Se nasc, firesc, competitiile, iar C.W. Alcock, capitanul lui The Wanderers, ridica deasupra capului prima Cupa a Angliei la 16 martie 1872, dupa victoria asupra echipei The Royal Engineers. In acelasi an, se disputa si primul meci intertari, Anglia remizand 0-0 cu Scotia pe arena Queen’s Park din Glasgow. In 1880, la federatia engleza erau deja afiliate 128 de cluburi, iar trei ani mai tarziu este legalizat profesionismul in fotbal. Logic, apare campionatul, in care sunt inscrise 12 echipe, unele- precum Aston Villa sau Blackburn Rovers-, rezistand si in ziua de azi.
Ritualul violent de altadata, menit a satisface fie zeitatile avide de sange, fie multimile aflate in cautarea unor salbatice satisfactii de substituire, se transformase intr-o miscare organizata, gata sa se globalizeze.
Ghete rupte, crampoane tocite & glorie -Cupa Mondiala 1930-2006
La inceputul secolului XX, fotbalul se raspandise pe tot globul, aidoma unui virus. In 1900, a fost introdus ca disciplina olimpica, echipa Angliei adjudecandu-si medalia de
aur.
Patru ani mai tarziu, Carl Anton Wilhelm Hirschmann, secretarul federatiei olandeze, s-a adresat omologului sau englez in vederea infiintarii unui for international care sa reglementeze tot ceea ce tinea de sportul cu balonul rotund. Ideea a fost intampinata cu entuziasm si de reprezentantii altor federatii, astfel incat, pe 1 mai 1904, la sediul parizian al Uniunii Franceze a Sporturilor Atletice, rue Saint Honor nr. 229, a fost semnat actul de infiintare a Federatiei Internationale a Fotbalului-Asociatie (distinctie necesara pentru a marca delimitarea ferma de rugby).
Cele sapte tari care alcatuiau FIFA erau Franta, Belgia, Danemarca, Olanda, Spania, Suedia si Elvetia. Conservatoare, federatia engleza s-a alaturat abia in anul urmator. Intre timp, se decisese ca aruncarile de la margine sa fie executate cu mana, iar portarul sa ramana pe linia portii in timpul executarii loviturilor de pedeapsa.
Anglia continua sa castige medaliile olimpice de aur in 1908 si 1912, insa primul Razboi Mondial intrerupe brutal evolutia fenomenului fotbalistic la nivel international. Mai mult, in 1919, din resentimente postbelice fata de Germania si aliatii sai, principala putere din fotbalul mondial, Anglia, decide sa boicoteze FIFA, demers care dureaza pana in 1946, cand Jules Rimet- cel care, intre timp, initiase cea mai importanta competitie sportiva a lumii moderne- o convinge sa se reintoarca in familie.
Intre timp, echipa engleza va lipsi de la primele trei editii ale competitiei supreme, Cupa Mondiala, desfasurate in 1930 (Uruguay), 1934 (Italia) si 1938 (Franta). Culmea, Federatia Romana de Fotbal, mult mai tanara si mai neexperimentata, se numara printre cele care isi imbarca selectionata pe vasul Conte Verde cu destinatia Montevideo si ia parte- fara stralucire, ce-i drept- la chiar prima editie a Cupei.
Deceniul patru ii apartine Italiei, dubla campioana mondiala in absenta Angliei, dictatorul Mussolini exploatand propagandistic cu abilitate cele doua succese. Tot italienii sunt cei care incep sa scoata bani din fotbal, ei lansand, la editia din 1934, tigaretele "Campeonate del Mundo". Se incaseaza ceva bani si din vanzarea biletelor, la cele trei editii interbelice asistand live aproximativ 1.300.000 de spectatori. Cine ar fi banuit ca, peste decenii, numai drepturile de televizare se vor tranzactiona contra unor sume astronomice?