Precum in stele, asa si in ITER
Tratatul referitor la constructia reactorului a fost semnat la Paris la finele anului trecut. Probabil ca peste 30 de ani vor veni si primele rezultate, despre care specialistii spun ca vor schimba istoria umanitatii. Nu lipsesc insa scepticii, potrivit carora investitia estimata la 10 miliarde de euro reprezinta „bani aruncati pe un vis irealizabil“. UE, China, Rusia, India, Japonia, Coreea de Sud si Statele Unite, cele sapte state implicate in proiect, sunt insa convinse ca merita osteneala.
Daca lucrurile vor merge bine, umanitatea se va putea baza in viitor pe o sursa de energie nepoluanta si in principiu inepuizabila, avand in vedere ca o instalatie de fuziune ar putea produce un gigawatt de electricitate pe zi din doar cateva kilograme de combustibil. Inima reactorului ITER se numeste Tokamak, un fel de „covrig“ metalic cu raza de 6,2 metri, gol pe dinauntru si inconjurat de magneti, care va permite incalzirea unui gaz alcatuit din izotopii hidrogenului (deuteriu si tritiu) pana la temperaturi extreme (sute de milioane de grade), atinse mai intai gratie unui puternic curent electric si apoi prin injectarea de unde electromagnetice (la fel ca in cuptorul cu microunde) de ordinul a milioane de wati.
La asemenea temperaturi, insa, nici un material nu este capabil, din punct de vedere tehnologic, sa reziste, motiv pentru care oamenii de stiinta s-au gandit sa creeze in interiorul „covrigului“ campuri magnetice capabile sa mentina plasma la o distanta „oportuna“ de peretii metalici. De fapt, se incearca sa se reproduca in interiorul unei instalatii ceea ce se intampla in stele, adica doi atomi de hidrogen care intra in coliziune si produc un atom de heliu, eliberand o energie formidabila. Dificultatea cea mai mare este realizarea unui astfel de tokamak capabil sa genereze mai multa energie decat consuma pentru a produce campul magnetic capabil sa „domine“ temperaturile incredibile rezultate in momentul fuziunii. Constructia marelui reactor este prevazuta sa inceapa in 2008 si va dura in jur de 10 ani. Oamenii de stiinta spera ca vor putea obtine o productie industriala de energie in termen de circa 40 de ani, atunci cand rezervele de petrol se vor fi epuizat.