Slujbe dezagreabile in stiinta

Voluntar pentru studiul gravitatiei

Atrofie musculara, degenerescenta osoasa si o fata umflata – cu asta te alegi cand petreci mult timp in conditiile lipsei de gravitatie. Cerce­tatorii spera sa atenueze asemenea efecte dezvoltand terapii specifice, bazate pe gravitatia artificiala. Numai ca aceste metode trebuie testate – si pe cine sa le testeze daca nu pe voluntari? Acestia trebuie sa zaca in pat saptamani in sir, cu capul mai jos decat picioarele, pozitie care produce asupra corpului efecte asemanatoare celor determinate de lipsa gravitatiei in timpul zborurilor spatiale. Spalarea si rezolvarea necesitatilor fiziologice au loc tot in pat si tot in pozitia culcat, iar asupra subiectilor se mai fac si experimente de simulare a gravitatiei.

Unii dintre voluntari sunt bagati intr-un fel de centrifuga si invartiti timp de vreo ora, iar starea lor e comparata cu a voluntarilor care au fost scutiti de aceasta distractie. Totusi, voluntar inseamna ca fac asta de bunavoie, dar nu si gratis. Sincer, cine ar vrea sa treaca prin asa ceva degeaba? Pana la urma, e o slujba temporara si destul de bine platita: in cadrul unui astfel de studiu, efectuat la NASA, fiecare participant a primit 6.000 de dolari pentru trei saptamani. Sunt ceva bani, si totusi… La Spitalul Universitar din Galveston, Texas, o intreaga aripa a cladirii e mereu plina de pacienti dintr-o categorie speciala: voluntari care au participat la cercetarile NASA asupra gravitatiei artificiale.

Preparator de material biologic

In ziua de azi, orice scoala cat de cat dotata are, pentru ora de biologie, niste exemplare de animale conservate. Fie ca sunt preparate „uscat“, ca animalele naturalizate (impaiate, in limbajul familiar), fie ca sunt conservate in mediu umed, in formol sau alcool, cineva „face“ acele preparate. In tarile dezvoltate, exista intreprinderi specializate in realizarea de astfel de material didactic. Ward’s Natural Science din SUA e una dintre cele mai mari din tara si, cu 18 oameni in echipa, mestereste sute de preparate in fiecare an.

Cu insectele e usor – sunt depozitate in mici flacoane cu alcool, pentru a putea fi scoase si examinate cu lupa sau la microscop. Mai greu e cu vertebratele – si cel mai greu este faptul ca ca mai intai acestea trebuie eutanasiate. Pestii, broastele, reptilele, pasarile si mamiferele sunt apoi tratate cu formol si cu solutii de latex colorat (injectate in sistemul circulator, rosu pentru artere, albastru pentru vene, astfel incat elevii sa le poata identifica mai usor). A umbla toata ziua cu animale moarte si a inhala permanent vapori de formol si alte chimicale e greu de suportat, motiv pentru care, la intreprinderea mentionata, personalul se schimba destul de des. Unii nu rezista mai mult de o zi, doua. Nu raman decat cei care izbutesc sa se pasioneze de ceea ce fac. Si unii chiar reusesc.

„Agent de securitate“ la Microsoft

Asta nu e scarboasa in sensul propriu, dar in sens figurat, da. Cel putin la Microsoft Security Response Center, unde angajatii au grija ca in imparatia Microsoft totul sa mearga bine. Numai ca imparatia asta e mare de tot, iar Windows, Internet Explorer, Office si celelate produse Microsoft au mereu probleme, drept care la sus-pomenitul centru alarma suna de vreo 100.000 de ori pe an.

Fiecare produs are mai multe versiuni, in diverse limbi (se spune ca Explorer ar detine vreo trei sute), iar problemele trebuie rezolvate in functie de caracteristicile fiecarei versiuni. Pe deasupra, produsele Microsoft sunt tinta unor atacuri permanente din partea hackerilor. Si totul trebuie rezolvat repede, cat mai repede, acum! Lumea utilizatorilor de computere se misca rapid si n-are vreme de asteptat. Munca de Sisif, ce mai…

La coada balenei

Prea putin oameni s-ar bucura sa vada niste mizerii maronii plutind la suprafata marii. Unul dintre acesti excentrici cu gusturi putin obisnuite este Rosalind Rolland, cercetor stiintific la acvariul New England din Boston. Pasionata de balene, Rosalind a dezvoltat, in 1999, o metoda de cercetare originala: studiaza excrementele marilor mamifere acvatice. Ea insasi a fost surprinsa de cat de multe lucruri pot fi descifrate cercetand produsul cu pricina. Poti afla daca e vorba despre o balena gestanta (teste de sarcina la balene, ce tare!), poti masura nivelurile unor hormoni sau toxine, poti extrage chiar date genetice. Uneori, poti deosebi chiar indivizii intre ei.

