Cele mai neobişnuite beri din lume

Fie că este vorba despre beri cu specific local, beri inedite sau pur şi simplu beri create pentru a şoca, merită să descoperim cele mai neobişnuite beri din lume.

Lambic – berea sălbatică a belgienilor

• Cine bea bere, unde şi cât?
• Cunoaşte ceea ce bei: tipuri de bere

Aproape toate ţările de pe mapamond se mândresc cu varietăţile lor de bere. Deţinătoarea recordului tipurilor de bere este, fără dubiu, Belgia, unde pot fi degustate nu mai puţin de 1.131 de sortimente. Acest stat din vestul Europei a avut parte de-a lungul secolelor de o climă nefavorabilă producerii vinului, însă solul şi condiţiile meteo au fost ideale pentru cultivarea orzului şi hameiului, iar izvoarele sale produc o apă renumită pentru calitatea sa. Toţi aceşti factori au făcut ca Belgia să devină, în timp, ţara în care sunt fabricate cele mai multe tipuri de beri. Printre acestea se numără berile din grâu condimentate cu seminţe de coriandru şi coajă de portocale, berile roşii din Flandra de Vest învechite în butoaie de stejar sau berile trapiste (produse de călugării din ordinul trapist, o ramură strictă a catolicismului). Cea mai neobişnuită băutură este berea de tip „lambic” – una dintre puţinele beri din lume produse cu ajutorul drojdiei sălbatice.

Drojdia sălbatică a dat omenirii primele sale beri şi, de atunci, procesul de fabricaţie al acestei băuturi s-a perfecţionat, devenind o adevărată ştiinţă. Totuşi, într-o vale din Belgia, berea se produce la fel ca în vremuri străvechi. Motivul pentru care oamenii de aici continuă să utilizeze o metodă de producţie înceată şi dificilă este simplu: berea cu drojdie sălbatică are o spontaneitate neegalată de cea obţinută cu drojdie de cultură. Numele dat acestui tip de bere este „lambic”, ce provine de la numele oraşului Lembeek.

Berea de tip lambic este preparată din cel puţin o treime grâu şi restul orz încolţit. Hameiul este şi el utilizat, dar nu neapărat pentru aroma sa amăruie (care nu se potriveşte prea bine în acest amestec), ci mai degrabă ca antiseptic şi conservant. Spre deosebire de fabricile convenţionale de bere, în care utilajele din oţel în care este preparată băutura sunt curate precum echipamentele dintr-un spital, fabricile producătoare de bere lambic se aseamănă mai mult cu fermele. Aici, ferestrele deschise şi sistemele de ventilaţie „ispitesc” drojdia sălbatică ce trăieşte pe pereţii încăperilor şi în butoaiele de lemn să contribuie la producerea unei băuturi unice.

Procesul unic de producţie al acestei beri durează mai mult decât cel obişnuit. Dacă în cele mai multe fabrici berea fermentează în câteva zile, cel mult câteva săptămâni, producţia de bere „lambic” durează între una şi trei veri.

Mândria Africii – berea de manioc

Maniocul (Manihot esculenta) este o plantă puţin cunoscută în Europa, care joacă însă un rol esenţial în zonele tropicale şi subtropicale, fiind un element esenţial în dieta a peste 500 de milioane de oameni. Această rădăcinoasă asemănătoare cu cartoful este o sursă importantă de carbohidraţi, jucând un rol important mai ales pentru populaţia africană.

În ultimii ani, maniocul a devenit interesant pentru companiile producătoare de bere, care doresc să reacţioneze la cererea tot mai mare pentru această băutură în Africa, pe fondul unei creşteri economice constante ce duce la sporirea puterii de consum a populaţiei locale.

Deoarece infrastructura este subdezvoltată, costurile asociate transportului şi distribuţiei au făcut ca berile de import să fie foarte costisitoare. Producerea berii pe continentul african este la rândul său un efort costisitor, ingrediente esenţiale pentru producerea berii, precum orzul sau hameiul, trebuind importate. Pentru a reduce costurile, producătorii de bere au decis să utilizeze această plantă foarte răspândită pe continentul african, maniocul, pentru a concepe o bere deosebită.

