De la bun inceput, monumentele impozante, hotelurile construite pe zeci de etaje sau turnurile de birouri din metropolele lumii au ridicat destule probleme de intretinere, fie ca a fost vorba de montarea unor dispozitive sofisticate de semnalizare, de desfasurarea unor materiale publicitare, de fixarea unor cabluri sau de spalarea geamurilor. Un angajat obisnuit al serviciilor de curatenie va intampina, de fiecare data, o imensa problema atunci cand, fara sa vrea, isi va lasa privirea sa alunece in jos, spre haul urban. Ca intr-un faimos tablou de Caspar David Friedrich, privind abisul, va simti cum acesta ii intoarce privirea asupritor. Apoi, tentatia de a plonja suicidar il va incerca macar o data. Cum asigurarile nu au bugete chiar atit de mari de cheltuit pentru despagubirile cuvenite victimelor accidentelor de munca, s-a pus problema profesionalizarii acestei activitati. Evident, asta s-a intamplat in America interbelica, unde Empire State Building si alte embleme ale dezvoltarii urbane pe verticala au declansat o furibunda cursa a recordurilor de inaltime. Desi la inceput s-a incercat folosirea serviciilor alpinistilor montaniarzi, in scurta vreme s-a constatat existenta unui deficit acut pe aceasta piata de servicii. Una e sa escaladezi piscuri semete din placere si din pur elan sportiv, alta e sa desfasori o munca teribil de repetitiva pe suprafetele in care roca stancoasa este inlocuita, cat se poate de monoton, de sticla, otel si beton. Evident, odata cu profesionalizarea alpinistilor utilitari, s-a diversificat si gama de prestari oferite. Pe langa clasicele sarcini de curatenie si intretinere, astazi se discuta despre amenajari complexe ale exteriorului, de placari cu materiale speciale, consolidari, etanseizari si izolatii, montare de senzori, expertize tehnice sau ambientale s.a. In plus, se dezvolta continuu partea de publicitate outdoor, mesh-uri gigantice sau artefacte enorme (de tipul sticlei de cola din care bautura se scurge in valuri pe fatada) putand fi intalnite inclusiv pe multe edificii bucurestene. De asemenea, intr-o liga aparte, se inscriu, in conditiile in care poluarea de toate felurile ataca puternic mai toate cladirile istorice, alpinistii care se ocupa cu restaurarea monumentelor istorice sau cu pictura (mai mult sau mai putin industriala).
In paralel, s-a format si o clasa de cataratori excentrici, persoane care nu au ca scop vreo activitate lucrativa, ci lupta cu propriile limite. Asemenea personaje, in loc sa urce pe Himalaya fara masca de oxigen, aleg sa cucereasca, cel mai adesea fara corzi sau pioleti, cele mai inalte cladiri din lume. Francezul Alain Robert este chiar supranumit Omul-Paianjen, pentru abilitatea de care a dat dovada escaladand peste 70 de zgarie-nori sau alte cladiri exponentiale, intre care Turnul Eiffel, Turnurile Gemene Petronas din Kuala Lumpur, Empire State Building (New York), Sears Tower (Chicago), Taipei 101 (Taiwan), Golden Gate (San Francisco), Tour Montparnasse (Paris) sau Opera din Sydney. De cele mai multe ori, performantele sale nu au ramas nepedepsite, politia sau pompierii asteptandu-l sus, pe acoperis, pentru a-l amenda sau incarcera, delictul fiindu-i cel mai adesea incadrat la tulburarea linistii publice. Dupa ce a debutat in bransa la varsta de 12 ani, cand, ramas fara cheile de la casa, a decis sa intre prin balcon (…dar balconul era la etajul opt), iar la 19 ani a suportat doua cazaturi crancene si a fost diagnosticat cu un handicap locomotor de 60%, mai nou el a reusit sa-si transforme pasiunea intr-o afacere destul de banoasa, fiind unul dintre primii alpinisti publicitari de BTL (Below The Line – forma de advertising neconventional). De pilda, pentru a promova premiera filmului Spiderman 3 in Marea Britanie, Alain Robert a escaladat cladirea Lloyd din Londra, fiind rasplatit cu un cec de 10.000 de lire sterline.
Foto: Gilles Crampes