Gunnar Garfors: omul care a călătorit pe cinci continente într-o singură zi

17 04. 2013, 00:00

Inspiraţie în Istanbul

Foarte mulţi oameni nu ştiu că pe data de 18 iunie 2012, norvegianul Gunnar Garfors a intrat în paginile prestigioasei Guinness Book of Records, cu titlul de „primul om din istorie care a reuşit să călătorească pe cinci continente într-o singură zi.”

Ideea a încolţit în mintea norvegianului în vârstă de 37 ani în urmă cu câţiva ani, pe când acesta efectua o călătorie în Istanbul.

Atunci, în timp ce savura o cafea turcească admirând oraşul întins pe cele două continente, norvegianului i-a venit întrebarea inspiratoare:

– Oare dacă poţi vizita două continente în decursul unei singure ore, cum este posibil în Istanbul, câte poţi vedea în decursul unei zile întregi?

Răspunsul i-a venit instantaneu: – Cinci, atât timp cât avioanele nu înregistrează întârzieri.

Prin urmare, visul trebuia neapărat să devină realitate.

Gunnar Garfors este directorul general al Norwegian Mobile TV Co. (NMTV), precum şi preşedinte executiv al International DMB Advanced Group (IDAG), o organizaţie care promovează televiziunea mobilă şi care are membri pe patru continente. Cu toate că este un om de afaceri extem de ocupat, care călătoreşte des în interes de serviciu şi ţine conferinţe în toată lumea, nu a renunţat la visul şi promisiunea pe care şi-a făcut-o atunci, în Istanbul.

Aşadar, pe data de 18 iunie a anului trecut, Gunnar Garfors şi amicul său Adrian Butterworth au pornit în premieră spre încercarea de a pune piciorul pe cinci continente diferite în decursul a 24 ore. Cei doi au reuşit, dar nu fără peripeţii şi evenimente neprevăzute, după cum au povestit pe blogurile lor.

Călătoria a durat în realitate 29 de ore, dar ţinând cont de diferenţele considerabile de fus orar, Gunnar a reuşit, de fapt, să se înscrie în baremul celor 24 ore.

Aventura a început în Istanbul (Asia), a continuat în Casablanca (Africa), Paris (Europa), Punta Cana (America de Nord) şi Caracas (America de Sud).

O scurtă, dar edificatoare trecere în revistă a aventurii lui Gunnar demonstrează încă o dată realitatea vremurilor prezente, precum şi nivelul – de neimaginat în urmă cu o sută de ani – la care au ajuns transporturile inter-continentale.

Asia, continentul 1

Gunnar a hotărât să-şi înceapă aventura în Asia dintr-un motiv foarte simplu: multitudinea de zboruri disponibile din aeroportul din Istanbul. Cum nu a dorit să treacă în palmares popasul european doar printr-o simplă traversare a unuia dintre podurile peste  Strâmtoarea Marmara care desparte cele două continente, a decis să ia rapid un avion spre Casablanca. Evident, nu fără puţin timp petrecut în oraş. A zăbovit puţin în partea asiatică a oraşului, mai liniştită şi cumva mai exotică, după care s-a grăbit spre aeroport. Aeronava spre Casablanca trebuia să decoleze la ora 1: 10 noaptea, dar a plecat cu o întârziere de 19 minute, eveniment care i-a dat mari emoţii norvegianului, pentru care fiecare minut era important în succesul aventurii sale. Din fericire, avionul a ajuns cu doar 7 minute întârziere în Africa.

Africa, continentul 2

A aterizat pe pământ african la ora 4 dimineaţa, de unde a fost preluat urgent de o prietenă cu o maşină rapidă. Norvegianul trebuia să ajungă la o moschee – a treia ca mărime din lume – din celebrul oraş. 

A acordat un scurt interviu la ora 4:45 dimineaţa, în faţa moscheii, înainte de a fi întrerupţi de poliţia religioasă de acolo. Norvegianul s-a îndreptat apoi în viteză spre aeroportul din Casablanca, unde trebuia să prindă aeronava companiei Air France de la ora 7:35 spre Paris. Aeronavă care, din fericire, a decolat cu 7 minute mai devreme.