Berea din manioc are un gust asemănător cu cel al berii obişnuite, astfel că acest ingredient bogat în amidon reprezintă o soluţie ideală pentru producerea acestei băuturi pe continentul african. Acest tip de bere a fost lansat pe piaţă anul trecut în Mozambic sub numele „Impala beer”. Primele date sugerează că berea de manioc este un succes, care pe lângă vânzările aduse companiei producătoare facilitează totodată dezvoltarea agriculturii locale, aducând venituri suplimentare fermierilor din regiune.

Aceasta nu este singura bere deosebită vândută pe continentul african. O bere produsă din sorg, o plantă adaptată la clima caldă, a fost pusă în vânzare în Uganda începând cu anul 2002, dovedindu-se un veritabil succes. Acelaşi lucru s-a întâmplat în Nigeria, unde compania Heineken a început să producă la începutul anilor ‘90 bere din sorg după ce importul de orz a fost interzis. Băutura a cucerit inimile publicului, iar astăzi Heineken vinde bere produsă din sorg în Nigeria, Ghana, Sierra Leone, Ruanda şi Burundi. Compania consideră că această băutură ar putea avea succes chiar şi pe alte continente.

Berile care stabilesc recorduri

Pe lângă berile deosebite concepute cu respectarea tradiţiilor locale, maeştrii berari au creat unele sortimente şi cu scopul de a stabili noi recorduri mondiale.

Un astfel de exemplu este oferit de Brewmeister, un producător de bere din Scoţia, care anunţat la finalul lunii octombrie a anului 2012 lansarea celei mai tari beri din lume: Armageddon, care conţine 65% alcool. John MacKenzie, proprietarul berăriei, afirmă că „berea este vâscoasă din cauza procesului special de fabricaţie pe care îl folosim pentru a-i permite să ajungă la acest nivel ridicat de alcool”. Berea este răcită la 0 grade Celsius în timpul procesului de fabricaţie, moment în care apa îngheaţă, alcoolul din bere nefiind afectat. Berarii elimină gheaţa formată, iar rezultatul este o bere foarte tare.

Berea va fi pusă în vânzare la data de 3 noiembrie 2012, cu ocazia Festivalului Berii din oraşul scoţian Inverness. Berarii recomandă ca această bere să fie consumată cu precauţie, la fel ca un whisky bun.

Recordul pentru „cea mai scumpă bere” a fost stabilit pe data de 3 noiembrie 2010, atunci când prima sticlă din berea „Antarctic Nail Ale” a fost vândută contra sumei de 800 de dolari. Această bere specială a fost produsă într-o ediţie limitată, de numai 30 de sticle, deosebindu-se de toate celelalte băuturi prin faptul că apa folosită în procesul de producţie provenea de la un gheţar din Antarctica.

Gheaţa fusese colectată de reprezentanţii organizaţiei nonguvernamentale Sea Shepherd Conservation Society în timpul expediţiilor împotriva vânătorilor de balene. De aceea, compania australiană producătoare, Nail Brewing din Perth, a donat toate fondurile obţinute în urma licitaţiei către Sea Shepherd, pentru a susţine eforturile organizaţiei.

Înainte ca această băutură să obţină titlul de „cea mai scumpă bere”, recordul fusese stabilit de o creaţie bizară a berăriei scoţiene BrewDogs: o bere cu conţinut de 55% alcool, vândută într-o sticlă acoperită cu blana unei veveriţe naturalizate! Produsă într-o serie de doar 12 sticle, berea „The End of History” costa 765 de dolari o sticlă, fiind disponibilă şi în varianta „nevăstuică”.

