Un salt numit singularitate

Un salt numit singularitate
Publicat: 26.10.2007
Daca ritmul progresului tehnologic este intr-adevar exponential, asa cum afirma expertii in futurologie, atunci cu mult inainte de mijlocul acestui secol vom fi realizat deja atatea inovatii, cat toate cele aparute pe parcursul secolului trecut.

Unicul scenariu plauzibil in care o asemenea singularitate s-ar putea produce implica dezvoltarea inteligentei artificiale. Se porneste de la ipoteza ca, la un moment dat, masinile ar putea surclasa bietele fiintele umane din punctul de vedere al inteligentei si ca ar deveni capabile sa aplice aceasta superinteligenta la niste programe de autooptimizare. Dupa care ar putea cataliza progrese inimaginabile in toate sectoarele tehnico-stiintifice.  Privind inainte, expertii afirma cu destula siguranta ca un hardware comparabil cu cel al creierului uman va fi disponibil in viitorul apropiat. Mai ramane de rezolvat problema software-ului, iar o estimare riguroasa a timpului necesar solutionarii ei nu este un lucru usor. Doar relativ recent oamenii de stiinta au inceput sa inteleaga modul de functionare a sistemelor de elaborare-date ale creierului. Pe de alta parte, desi ca disciplina de cercetare stiinta neurologiei computerizate nu are mai mult de 15 ani, in scurta ei istorie progresele au fost notabile.

Ca atare, in prezent, cercetatorii incep sa priceapa primele faze ale elaborarii senzoriale, dispun de acceptabile modele de calcul pentru cortexul vizual primar si se apropie de descifrarea etapelor mai sofisticate ale procesului cognitiv vizual.  Creierul uman dispune de 100 de miliarde de neuroni si fiecare dintre acestia dezvolta mii de conexiuni cu alti neuroni. Un computer la fel de complex ar trebui sa existe deja in anul 2023, la pretul de o mie de dolari. In 2027, acelasi calculator va costa un cent, in 2049 vom putea achizitiona cu o mie de dolari un computer dotat cu tot atatea conexiuni cate exista in creierele intregii rase umane, un aparat incredibil pe care, in 2059, il vom putea achizitiona tot cu un cent.  Evident, simularea intregii activitati a creierului va necesita un calculator cu o putere enorma, dar o asemenea putere va fi disponibila in circa 20 de ani. Rezultatul unei astfel de abordari inspirate de biologie nu va fi o inteligenta artificiala matura, programata explicit (un obiectiv ratat al asa-numitei scoli clasice de inteligenta artificiala), ci un sistem dotat cu capacitatea de a invata prin intermediul experientelor si de a se instrui comparabila cu cea a unui copil aflat intre primul si al doilea an de viata.  Pentru a atinge abilitatile unei fiinte umane adulte, sistemul va trebui educat si, considera specialistii, nu exista nici un motiv din cauza caruia algoritmii de calcul utilizati de creierul nostru biologic sa nu functioneze la fel de bine odata implementati in siliciu.


Foto: Guliver, Photoland, Red Dot

 

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase