, însă, se întâmplă, de obicei, doar în cazul persoanelor cu un sistem imunitar slăbit) şi atunci prescriu antibiotice, pentru orice eventualitate.
Problema este că antibioticele sunt eficiente împotriva bacteriilor, dar nu şi împotriva virusurilor. Mai rău, tratamentul fără rost cu asemenea medicamente duce la dezvoltarea rezistenţei la antibiotice a unor bacterii care se află oricum în organism, dar sunt ţinute, de obicei, în frâu, de sistemul imunitar. Iar aceste bacterii patogene rezistente pot fi apoi transmise altora, care nu vor mai putea fi vindecaţi cu uşurinţă, căci bacteriile nui vor ceda în faţa antibioticelor obişnuite. Fenomenul rezistenţei bacteriilor la antibiotice este atât de răspândit şi progresează cu o asemenea, repeziciune, încât Organizaţia Mondială a Sănătăţii îl consideră unul dintre cele mai mari pericole care ar putea ameninţa umanitatea în viitor – un viitor destul de apropiat. – şi a început să recomande tot mai insistent ca medicii să limiteze prescierea acestor medicamente.
Aşadar, antibioticele nu au efect împotriva virusurilor răcelii, dar nu există nici medicamente antivirale care să combată eficient aceste virusuri. (Împotriva virusurilor gripale există, de bine de rău, câteva medicamente antivirale, cu acţiune limitată – ar fi şi aceasta o mare diferenţă între gripă şi simpla răceală).
De fapt, ştiţi care e vestea? Nu există niciun tratament care să vindece răceala, tratând cauza ei, adică omorând virusul. Tratamentul răcelii este simptomatic, adresându-se efectelor, nu cauzei. Bine şi aşa, dacă tratamentele cu pricina sunt eficiente. Remedii uşoare împotriva durerilor, congestiei nazale, durerilor în gât şi tusei (de preferinţă prescrise de medic şi luate după indicaţiile acestuia, nu după ureche) ne ajută să suportăm mai uşor cele câteva zile de boală, până când sistemul imunitar îşi face treaba şi învinge infecţia virală.
Oricum, guturaiul, această viroză banală, umileşte, prin complexitatea ei, lumea ştiinţifică, în ciuda tuturor eforturile făcute de cercetători pentru a obţine un medicament antiviral eficace. În ciuda unor progrese notabile în domeniu – printre care descifrarea genomului unor rinovirusuri implicate în apariţia guturaiului -, nu vom avea curând un tratament cauzal al răcelii. Având în vedere că boala cu pricina poate fi produsă de peste 200 de tipuri de virusuri, nici nu e de mirare…
Vestea bună este că, în imensa majoritate a cazurilor, guturaiul este o viroză uşoară, care trece în câteva zile, cu tratament simptomatic, însoţit de odihnă. (Odihna e foarte importantă; unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le facem când răcim, spun medicii, este să încercăm să dormim ceva mai mult, pentru ca asta ajută sistemul imunitar să vină de hac virusului care ne-a invadat. E o metodă simplă şi eficientă, după cum şi metoda cea mai eficientă de limitare a răspândirii guturaiului – şi a gripei . este tot una simplă: spălarea frecventă pe mâini cu apă şi săpun.)
Deci, tratament cauzal nu există, ci doar tratament simptomatic, iar în rest – sistemul imunitar îşi face treaba, de obicei foarte bine. De unde şi vorba: guturaiul trece, cu tratament, într-o săptămână, iar fără tratament – în 7 zile…