Terra in agonie

12. Incalzirea globala va avea ca efect secundar raspandirea accelerata a bolilor? Este foarte putin probabil.
13. Este incalzirea globala o amenintare majora pentru omenire? Nu se poate oferi un raspuns fundamentat stiintific la aceasta intrebare.

Dinozaurii au disparut. Cine urmeaza? La randul sau, GSA Today, publicatie a Geological Society of America, scrie: „Incalzirile si racirile planetei au avut loc, la nivel global, in ultimii 500 de milioane de ani, ciclic. Se pare ca responsabile pentru schimbarile de clima au fost modificarile activitatii solare si radiatiile cosmice.

• Verile din Siberia arctică au fost cu până la 10°C mai calde decât astăzi în timpul…
• Solzii de crocodil sunt surprinzător de puternici, arată un studiu

Emisiile de bioxid de carbon nu sunt, cu certitudine, principala cauza a schimbarilor pe care le-a inregistrat/le va inregistra clima planetei.” Modificarea temperaturii globale este, insa, o certitudine. Cauzele sunt, inca, imposibil de definit. Traim, asadar, solidari cu Pamantul, o aventura cu un final imprevizibil.

Sub presiunea opiniei publice, oamenii de stiinta au de facut fata unei noi provocari: daca in chestiunea disparitiei dinozaurilor si-au putut permite sa emita diferite ipoteze (unele dintre ele contradictorii), acum li se cere, imperativ, sa ofere un raspuns exact despre viitor: ce se intampla cu Pamantul, de ce se intampla ce se intampla si, una peste alta, cat timp i-a mai ramas ingaduit vietii pe planeta? In acest moment, cel mai optimist raspuns pare a fi „habar nu avem”.

foto: Guliver, Reuters, Graphic News, Hepta, Mediafax

EXPERTS

Acest lucru a fost afirmat de catre savantul suedez Svante Arrenius inca acum 100 de ani. S-a demonstrat, ulterior, ca efectul de sera este un fenomen natural, indispensabil vietii pe Pamant. O caracteristica importanta a schimbarilor climatice o reprezinta faptul ca ele nu sunt uniforme nici in timp si nici in spatiu. La conferinta asupra schimbarilor climatice care a avut loc la Shanghai, in 2001, s-a evidentiat faptul ca pentru zona centrala a Europei (in care este inclus si teritoriul Romaniei) pe parcursul secolului XX temperatura a crescut cu 0,8° Celsius.

Dar aceasta crestere nu a fost continua, ci ea a rezultat ca o medie intre primele trei decenii ale veacului, cand temperatura a crescut si ultimele trei decenii, cand s-au inregistrat scaderi ale temperaturii medii. Paradoxal, studiul atmosferei terestre este abia la inceput. Dupa ce omul si-a concentrat atentia asupra lui insusi, dupa ce a aflat aproape totul despre felul cum functioneaza organismul uman, si-a ridicat fruntea catre stele, incercand sa descalceasca tainele Universului. Astfel, Pamantul si atmosfera terestra au ramas relativ necercetate. Acum, parerea unanima a oamenilor de stiinta este ca atmosfera terestra este un organism a carui complexitate nu este intrecuta decat de aceea a organismului uman.

Prezentul nu ne pune la dispozitie decat supozitii si teme de cercetare. De aceea, orice predictie asupra viitorului climei este, in acest moment, hazardata. Vom invata si despre Pamant si atmosfera lui ceea ce stim despre organismul uman si despre astre, dar pentru aceasta ne mai trebuie timp. Gaura din stratul de ozon, sperietoarea "de serviciu" a mass media nu a putut fi evidentiata decat acum cateva zeci de ani. Nimeni nu poate afirma cu certitudine de cand exista gaura cu pricina.