Produsul nu e prea usor de colectat, data fiind imensitatea ariei studiate. Ratacind la intamplare pe fata oceanului, cercetatorii nu reuseau sa adune prea mult din pretioasa (pentru ei) recolta, mai ales ca aceasta pluteste doar vreun ceas dupa ce a fost depusa. De aceea, Rosalind Rolland a inceput sa utilizeze caini special dresati, care recunosc de la distanta mirosul „capturii“, asa incat oamenii de stiinta se pot orienta la fix. Excrementele sunt adunate cu ajutorul unor plase speciale, apoi puse in borcane de plastic si pastrate la gheata, pentru a fi analizate ulterior. Si alti cercetatori au adoptat metoda lui Rosalind Rolland, deoarece, dupa cum se pare, informatiile astfel obtinute sunt de mare ajutor in monitorizarea populatiilor de balene, animale aflate, in ciuda marimii lor, in pericol de disparitie.

Entomogie criminalistica

Medicina legala e, in general, o meserie cu multe aspecte neplacute, dar unele dintre metodele utilizate sunt mai neplacute decat altele. Ma rog, asa sunt pentru marea majoritate a oamenilor, dar nu si pentru putinii – prin comparatie – pasionati de aceasta stiinta a mortii. Una dintre abordarile cu cele mai moderne este cea entomologica. In cazul descoperirii unui cadavru, cea dintai informatie necesara anchetatorilor se refera la data si ora decesului. Iar pentru a stabili cu cat timp in urma s-a produs moartea, una dintre metodele cele mai interesante si mai eficiente, in ciuda aspectului ei dezagreabil, este cercetarea insectelor care se hranesc din cadavre.

Diverse specii de muste si gandaci iau in stapanire trupul fara viata si isi incep munca de reciclare a materiei in natura. Colonizarea se face intr-o anumita ordine, speciile prezente se gasesc in cadavru in diferite stadii de dezvoltare (oua, larve, pupe sau insecte adulte) si, in functie de aceste aspecte, un entomolog experimentat poate stabili cu suficienta precizie cand s-a produs decesul, iar informatia este adesea esentiala pentru desfasurarea ulterioara a anchetei.

Controlul antidoping

Pe langa faptul ca trebuie sa manuiasca nenumarate probe de urina recoltate de la sportivi, specialistii antidoping mai si pica la mijloc in dileme dintre cele mai chinuitoare. Daca prind un sportiv dopat (mai ales la ocazii importante, cum sunt olimpiadele sau campionatele mondiale), infurie natiuni intregi. Daca rateaza un smecher care, la o verificare ulterioara, e depistat pozitiv, ajung sa fie acuzati de incompetenta.

Pe deasupra, progresele in privinta descoperirii de noi substante dopante sunt asa de rapide, incat, pana cand acestea sunt trecute pe lista si devin cunoscute, sunt deja depasite si altele, inca necunoscute, le-au luat locul. Asa ca, uneori, nici nu stiu ce sa caute. Oricum o dau, e rau. O meserie pacatoasa, intr-adevar.

Cercetari in gunoi

Mare e curiozitatea unor oameni! William Rathje de la Universitatea Stanford e interesat, mai mult decat de orice, de gropile de gunoi. A face cercetari pe teren inseamna, pentru el, a merge la o groapa de gunoi, a sapa 15-20 de „puturi“ adanci de 30 de metri si a extrage din ele 20-30 de tone de… gunoi, ca doar ce altceva? (am cautat un eufemism, dar nu mi-a venit nici unul in minte pe moment). Dar iata ca gunoiul unora e comoara altora, caci William Rathje (de altfel, un respectat specialist in domeniu) extrage, din analiza gunoiului, date pretioase pe care diverse firme si agentii sunt incantate sa le afle. De pilda, scutecele de unica folosinta contribuie cu 2% la umplerea gropilor de gunoi, iar hartia cu 45% (halal politici de reciclare!).

