Ştiinţa în anul 2012: 10 reuşite impresionante

1. Pe data de 6 august 2012, complexul laborator mobil Curiosity lansat de NASA pentru explorarea planetei Marte a ajuns cu bine la destinaţie. A fost un moment măreţ, care încununa ani de muncă dificilă şi nu e de mirare că emoţiile au fost foarte intense; atât de intense, încât, anticipându-le, savanţii implicaţi în proiect au botezat cu un nume foarte evocator – „cele 7 minute de teroare” – acele momente extrem de riscante în care vehiculul spaţial, pătrunzând în atmosfera marţiană, avea să coboare pe solul Planetei Roşii. A fost cel mai riscant moment al misiunii, 7 minute în care probabilitatea ca ceva să meargă prost, compromiţând o muncă de ani în şir, a fost mai mare ca oricând în cursul misiunii. Dar totul a mers excelent, calculele privind traiectoria s-au dovedit corecte, sistemele de ajustare a vitezei şi direcţiei au funcţionat perfect, iar Curiosity a asolizat cu graţie, fix în locul preconizat – Craterul Gale –  şi, la puţin timp după aceea, a şi transmis primele imagini de la faţa locului. Imaginile video care îi arată pe experţii implicaţi în proiect manifestându-şi uşurarea şi bucuria în faţa acestei reuşite – strigăte, râsete, îmbrăţişări, chiar lacrimi pe chipurile unor oameni în toată firea, experţi serioşi şi competenţi – vor rămâne pentru întotdeauna printre cele mai emoţionante imagini din istoria ştiinţei.

2. Emoţionaţi trebuie să fi fost şi specialiştii care se ocupă de proiectul Voyager 1 şi care pândesc cu sufletul la gură momentul când această sondă, lansata in 1977- obiectul realizat de om care a ajuns cel mai departe de Terra – va ieşi din sistemul nostru solar şi va păşi în nemărginirea de dincolo – în spaţiul interstelar. Datele primite de la sondă arată că acest moment se apropie; nu ştim exact când se va întîmpla, mai ales că graniţa ce trebuie trecută e una laxă şi enormă, nu una trasată clar ca o linie, dar, oricum, sunt semne că s-a schimbat ceva: influenţa spaţiului interstelar se face tot mai mult simţită, în vreme ce radiaţia provenită de la Sistemul Solar scade în intensitate. Până una-alta, Voyager a pătruns de-acum într-o zonă misterioasă, despre care oamenii de ştiinţă nici nu ştiau că există – o regiune care a fost botezată „autostrada magnetică”. Iar călătoria lui Voyager 1 continuă, spre marginea Sistemului Solar şi mai departe, spre imensitatea spaţiului interstelar.

3. Pare incredibil că aici, la noi pe planetă, există lucruri la fel de puţin cunoscute, de misterioase, ca şi spaţiul cosmic. Dar aşa este, iar abisurile oceanului sunt printre cele mai enigmatice şi tulburătoare astfel de locuri. Scufundarea reuşită de realizatorul de film James Cameron, cu ajutorul unui vehicul revoluţionar, în cel mai adânc loc al lumii de sub ape – Challenger Deep, în Groapa Marianelor din Pacific – este un moment de seamă în istoria explorării submarine. Deşi nu este o premieră – un alt vehicul submarin cu echipaj uman a ajuns acolo în urmă cu o jumătate de secol – şi nici nu a adus probele de material pe care le aşteptau cu toţii (din cauza unei defecţiuni a sistemului  de colectare), scufundarea realizată de Cameron este foarte importantă din punct de vedere ştiinţific şi tehnologic, cu atât mai mult cu cât precedentele scufundări, realizate pentru testarea vehicului Deepsea Challenger, cu care a efectuat explorarea, au produs rezultate ştinţifice remarcabile: au fost identificate specii noi de vieţuitoare şi realizate descoperiri geologice de mare importanţă.

4. Într-un experiment pregătit timp de ani de zile, de multe ori anunţat şi de multe ori amânat, dar în cele din urmă reuşit, austriacul Felix Baumgartner a intrat în cărţile de istorie, devenind primul om care a izbutit să sară din stratosferă (de la altitudinea de 39.045 de metri) şi să depăşească în cădere viteza sunetului, fără ajutorul vreunui vehicul, ajungând viu şi nevătămat pe Pământ. Viteza maximă atinsă de Baumgartner în timpul căderii libere a fost de 1342,8 km/h (Mach 1,24), un nou record mondial. Dacă am inclus performanţa lui printre realizările ştiinţifice ale anului 2012 – deşi pare mai curând un record sportiv – este pentru că sportul în ziua de azi implică în general foarte multă ştiinţă, iar o performanţă precum cea a lui Baumgartner, în mod special, n-ar fi fost posibilă fără contribuţia oamenilor de ştiinţă. Pregătirea saltului şi reuşita lui au implicat, într-o măsură covârşitoare, ştiinţa, sub diferite aspecte.

