Când e prea târziu pentru a face un copil? Cele mai noi descoperiri

În 1980, vârsta medie a mamei la prima naştere era de 22,6 ani, urcând în 2010 la 26 de ani. În mediul urban, vârsta medie la care româncele au primul copil este şi mai înaintată: 27,5 ani.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Pe măsură ce femeile amână momentul în care intenţionează să aibă copii, ele sunt cuprinse de îngrijorări referitoare la „ceasul biologic”. În Occident, aceste anxietăţi au fost alimentate şi de mass-media. În 2002, cu ocazia publicării cărţii „Creating a Life”, în care autoarea Sylvia Ann Hewlett recomanda femeilor să aibă copii atunci când sunt tinere, altfel riscând să nu mai aibă această oportunitate, mai multe publicaţii au lansat un semnal de alarmă. Ziarul britanic The Observer titra „Când este prea târziu pentru a face un copil”, revista americană New York vorbea despre „Panica bebeluşilor”, iar Newsweek întreba pe copertă „Oare ar trebui să faceţi un copil acum?”. Anul trecut, o campanie publicitară lansată în SUA de Societatea Americană pentru Medicină Reproductivă avertiza că „Vârsta înaintată reduce capacitatea dumneavoastră de a face copii”, mesajul fiind însoţit de un biberon în formă de clepsidră ce rămânea fără lapte.

Totuşi, când este prea târziu pentru a face un copil? Jean Twenge, profesor de psihologie la Universitatea San Diego State, a decis să afle care este, cu adevărat, răspunsul la această întrebare. Cercetătoarea a dorit să descopere adevărul pentru că depăşise pragul psihologic de 30 de ani şi dorea să rămână însărcinată. Atunci când a înţeles câte date false erau răspândite în cărţile şi revistele adresate femeilor ce doreau să aibă un copil, Twenge s-a hotărât să scrie o carte.

„Am observat că multe din lucrurile pe care le citeam pe Internet şi în cărţi erau fie complet sau parţial greşite, fie dintr-o sursă care nu era demnă de încredere. Fiind cercetătoare, mă deranja să văd că atâtea femei primeau informaţii false. Am spus tuturor prietenelor mele ceea ce am descoperit, dar apoi mi-am dat seama că pot ajunge la mai multe femei scriind o carte”, a explicat Twenge. Astfel, cercetătoarea a publicat „The Impatient Woman’s Guide to Getting Pregnant”, însă cartea nu a fost singurul rezultat al eforturilor sale: Twenge are trei copii, toţi concepuţi natural după vârsta de 30 de ani (dintre care unul la vârsta de 39 de ani).

(Foto: Shutterstock.com)

Care sunt informaţiile eronate despre fertilitatea feminină?

În ediţia din 2003 a ghidului destinat pacienţilor publicat de Societatea Americană pentru Medicină Reproductivă (ASRM) specialiştii afirmau că o femeie cu vârsta cuprinsă între 35 şi 40 de ani avea 30% şanse să nu aibă copii. De asemenea, în ghid se menţiona că o femeie cu vârsta de 30 de ani are în fiecare lună 20% şanse de a rămâne însărcinată (cu alte cuvinte, din 100 de femei fertile cu vârsta de 30 de ani care încearcă să rămână însărcinate în cursul unui ciclu, 20 vor reuşi, iar 80 vor trebui să încerce din nou). La vârsta de 40 de ani, şansele de a rămâne însărcinată scad la 5%, conform ghidului ASRM.

„Prima dată când am citit aceste statistici am simţit o gaură în stomac”, relatează Twenge într-un articol publicat în revista The Atlantic. „Oare îmi ratasem şansa de a deveni mamă?”, se întreba cercetătoarea. Cu toate acestea, Twenge nu a abandonat eforturile, explicând că „de-a lungul carierei mele de cercetător în domeniul psihologiei am publicat mai multe articole în jurnale ştiinţifice, iar unele studii au ajuns şi în presă, astfel că ştiam că numeroase descoperiri ştiinţifice sunt relatate publicului de multe ori total diferit, cu numeroase inexactităţi”.

Căutând sursele mai multor statistici care înspăimântau femeile ce doreau să devină mame, Twenge a făcut o descoperire surprinzătoare. „O afirmaţie foarte des citată este aceea că una din trei femei cu vârste cuprinse între 35 şi 39 de ani nu va reuşi să rămână însărcinată după un an de încercări. Toată lumea menţionează că ea se bazează pe un articol publicat în 2004 în jurnalul Human Reproduction, însă sursa datelor este rareori menţionată: statistici franceze despre naşteri bazate pe informaţii colectate între 1670 şi 1830. De asemenea, afirmaţia că  o femeie cu vârsta cuprinsă între 35 şi 40 de ani are 30% şanse să nu aibă copii se bazează tot pe calcule efectuate pe populaţii istorice”, notează Twenge.

