Relicve preistorice in lumea pasarilor

Urmasul dinozaurilor?
Expeditiile care au urmat celei a lui Brigham aveau sa clarifice misterul. Pasarea care facuse atat valva a fost denumita Opisthocomus hoatzin – si a suscitat un interes stiintific exceptional, dat fiind faptul ca trasaturile acesteia erau unice in lumea pasarilor.

Hoatzinul sau hoazinul pare, la prima vedere, o ruda a fazanului, avand aproximativ acelasi forme si dimensiuni ca si acesta (68cm/25cm), diferind insa prin gusa proeminenta si prin creasta de pene viu colorate. El poate fi intalnit numai in zona lacurilor si a mlastinilor din jungla, avand obiceiul sa isi construiasca cuibul in crengile asezate exact deasupra apei. Ceea ce a starnit uimirea specialistilor a fost insa puiul de hoatzin, cel ale carui trasaturi amintesc mai mult de un pterodactil decat de o pasare din vremurile noastre.

Intr-adevar, conform povestilor localnicilor, puiul de hoatzin pare ca se naste cu patru membre. In realitate, aripile acestuia prezinta gheare mobile pe care le foloseste pentru a se catara cu repeziciune in copaci, fapt nemaintalnit la nicio alta pasare cunoscuta.
De asemenea, acesta poate plonja in aer cativa metri pentru ca odata ajuns pe luciul apei sa alerge pe suprafata acesteia asemeni batracienilor sau sa se scufunde, reusind astfel sa evite pradatorii.

Intrucat nu au reusit sa gaseasca asemanari cu alte specii de pasari pentru a o incadra intr-o anumita familie, oamenii de stiinta s-au vazut nevoiti sa creeze un nou ordin (Opisthocomidae) numai pentru hoatzin. Problema nu si-a gasit rezolvare nici odata cu descoperirea AND-ului, analizele demonstrand clar o specie iesita din comun. Paradoxal, cea mai apropiata ruda a hoatzinului pare a fi preistoricul archaeopterix ( pasare care a disparut acum circa 150 de milioane de ani, si care, la randul ei, amintea mai mult de o reptila cu pene).

La o privire mai atenta, hoatzinul prezinta mai multe caracteristici unice. Chiar daca rolul ghearelor dispare total la maturitate, la fel ca si calitatile de inotator, trasaturile bizare ale pasarii nu se opresc aici.
Hoatzinul, care se hraneste cu frunze si fructele plantelor acvatice, prezinta un sistem digestiv intalnit cu precadere in lumea rumegatoarelor, nicidecum in cea a pasarilor.
El se foloseste de bacterii care fermenteaza hrana, intregul proces avand loc in gusa pasarii, motiv pentru care aceasta degaja un miros extrem de neplacut. De altfel, localnicii evita sa vaneze pasarea, folosind-o ca hrana doar in situatii de criza. Tot gusa sa proeminenta este si motivul pentru care hoatzinul este un zburator neindemanatic, volumul acesteia ingreunand vizibil capacitatea sa de zbor.

Desi nu are foarte multi pradatori naturali, hoatzinul este totusi un animal pe cale de disparitie. Acest fapt se explica prin distrugerea mediului sau natural, datorat, in mare masura, defrisarilor masive care au loc in America de Sud. In prezent, se estimeaza ca padura amazoniana a fost redusa la mai putin de 10% din capacitatea sa initiala, proces care continua, in ciuda avertismentelor venite din partea grupurilor ecologiste, si care pune in pericol existenta a mii de specii de plante si animale.