Europa, continentul 3

Europa s-a dovedit a fi cea mai dificilă etapă a călătoriei. Gunnar a avut la dispoziţie un interval de doar o oră şi 55 minute între zboruri. În acest răstimp, trebuia să se deplaseze foarte rapid între terminalele aeroportului şi să intre în contact cu câţiva parizieni, plus timpul alocat fotografierii unor obiective turistice. A avut noroc cu conducerea Air France, care, înştiinţată de temerara încercare a norvegianului, i-a acordat acestuia câteva minute în plus. Cu toate acestea, Gunnar era în întârziere cu o oră faţă de timpul alocat pentru terminarea cu succes a călătoriilor.

America de Nord, continentul 4

Întârzierile i-au lăsat mai puţin timp decât anticipase şi nu i-au mai permis o sesiune de înot alături de delfini, pe care o aranjase cu dresorul şi conducerea unui Aqua Park din Republica Dominicană. A reuşit totuşi să-şi smulgă un moment de respiro, concretizat într-o foarte scurtă şedere pe plaja care era situată la 20 minute cu maşina de aeroport. Localnicii susţin că sunt caraibieni; cu toate acestea, Republica Dominicană este încadrată din punct de vedere geografic între cele 23 de state din America de Nord.

Gunnar era din nou să piardă un zbor, odată ce avionul care urma să decoleze din Punta Cana a început îmbarcarea pasagerilor cu 30 minute mai devreme decât era stipulat. Din fericire, a ajuns la timp.

America de Sud, continentul 5

Gunnar a aterizat cu bine în Caracas, capitala Venezuelei. Ceasul din aeroport indica ora 22:15, iar pe cei doi îi aşteptau deja mai mulţi prieteni. Toată lumea era fericită pentru încheierea cu bine a călătoriei, cu atât mai mult cu cât scopul fusese atins. Toată lumea a serbat evenimentul la un bar local.

Interviu acordat de Gunnar Garfors pentru site-ul CNN Travel

Î – Cum anume te-ai pregătit pentru călătoria de o zi?

R – Mare parte din planificările mele au constat în studierea zborurilor şi a legăturilor aeriene. După ce am trecut de această etapă, am intrat în contact cu oamenii pe care vroiam să-i intervievez în fiecare etapă continentală. I-am descoperit prin intermediul Internetului şi toţi s-au dovedit a fi prieteni de nădejde. M-au ajutat să văd locuri interesante şi mi-au spus istorii care nu sunt menţionate în ghidurile de călătorie. De fapt, mi-am dorit să nu folosesc astfel de ghiduri, în schimb să mă bazez pe prietenii mei de acolo.

Î – Care a fost cea mai memorabilă parte a zilei?

R – Atunci când era să fiu arestat la Casablanca pentru faptul că acordam un interviu chiar la intrarea în marea moschee. Prima dată am fost avertizaţi de poliţie şi ne-am mutat undeva în apropiere de moschee. Am reuşit să dau un interviu de doar 5 minute, înainte ca poliţistul să-şi piardă răbdarea cu noi şi să ne gonească.

Î – Care a fost evenimentul care te-a scos din sărite?

R – Hahahaha! Este greu să-mi ies din fire. Singurul lucru care m-a stresat cu adevărat a fost cel legat de întârzierile zborurilor. Cu toate acestea, mulţi oameni m-au crezut nebun pentru că am făcut această călătorie incredibilă. Printre ei s-a numărat şi fratele meu, care mi-a considerat călătoria un fel de „nebunie sistematizată”, după cum a declarat unui ziar norvegian.

Î – Ai reuşit să-ţi faci timp să ieşi din aeroporturi de fiecare dată?
 
R – Da, şi asta a fost o parte importantă din călătorie.
 
