A fost nevoie de trei secole pentru ca omenirea sa ajunga de la descoperirea electricitatii la becul lui Edison. Au trecut insa de-abia cateva decenii de la descoperirea fizicii cuantice pana la crearea bombei atomice si la inventarea primelor computere. Intervalele dintre diferitele stadii ale unui megaciclu s-au redus asadar in mod drastic, cu rezultatul ca societatea a ajuns sa se „imbibe“ de inovatii intr-un ritm superior celui necesar pentru a le putea asimila.
„Timpul s-a sfarsit, spatiul a disparut, bine ati venit in Satul Global!“ In 1967, Marshall McLuhan a decretat aparitia unei noi paradigme revolutionare: Global Village, un happening simultan, in care timpul si spatiul se dizolva. „Ideea ca omul nu a fost conceput sa traiasca la viteza luminii este una dintre cele mai importante intuitii ale secolului XXI“, spunea McLuhan, convins ca noile medii asociate video-ului vor produce o „implozie“ a omului. „Omul are o disponibilitate biologica limitata catre schimbare. Atunci cand aceasta disponibilitate este suprasolicitata, rezultatul este un soc al viitorului“, scria cativa mai tarziu futurologul Alvin Toffler in Future Shock (1970), un bestseller vandut in cinci milioane de exemplare. Socul viitorului descrie o societate hiperindustriala in care gradul de accelerare a schimbarilor tehnologice si sociale striveste si deconecteaza vietile oamenilor, iar acestia sfarsesc prin a suferi de o dezorientare si un stres devastatoare.
Toffler avertiza ca majoritatea problemelor sociale vor deriva tocmai din acest soc al viitorului. El afirma ca in ultimii 50.000 de ani s-au succedat circa 800 de generatii, dintre care 650 si-au dus zilele in caverne. „Doar in timpul ultimelor 70 a fost posibil sa se comunice in mod eficient intre o generatie si alta, prin intermediul scrisului. Doar in timpul ultimelor 6, masele au fost capabile sa lectureze carti tiparite. Doar pe parcursul ultimelor 4 timpul a putut fi masurat cu precizie. Doar pe parcursul ultimelor 2 au fost folosite motoare electrice. Iar majoritatea coplesitoare a tuturor bunurilor de consum de care ne folosim la ora actuala a fost dezvoltata de generatia de astazi.“
Asadar, analizand istoria evolutiei tehnico-stiintifice, se poate observa ca tehnologia se alimenteaza pe sine intr-un soi de spirala in care distanta dintre idei si aplicatii, dintre descoperiri si inventii, dintre teorie si practica, se micsoreaza intr-un ritm ametitor. Potrivit lui Martin Rees, astrofizician de faima internationala, autorul cartii Our Final Hour, probabilitatea ca specia umana sa se distruga pe sine si lumea care o inconjoara in urmatorii 100 de ani este de circa 50%. Rees considera ca pericolele corelate neotehnologiilor se profileaza a fi mai grave si mai putin controlabile decat pericolul, cu care ne-am confruntat timp de decenii, al unor catastrofe nucleare: atacurile asupra mediului provocate de activitatile umane au cauzat deja daune mult mai mari decat au reusit s-o faca vreodata calamitati naturale precum cutremurele, eruptiile vulcanice si impactul astreroizilor; virusurile puternice pe care omul le creeaza cu ajutorul ingineriei genetice pot anihila milioane de persoane, iar experimentele atomice ar putea declansa o reactie in lant in masura sa determine distrugerea fiecarei particule a Cosmosului. Rees da lumii doar 50% sanse sa nu sfarseasca pana in 2100, in mod deosebit din cauza celor pe care-i numeste „idiotii satului global“, care ar putea cauza catastrofe biologice din greseala. Pe site-ul american longbets.org – care accepta cele mai stranii pariuri asupra viitorului si care se autodefineste drept „o arena pentru previziuni competitive si responsabile“ –, Rees a pariat ca, pana in 2020, „bioTeroarea sau bioEroarea“ va provoca un milion de morti in cadrul unui singur eveniment. „Nu ma preocupa numai organizatiile teroriste, ci si idiotii individuali care au o mentalitate similara cu a celor care proiecteaza virusii pentru computere.“