Adio, Terra

3000-5000
Politicile si religiile exoplanetare
Vor rezista institutiile umane probei spatiului si timpului?  In ce va crede o omenire aflata in continua expansiune?
Pe masura ce colonizarea spatiala va lua amploare si daca acceptam ideea ca un Imperiu Galactic unic are mici sanse sa reziste vreme indelungata, putem presupune ca in Galaxie vor aparea o multime de formatiuni politice de tip regat, imperiu sau republica stelara care vor ingloba un singur sistem solar (sau cel mult doua invecinate). Astfel de formatiuni vor intra cu siguranta in conflict, dar cel mai probabil acesta va avea loc in special la granite. In jurul anului 3300, estimam ca omenirea va fi raspandita intr-un areal ce se va intinde pana la 200 de ani-lumina distanta de Terra. Cu o nava propulsata atunci foarte aproape de viteza luminii, ar fi nevoie de vreo 2.000 de ani doar pentru a strabate dintr-o parte in alta uriasul teritoriu in care vom trai. Privind in urma, acum 2.000 de ani era vremea Caesarilor romani. Nici o institutie politica nu a supravietuit de atunci si pana astazi, nici o limba de atunci nu se mai vorbeste astazi, nici un popor care traia atunci nu mai exista astazi.  Dar nu s-a pierdut absolut totul. Imperiul care a raspandit crestinismul in lume a disparut de atata amar de vreme, nationalitatea si rasa credinciosilor crestini s-au schimbat, dar crestinismul, ca atare, a supravietuit. De aceea, putem lansa ipoteza ca descendentii nostri stelari vor fi uniti de radacini mitice. Probabil, vor construi nave spatiale asa cum astazi construim biserici si catedrale – depozite de credinta ce navigheaza spre viitor.  Anticipand mai departe, in cazul in care colonizarea galactica va avea un prim scop elementar, atunci acela va fi expansiunea continua a omenirii spre toate sistemele solare prielnice vietii. Imaginati-va o noua religie care se va forma pe acest background, cand exodul deja va fi inceput. Probabil ca imaginea pe care o avem acum asupra zeilor nostri patriarhali se va schimba dramatic si, incetul cu incetul, ii vom uita. Dar daca vom incepe sa ii veneram nu pe stramosii si pe zeii pe care acestia i-au creat, ci pe descendentii nostri si pe zeii care vor deveni ei cand vor stapani Galaxia? Indiferent daca se va intampla asta sau nu, datorita exodului, continuei miscari si numeroaselor incercari prin care vom trece, religiile spatialilor vor fi centrate exclusiv pe viitor.

500.000
Galaxia Unu
Dragi tovarasi galactici si pretini spatiali, Calea Lactee nu este a mea,  ci a stramosilor stramosilor nostri!
Pana vom ajunge noi sa stapanim intreaga galaxie, nenumarate imperii si religii se vor fi format si prabusit si pana si cea mai mareata realizare dintr-un timp sau altul va parea evanescenta ca o picatura de roua. 500.000 de ani este, de fapt, o perioada dubla fata de cea pe care o are specia umana. Ne e foarte greu sa spunem ca peste atatea si atatea veacuri nu vom mai fi tocmai oameni. Cu toate acestea, in mod remarcabil, unele indicii oferite de fosile de demult demonstreaza ca in istoria noastra tehnologica a mai existat continuitate pe o perioada de timp de asemenea foarte mare.  Hominidul cunoscut drept Homo erectus, traitor intre acum 1,8 milioane de ani si acum 500 de mii de ani, a fost prima creatura care a inceput sa foloseasca unelte sofisticate, prima care s-a adaptat la savana, prima care a parasit Africa, a folosit focul si a vanat sistematic. Unealta sa favorita era un soi de toporisca primitiva. Astfel de unelte au fost descoperite de-a lungul timpului in toate spatiile in care a trait Homo erectus: in America, in Europa si in Africa. Acest fapt este uluitor. Homo erectus nu si-a constientizat scopurile, nu a fost religios si cu siguranta habar nu avea sa vorbeasca. Cu toate acestea, independent unii de ceilalti, indivizii Homo erectus care au trait vreme de milenii separat, in colturi diferite ale lumii, au inventat, in diverse perioade, aceeasi toporisca.  Prin urmare, putem trage concluzia ca si fara o inteligenta la nivelul celui umane, intr-o maree uriasa de timp exista o consistenta, un mers al lucrurilor, un driver biologic care ne impinge de la spate. La scara evolutiva este o aiureala sa vorbesti despre scop. Evadarea lui Homo erectus din Africa nu a fost o migrare in sens uman si nici macar in sensul migrarii pasarilor. Pur si simplu erau niste animale care descopereau noi spatii disponibile, unde puteau sa convietuiasca mai usor. Elefantii si leii au „migrat“ dimpreuna cu H. erectus. Poate ca exodul spatial nu este altceva decat urmatoarea mutare pe scara evolutiei, inscrisa de milenii in codul nostru genetic…

• O nouă teorie a dezvăluit forma fotonilor
• S-a descoperit că astronauții procesează sarcinile mai lent în spațiu