Pe când eram la Paris, am avut cel mai scurt timp între zboruri, totuşi am reuşit să ies din aeroport. Şi mi-am ştampilat paşaportul în fiecare aeroport. Dar, cu toate acestea, a trebuit să cerşesc ştampilele în Franţa. Aroganţa franceză nu încetează să mă uluiască…
 
 
Î – Ai avut parte de vreo conversaţie ciudată sau interesantă?
 
R – Nawal, prietena noastră din Casablanca, cea care ne-a asigurat conversaţia cu poliţistul, ne-a dus în mare viteză spre aeroport. Pe drum ne întreba mereu dacă ne grăbim…
Acelaşi lucru s-a întâmplat în Caracas, unde Angie, persoana de contact de acolo, aproape că avea alergie la culoarea verde a semaforului. Ne-a spus că avea legătură cu securitatea noastră. „Mai bine ajungem să fim arestaţi decât răpiţi. Nu putem risca să stăm mult la stop”, ne-a declarat foarte serioasă. 
 
Î – Ce ai învăţat despre locurile vizitate?
 
R – Republica Dominicană este o destinaţie fascinantă prin peşterile sale şi lacurile unde apa avea o vizibilitate incredibilă. Ospitalitatea oferită de noii noştri prieteni din Caracas m-a făcut să apreciez „capitala mondială a crimelor”. Iar în Caracas, trebuie să iei în consideraţie cele 15 minute, căci din cauza traficului nimeni nu reuşeşte să ajungă la timp.
Istanbulul este de asemenea o destinaţie deosebită, cu o viaţă de noapte efervescentă şi o gastronomie încântătoare.
 
 
 
 
Î – Ai fost vreodată în pericol să pierzi avionul?
 
R – Ultimul zbor al zilei, cel ce la Punta Cana la Caracas. Îmbarcarea a avut loc cu 30 minute mai devreme, fără să fim anunţaţi. Adrian Butterworth, producătorul de televiziune care filma documentarul care va ilustra călătoria mea, a trebuit să-şi lase mâncarea în farfurie şi să alerge spre poarta de îmbarcare. L-aş fi „torturat” încet şi pe îndelete, dacă pierdeam zborul din cauza mesei lui…
 
 
Î – Ce ţi-a trecut prin minte când ai încheiat ziua cu bine?
 
R – A trebuit să completez trei rânduri de documente înainte să pot intra în Caracas. M-am temut pe moment că nu ne vor lăsa să intrăm din cauza unor motive posibile. Ofiţerul de la biroul de documente a trebuit să-şi cheme un coleg înainte de a ne ştampitla toate actele. Am simţit acele două minute ca şi cum ar fi fost 15…
Când totul a fost în regulă, am trăit o senzaţie de nedescris. Doi-trei ani de speranţe şi pregătiri care s-au încheiat cu bine într-o singură zi.
 
 
Î –  Cum au reacţionat oamenii la aflarea ştirii despre recordul stabilit de tine?
 
R – Angie, prietena noastră, mi-a spus că toată lumea a reacţionat entuziast de parcă eram în preajma revelionului. Totul s-a încheiat într-o mare petrecere. A fost cea mai lungă zi de luni din viaţa mea, dar cu siguranţă şi cea mai frumoasă.
Presa norvegiană a fost în delir la aflarea veştii. Un număr de peste 50 de ziare, posturi de radio şi TV au relatat despre reuşita mea, iar telefonul mi-a sunat continuu în zilele următoare.
 
 
Î – Ce intenţionezi pe viitor?
 
R – Vreau să vizitez toate cele 198 ţări ale lumii, inclusiv state care nu fac parte din ONU, precum Vatican, Kosovo, Palestina, Sahara Occidentală şi Taiwanul. Am vizitat deja 174 ţări şi sper ca în decursul anului 2013 să le pot vizita pe toate.
Mai sper să vizitez toate cele şapte continente într-o singură zi, dar cred că va mai dura până să găsesc sponsori, precum şi un avion gen Concorde, capabil de asemenea performanţă, încheie optimist norvegianul.
 
Sursa foto : Gunnar Garfors Blog