„Cu alte cuvinte, milioane de femei primesc sfaturi despre când să rămână însărcinate pe baza unor statistici dintr-o perioadă în care nu existau electricitate, antibiotice sau tratamente de fertilitate. Multă lume crede că recomandările se bazează pe studii ample realizate pe femei din epoca modernă, dar acest lucru nu este adevărat”, subliniază autoarea.

Analiza efectuată de Twenge arată că studiile pe tema fertilităţii naturale şi a vârstei femeilor ce au fost efectuate pe femei născute în secolul al XX-lea nu sunt numeroase, însă oferă o concluzie mai optimistă. Un astfel de studiu a fost publicat de David Dunson în 2004 în jurnalul Obstetrics & Gynecology şi a analizat şansele unei sarcini în rândul a 770 de femei europene. Cercetarea a arătat că, în cazul în care făceau sex de două ori pe săptămână, 82% dintre femeile cu vârsta cuprinsă între 35 şi 39 de ani rămâneau însărcinate în maxim un an, faţă de 86% din femeile cu vârste cuprinse între 27 şi 34 de ani.

Un alt studiu publicat în cursul acestui an în jurnalul Fertility and Sterility a fost realizat de Kenneth Rothman de la Universitatea Boston, care a monitorizat 2.820 de femei din Danemarca în perioada în care încercau să rămână însărcinate. Studiind femeile care făceau sex în perioada lor fertilă, cercetătorul a observat că, de-a lungul unui an, au rămas însărcinate 78% dintre cele cu vârsta cuprinsă între 35 şi 40 de ani, faţă de 84% dintre cele cu vârsta cuprinsă între 20 şi 34 de ani.

Rezultate încurajatoare a obţinut şi Anne Steiner, profesor la University of North Carolina School of Medicine, ele concretizându-se într-o cercetare publicată în cursul lunii iunie. Cercetătoarea a descoperit că, dintre femeile în vârstă de 38 şi 39 de ani ce mai fuseseră însărcinate, 80% dintre femeile albe cu greutate normală rămâneau însărcinate în maximum şase luni (procentul fiind ceva mai mic în cazul femeilor supraponderale şi al celor de altă rasă). „Datele noastre arată că şansele nu scad dramatic până la vârsta de 40 de ani”, a explicat Steiner.

Twenge relatează că inclusiv anumite studii bazate pe date istorice sunt ceva mai optimiste decât relatează în mod normal presa. Autoarea notează că, înainte ca anticoncepţionalele să fie inventate, 89% dintre femeile în vârstă de 38 de ani continuau să fie fertile. De asemenea, altă cercetare a ajuns la concluzia că o femeie obişnuită poate să rămână însărcinată până la o vârstă cuprinsă între 40 şi 45 de ani. Totuşi, subliniază Twenge, aceste statistici încurajatoare sunt arareori menţionate de specialişti.

„Cu alte cuvinte, această panică se bazează pe date ce pot fi puse sub semnul întrebării”, concluzionează Twenge. Autoarea recunoaşte că fertilitatea scade pe măsură ce înaintăm în vârstă, însă afirmă că declinul nu este atât de mare încât să împiedice vasta majoritate a femeilor ce se apropie de vârsta de 40 de ani să aibă copii. „În studiul efectuat de Dunson asupra femeilor moderne, diferenţa în rata sarcinilor la vârsta de 28 de ani şi cea la 37 de ani este de doar 4%”, subliniază Twenge.

(Foto: Shutterstock.com)

De ce sunt atât de răspândite aceste informaţii eronate?

Jean Twenge crede că unul dintre motivele pentru care aceste informaţii eronate sunt foarte răspândite este o greşeală cognitivă comună ce poartă numele de „euristica disponibilităţii” („availability heuristic” în limba engleză) şi care denotă scurtătura mentală ce are loc atunci când oamenii estimează probabilitatea unui eveniment pe baza uşurinţei cu care pot se gândi la exemple.

Twenge afirmă că specialiştii în fertilitate văd în fiecare zi efectele vârstei asupra ratei de succes a tratamentelor de fertilitate. Acest lucru este evident mai ales în cazul fertilizării in vitro (IVF), ce se bazează pe extragerea unei cantităţi mari de ovule din ovare, deoarece câteva ovule sunt pierdute în fiecare pas al acestui proces dificil. Ovarele femeilor tinere reacţionează mai bine la medicamentele folosite pentru extragerea ovulelor, iar ovulele femeilor tinere prezintă totodată şanse mai mari de a fi normale din punct de vedere cromozomial. Drept rezultat, rata de succes a femeilor tinere la fertilizarea in vitro este, într-adevăr, mult mai mare: aproximativ 42% din femeile mai tinere de 35 de ani vor da naştere unui copil după un ciclu IVF, faţă de 27% în cazul celor cu vârste cuprinse între 35 şi 40 de ani şi 12% în cazul celor cu vârsta de 41 şi 42 de ani.