La fel cum nimeni nu poate face inca o corelatie intre poluare si gaura din stratul de ozon: in emisfera nordica, cea mai industrializata, gaura aproape ca nu exista. In emisfera sudica, putin industrializata, «pantalonii de ozon» ai Pamantului sunt rupti rau de tot in fund. De ce? Raspunsuri fundamentate stiintific nu pot fi oferite. In aceste conditii, speculatiile sunt in mare voga.“

Gaura din stratul de ozon, furtuni, uragane, inundatii devastatoare, paduri in flacari, alunecari de teren, topirea ghetarilor, cresterea nivelului oceanului planetar, desertificare, veri cu temperaturi ucigase, ierni crunte, efect de sera, schimbarea climei, Terra in agonie, inceputul sfarsitului, scenarii apocaliptice, omul distruge planeta, poluarea care ucide. Subiecte care tin, din ce in ce mai des, prima pagina a ziarelor, subiecte cu care se deschid jurnalele de actualitati.

Psihoza in masa, odata creata, se vinde bine. Si, una peste alta, mai toti oamenii aflati, sa zicem, in jurul varstei de 30 de ani, nucleul dur al consumatorilor de mass media, isi amintesc cum, la vremea copilariei lor, anotimpurile (cel putin cele din zona cu climat temperat) erau altfel decat sunt acum: suportabile, tandre, placute, fiecare cu farmecul lui. Acum, anotimpurile de tranzitie (primavara, toamna) aproape au disparut iar celelalte doua au deviat la extreme uneori insuportabile.

Ceva se intampla. O fi gaura din stratul de ozon, o fi efectul de sera, o fi industrializarea excesiva, o fi poluarea? Anul 2000 a trecut si n-a fost sfarsitul lumii. Dar cat a mai ramas, totusi, pana la sfarsit? Efectul de sera ucide sau protejeaza? Atmosfera terestra este astfel „construita” incat sa permita patrunderea unui procent insemnat din radiatiile emise de Soare in spectrul vizibil.

O parte din energia astfel acumulata de Pamant este reflectata sub forma radiatiilor infrarosii. Moleculele de bioxid de carbon si apa (in principal) din atmosfera reflecta, la randul lor, o parte din radiatiile infrarosii inapoi, spre Pamant, incalzindu-l. Acesta este efectul de sera. Un efect ucigas? Nici vorba. Demonstratia este extrem de simpla: in absenta efectului de sera, temperatura medie la nivelul Pamantului ar fi de -730 Celsius. Poftim de mai traieste la o asemenea temperatura. Unde mai pui ca, pe un astfel de frig, pana si apa oceanelor ar ingheta pe veci.

Un fapt ramane: in ultimii circa 150 de ani, de cand sunt disponibile informatii credibile despre evolutia temperaturii pe Pamant, s-a inregistrat, global, o crestere a acesteia. La fel de adevarat este si ca, in aceiasi 150 de ani, activitatea industriala a cunoscut o dezvoltare exponentiala. Concluzia pare a se desprinde de la sine: bioxidul de carbon, freonii, oxizii de azot, vaporii de apa, gazul metan rezultate din activitatile industriale au deturnat efectul de sera de la misiunea lui fireasca, aceea de prieten si protector al Pamantului la una ucigasa.

Asa o fi? Raspunsul corect nu-l poate da presa, ci oamenii de stiinta. Cum bine se stie, acestia se pot rosti in cadrul unor conferinte specializate sau in publicatii stiintifice, mai putin in paginile gazetelor de mare tiraj. In timp ce acestea din urma ne ameninta cu un sfarsit iminent daca nu reducem drastic emisiile de noxe, cercetatorii sustin si demonstraza ca, la ora actuala, 98% din gazele care creeaza efectul de sera sunt emise, in mod natural, de Pamant, si doar 2% sunt produse de om, prin activitatile sale industriale si de consum.

Verdictul este categoric: gazele rezultate din activitatile umane au un impact minuscul (neglijabil) asupra tendintelor de modificare a climatului si nu le pot, in nici un caz, determina. Dr. Robert C. Balling, de la Arizona State University, a demonstrat ca cea mai insemnata modificare (crestere) a temperaturii globale pe Pamant a avut loc pana in anul 1940, asadar inainte de saltul inregistrat de activitatile industriale si de consum ale omenirii.