Hot dog-ii pot rezista 24 de ani la gunoi (va inchipuiti din ce-or fi facuti, daca nici ganganiile, nici bacteriile nu se ating de ei!). William Rathje cotrobaie si prin tomberoane: in cadrul unui proiect realizat in Arizona, a inventariat amba­la­jele de acadele, ata dentara folosita, periutele si tubu­rile de pasta de dinti, comparand realitatea cu datele din studiile privind sanatatea dintilor. Informatiile obtinute cu atata truda sunt valoroase pentru companiile de marke­ting, dar si pentru organizatiile de protectie a mediului.

Vasectomie la elefanti

Uneori se intampla ca, pe suprafetele limitate ale parcurilor nationale din Africa, elefantii sa se inmulteasca prea tare. Un numar prea mare de asemenea animale uriase epuizeaza resursele de hrana in scurt timp si sufera de pe urma stresului determinat de suprapopulare. Solutia? Controlul nasterilor. Usor de zis, dar cum? Mark Stetter, un medic veterinar american, a inventat aparatul pentru realizarea vasectomiei la elefanti. Un laparoscop cu fibra optica, atasat la un monitor.

Desfasurarea operatiei: pui ochii pe un elefant (mascul). Il anesteziezi cu o sageata trasa din elicopter. Ii treci pe sub burta niste chingi si, cu o macara, il ridici. Faci o incizie de 10 centimentri si introduci laparoscopul in abdomen (ca sa fie treaba mai grea, la elefant testiculele sunt situate in abdomen, nu ca la om). Localizezi canalele deferente (prin care spermatozoizii ajung de la testicule la penis) si le tai, cu niste foarfeci atasate la laparoscop. Gata! Nu-i asa ca n-a fost greu? Primii patru pacienti au suportat operatia fara complicatii postchirurgicale, drept care Stetter se gandeste sa extinda procedeul. Parca totusi e cam aiurea… Chiar nu s-ar putea gasi o alta metoda pentru a reduce numarul elefantilor in unele zone? Africa era destul de mare, candva…

Cercetari oceanografice

Slujba asta, desi fascinanta, e totusi neplacuta prin faptul ca auzi intruna vesti rele. Pescuitul excesiv va epuiza rezervele de vietati marine comestibile pana in 2050. In cateva decenii, recifele de corali vor pieri. Oceanele sunt pline de pungi de plastic si alte mizerii cu care animalele se ineaca sau se sufoca.

Constructiile distrug habitatele de coasta, sute de tone de deseuri scarboase se varsa in ocean, pete de petrol se latesc peste apa marii, mii de specii sunt pe cale de disparitie, iar incalzirea globala va da peste cap ecosistemele marine. Numai si numai catastrofe – prezente, trecute si viitoare. Iti trebuie multa tarie sufleteasca pentru a te mai apuca sa studiezi oceanele. Poate ca situatia ar trebui sa dea de gandit…

Scufundari la canalizare

Cineva trebuie sa se duca sa vada despre ce este vorba, atunci cand se produc necazuri in sistemul de canalizare. Si cine sa se duca, daca nu niste scafandri mai curajosi si cu stomacul mai tare decat al altora? Chiar cand nu e vorba de conductele de canalizare, pot sa apara probleme ce necesita interventia acestor profesionisti. Un om din bransa, Steven M. Barsky, autorul unei carti de specialitate, marturiseste ca mai rau decat oriunde a fost la o ferma de porci. Cativa scafandri specializati au fost nevoiti sa intervina pentru a scoate trupul unui om inecat intr-o balta infecta, aflata pe teritoriul fermei. In balta erau deversate urina si excrementele porcilor si, culmea distractiei, fermierul aruncase acolo si acele folosite pentru a administra porcilor injectii cu antibiotice si hormoni. A fost cumplit.

De fapt, aici nu mai e vorba doar de ceva gretos. Indeletnicirea asta e extrem de periculoasa. Imbracati in costume speciale, rezistente si etanse, acesti scufundatori de inalta calificare opereaza in marile conducte de canalizare, in zonele cu deversari de reziduuri toxice si chiar in reactoarele nucleare. O fisura cat de mica in costumul etans si, numaidecat, substantele toxice si microorga­nismele patogene se strecoara si ataca. E o slujba bine platita, dar… si alte slujbe sunt banoase, desi sunt mult mai putin primejdioase. Pentru a fi un expert in domeniu, afirma Barsky, trebuie sa fii in acelasi timp chimist, biolog, medic si inca vreo zece alte lucruri. Si prea putini pot fi asa.