Cu toate acestea, doar 1% din bebeluşii ce se nasc în fiecare an în SUA sunt rezultatul fertilizării in vitro, iar majoritatea mamelor apelează la această tehnică nu din cauza vârstei, ci pentru a depăşi probleme precum trompe uterine blocate, infertilitate masculină şi alte dificultăţi similare. Statisticile referitoare la fertilizarea in vitro nu ne spun prea multe despre concepţia naturală, ce necesită un singur ovul (nu 12 sau mai multe), printre alte diferenţe.

Studiile asupra concepţiei naturale sunt foarte dificil de efectuat, acesta fiind unul dintre motivele pentru care statisticile referitoare la fertilizarea in vitro şi datele istorice joacă un rol atât mare în studiile despre fertilitate. Datele curente referitoare la naşteri nu sunt utile, deoarece majoritatea femeilor nasc după vârsta de 20 de ani şi apoi folosesc anticoncepţionale pentru a preveni sarcinile la 30 şi 40 de ani. De asemenea, nu e recomandat să fie întrbaţi oamenii după cât timp au reuşit să aibă un copil, memoria umană (şi implicit datele obţinute prin sondaj) nefiind de încredere.

Aceste probleme moderne pot explica de ce studiile folosesc date istorice dinainte de inventarea anticoncepţionalelor. Totuşi, această metodă are numeroase dezavantaje: în acea perioadă nu existau antibiotice, tratamente medicale moderne şi nici măcar surse suficiente de hrană. De asemenea, declinul înregistrat de fertilitate s-ar putea datora faptului că multe cupluri fac sex mai rar pe măsură ce trece timpul (lucru ce se putea întâmpla mai ales dacă cele două persoane erau căsătorite de mult timp, aveau mulţi copii sau ambele condiţii erau îndeplinite).

(Foto: Shutterstock.com)

Care sunt concluziile?

Twenge afirmă că, în ciuda faptului că datele sunt imperfecte, acestea sugerează două concluzii:

● fertilitatea scade pe măsură ce îmbătrânim

● vasta majoritate a femeilor ce se apropie de vârsta de 40 de ani vor putea să rămână însărcinate

„Din punctul meu de vedere, fiecare femeie ar trebui să-şi planifice să aibă ultimul copil până la împlinirea vârstei de 40 ani”, spune Twenge. „Dincolo de această vârstă, veţi da cu zarul, deşi este în continuare posibil să aveţi un zar bun”, adaugă autoarea. „Fertilitatea este relativ stabilă până la sfârşitul celui de-al patrulea deceniu din viaţă, punctul de inflexiune fiind undeva în jurul vârstei de 38 sau 39 de ani”, explică Twenge.

Autoarea cărţii „The Impatient Woman’s Guide to Getting Pregnant” subliniază că este necesar ca toate cuplurile să înţeleagă că este foarte important ca sexul să aibă loc la cel mai fertil moment al ciclului. Twenge notează că studiul realizat de Rothman arată că programarea sexului în jurul perioadei de ovulaţie reducea foarte mult diferenţa de fertilitate dintre femeile tinere şi cele mai în vârstă. Astfel, femeile mai vârstnice de 35 de ani ce doresc să rămână însărcinate ar trebui să îşi poată identifica perioada de ovulaţie prin notarea atentă a ciclurilor sau prin folosirea unui aparat de monitorizare a fertilităţii.

Twenge dezvăluie un lucru puţin cunoscut: ziua ovulaţiei nu este cea mai fertilă zi din ciclu, acest moment având loc cu două zile înainte de ovulaţie. De asemenea, Twenge combate mitul conform căruia cei ce vor o fetiţă ar trebui să facă sex mai departe de ziua de ovulaţie, iar cei ce vor un băiat, mai aproape; în cartea sa, Twenge afirmă că cele mai recente cercetări sugerează că situaţia ar fi exact invers.

Aşadar, nu există motive de îngrijorare dacă aţi depăşit pragul psihologic de 30 de ani. Cele mai multe femei au toate şansele să se bucure de experienţa de a fi mamă şi după acest prag. Cum se va schimba societatea datorită faptului că părinţii vor fi tot mai vârstnici? Acest lucru îl puteţi afla din articolul „Copii mici cu părinţi cărunţi”.

(Foto: Shutterstock.com)