5. Lumea ştiinţifică aşteaptă de decenii confirmarea existenţei enigmaticului boson Higgs, atât de misterios şi greu de detectat încât savanţii plini de speranţă sau frustraţi (sau şi una şi alta) îl „alintă” cu supranumele de particula lui Dumnezeu. Existenţa acestei particule, a cărei confirmare ar oferi în sfârşit explicaţii satisfăcătoare pentru fenomene fundamentale legate de existenţa materiei şi formarea Universului, a fost prezisă teoretic încă din anii 60, iar experimentele realizate anul acesta la CERN ne-au adus mai aproape ca oricând de confirmarea că ea există. Dar rezultatele nu au fost lipsite de surprize; ca atunci când aştepţi nerăbdător naşterea unui bebeluş şi te trezeşti cu doi gemeni, fără să fi fost pregătit pentru asta, cercetătorii de la CERN care au reuşit să descopere particula mult căutată, bosonul Higgs, au anunţat că este posibil să fi descoperit, de fapt, două particule diferite. Datele obţinute par să arate că este vorba despre doi bosoni Higgs, ce au o masă extrem de asemănătoare, totuşi diferită. Rezultatele inedite – ce nu au fost confirmate încă – au apărut după ce oamenii de ştiinţă au observat un tipar neobişnuit în datele originale, ce arătau că bosonul, dezintegrându-se, producea cu 2 fotoni mai mulţi decât ar fi trebuit, conform teoriei. Încă se lucrează la lămurirea fenomenului şi confirmarea rezultatelor.

6. Trei experimente excepţionale în domeniu medicinei regenerative, două bazate pe stimulare electrică, a treia pe injecţiile cu un tip special de celule stem, aduc o rază de spranţă celor care şi-ai pierdut capacitatea de a merge din cauza unor leziuni ale măduvei spinării. În trei experimente separate în timp şi spaţiu şi realizate pe specii diferite  – pe şobolani una, pe câini cealaltă, iar a treia chiar pe om -, cercetătorii au obţinut rezultate foarte promiţătoare, subiecţii paralizaţi recăpătându-şi, într-o anume măsură, capacitatea de deplasare şi uneori şi late funcţii ale oprganismului, deteriorate ca urmare a leziunilor spinale. Deşi mai e un drum lung de parcurs până la vindecarea paraliziei de acest tip pe scară largă, cel puţin există acum nădejdea că, într-o bună zi, aşa ceva ar fi posibil.

7. Din seria reuşitelor medicale merită menţionată, cu siguranţă, uimitoarea vindecare a leucemiei cu ajutorul HIV, un lucru pe care nimeni nu şi l-ar fi putut imagina în urmă cu câţiva ani, dar care, iată, a fost posibil. Folosind o formă dezactivată a virusului HIV, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Pennsylvania au reuşit să reprogrameze sistemul imunitar astfel încât acesta să distrugă celulele canceroase, creând astfel un tratament prin care pot vindeca mai multe tipuri de cancer care nu au putut fi distruse de alte soluţii convenţionale. Ar fi greu de pus în cuvinte importanţa acestei descoperiri, care nu numai că dă speranţă bolnavilor de leucemie şi familiilor acestora, dar revoluţionează şi modul în care privim virusurile  – chiar şi pe cele extrem de periculoase, precum HIV – şi confirmă faptul că aceste entităţi pot juca în viaţa noastră un rol benefic mult mai mare decât ne-am fi putut închipui.

8. După părerea unanimă a oamenilor de ştiinţă, 2012 a fost un an bun pentru astronomie: au fost făcute multe descoperiri extraordinare, multe reprezentând premiere ori recorduri. Un eveniment de marcă este descoperirea unei planete cu nu mai puţin de 4 sori. Astronomii de la Universitatea Yale, ajutaţi de voluntarii care utilizează website-ul Planethunters.org, au identificat neobişnuitul fenomen – o planetă circumbinară într-un sistem cu 4 stele. Planeta, care poartă deocamdată numele prea puţin poetic de PH1, este o gigantă gazoasă, cu raza de cca. 6,2 ori mai mare decât cea a Pământului – aşadar, o planetă mai mare decât Neptun. PH1 se roteşte (având o perioadă de revoluţie de cca. 138 de zile) în jurul a două stele, una cu masa de 1,5 ori mai mare decât a Soarelui, cealaltă având o masă de numai 0,41 din masa Soarelui. Dincolo de orbita planetei, la o distanţă de cca. 1000 AU (unităţi astronomice), adică cca. 149 miliarde km, se află o a doua pereche de stele, care orbitează în jurul sistemului planetar.

9. 2012 a  fost şi un an interesant pentru ştiinţele naturii, pentru zoologie şi botanică. Regiuni izolate ale lumii, din America de Sud, Asia de Sud-Est, Papua Noua Guinee ş.a., explorate acum cu atenţie, au dat la iveală o bogăţie. de forme de viaţă necunoscute anterior oamenilor de ştiinţă, sute de specii noi, care arată ce puţin ştim încă despre planeta Terra şi ce multe mai avem de aflat. Dintre multele vieţuitoare descoperite, să alegem ca reprezentant şi să menţionăm una recordistă – cel mai mic vertebrat cunoscut până în prezent. E o broscuţă minusculă, numită Paedophryne amauensis. (A fost găsită în 2009 în Papua Noua Guinee, dar descrisă într-o lucrare ştiinţifică abia în 2012, iar acesta e considerat, oficial, momentul identificării ei şi al recunoaşterii ei ca specie nouă pentru ştiinţă). La maturitate, broasca miniaturală are doar 7,7 mm lungime.

10. O companie din Marea Britanie – Air Fuel Synthesis – a reuşit, în premieră mondială, să producă benzină din aer, folosind o tehnologie ce promite să rezolve criza energetică şi să ajute la reducerea încălzirii globale, prin eliminarea dioxidului de carbon din atmosferă. Centrala de mici dimensiuni contruită în cadrul proiectului pilot nu foloseşte tehnologii noi; inovaţia constă în faptul că specialiştii au reuşit să combine mai multe tehnologii pentru a obţine un rezultat uimitor: au luat dioxidul de carbon din aer şi hidrogenul din apă şi au transformat aceste elemente în benzină. Inventatorii cred că până la finalul lui 2014 vor putea produce acest combustibil la o scară comercială.