Yes, ‘n’ how many times can a man turn his head, Pretending he just doesn’t see? The answer, my friend, is blowin’ in the wind, The answer is blowin’ in the wind…

Poate pentru ca am ascultat tot drumul Bob Dylan, poate pentru ca am simtit ca mi-am exasperat colegii de la prelucrare imagine cu rugamintea de a curata in Photoshop fotografiile realizate pentru rubrica Descopera in Romania de PET-uri, cabluri si diverse gunoaie, poate pentru ca e primavara, poate pentru ca imbatranesc, poate pentru ca mi-e din ce in ce mai greu sa cred in abstractiunile numite bine si frumos.

Poate dintr-unul dintre motivele de mai sus sau poate din pricina tuturor, laolalta. Sunt, in acest numar, cateva fotografii si cateva intamplari despre „fabulospiritul eternei si fascinantei Romanii“. Asadar, de data aceasta n-am mai intors capul in partea cealalta. Se vede (se citeste) de aceasta data si ceea ce se vede (se intampla) in cealalta parte a celeilalte parti. Iar ceea ce se vede (se
intampla) acolo ne arata asa cum suntem, de fapt: sfasiati intre planuri diametral opuse, rastigniti intre contrarii, acolo unde binele este pictat in culorile raului, unde frumosul este schimonosit sub masca uratului. Pe drumul de intoarcere am ascultat tot Dylan, cu speranta ca refrenul sa fie gresit.