După ce au obţinut titlul de „cea mai scumpă bere din lume” pentru Antarctic Nail Ale, reprezentanţii companiei australiene au declarat că „este grozav să vindem cea mai costisitoare bere din lume, însă cel mai important lucru este cauza noastră. E bine că acum cea mai costisitoare bere din lume contribuie la salvarea balenelor, în loc să fie doar o bere vândută în sticle acoperite cu cadavre de animale”.

Un alt record este cel pentru „cea mai veche bere”, aceasta fiind descoperită în 2010 de scafandrii ce investigau un vas scufundat pe fundul Mării Baltice. După ce au studiat sticlele descoperite în apropiere de Insulele Åland, experţii au concluzionat că temperatura scăzută de la fundul mării şi lipsa luminii au contribuit la conservarea berii pănă în zilele noastre. Nava în care au fost găsită berea s-a scufundat între anii 1800 şi 1830, conform analizei experţilor. „Credem că aceste sticle sunt, de departe, cele mai vechi sticle de bere din lume”, a declarat Rainer Justin, purtătorul de cuvânt al autorităţilor din Åland.

Alţi pasionaţi ai berii au recurs la alte metode pentru a obţine o licoare deosebită, în care trecutul să joace un rol important. Un profesor american de biologie, Raul Cano, a descoperit că drojdia poate fi „readusă la viaţă” prin extragerea sa din chihlimbar, unde acest microorganism poate să supravieţuiască timp îndelungat. După ce a obţinut o mostră de chihlibar din Burma, Cano a extras din acesta drojdie veche de aproximativ 45 de milioane de ani şi a folosit acest microorganism pentru a crea o bere unică. Tentativa profesorului a fost încununată de succes, astfel că acesta a fondat compania Fossil Fuels Brewing pentru a comercializa inedita băutură pe plan local. Conform criticilor, berea produsă cu ajutorul drojdiei preistorice are un gust condimentat, de cuişoare, cu arome uşoare de ghimbir şi ananas.

Beri inedite şi cu utilizări neobişnuite

Oamenii nu sunt singura specie de pe Terra care apreciază gustul plăcut al berii – aceasta este concluzia la care au ajuns proprietarii companiei australiene Paws Point. De aceea, aceştia au hotărât să conceapă o băutură dedicată celui mai bun prieten al omului, intitulată „Dog Beer”. „Câinii noştri iubesc berea, însă aceasta nu le face bine. De aceea ne-am hotărât să le concepem o băutură dedicată, de care aceştia să se bucure”, au declarat oficialii companiei.

Australienii nu sunt singurii care au avut această idee. O companie americană, Dog Star Brewing Company, a conceput la rândul său o bere specială pentru câini. Intitulată „Happy Tail Ale”, băutura este elaborată pe baza unei reţete speciale, conţinând glucosamină, vitamina E şi arome de carne de vită. Ambele beri sunt non-alcoolice şi necarbonatate.

Reprezentanţii altei companii australiane, 4 Pines Brewing Company, au realizat că berea nu poate fi consumată în spaţiu. De aceea, aceştia au conceput o bere destinată consumului în condiţii de gravitaţie zero, ce va permite astronauţilor să se bucure de băutura preferată chiar şi atunci când nu se află pe Terra. Berarii australieni au optat pentru o bere aromată, de tip stout, pentru a compensa faptul că oamenii îşi pierd o parte din simţul gustului în lipsa gravitaţiei. Băutura pe care aceştia au conceput-o, intitulată „Vostok 4-Pines Stout”, a devenit prima bere din istorie care a fost testată în condiţii de microgravitaţie după ce berarii australieni au închiriat un avion specializat în acest scop.

Deci, dacă aveţi chef de experimente, de noi provocări, de noi senzaţii, există destule beri inedite care să vă incite curiozitatea şi să vă satisfacă imaginaţia. Savurate din când în când, pe „fundalul” confortabil oferit de obişnuinţa cu o bere clasică, berea noastră cea de toate zilele, brună sau blondă, aceste experienţe sunt variaţiuni, note noi, nuanţe aparte, care adaugă savoare şi picanterie vieţii unui amator de bere adevărat.