Recrearea animalelor disparute

Ultima zebra quagga (Equus quagga) s-a stins in 1883. Nu s-a stins insa interesul pentru ea. Un taxidermist sud-african, Rau Reinhold, si-a pus in cap sa o recreeze.

Avand prilejul sa restaureze o piele de zebra quagga, Reinhold a prelevat mostre de tesuturi care, analizate de un genetician, au aratat ca aceasta zebra ar putea fi nu o specie aparte, cum se credea, ci o subspecie a zebrei de campie (Equus burchelli). Or, zebre de campie exista inca.

• Speciile mai sociale trăiesc mai mult, potrivit unui studiu
• Ploaia ajută oceanul să capteze mai mult carbon

Zebra quagga are ca semn distinctiv lipsa dungilor pe partea posterioara a corpului. Rau Reinhold a adunat exemplare de zebre de campie cu un desen mai sters si le-a incrucisat intre ele. Dupa trei decenii de perseverenta, ultimul manz, Henry, arata promitator: este aproape lipsit de dungi pe crupa.

Metoda utilizata de Reinhold, botezata retroincrucisare, a mai fost aplicata pentru o asa-numita recreare a bourului ? de fapt, pentru obtinerea unor bovine asemanatoare lui. Bourul (Bos primigenius), considerat stramosul vitelor domestice, a disparut in secolul al XVII-lea.

Programe de retroincrucisari ale unor rase de vite primitive (rasa scotiana Highland ? foto stanga jos ?, taurii de lupta spanioli, vitele unguresti de stepa) au dat indivizi asemanatori la infatisare cu bourul, asa cum il cunoastem din descrieri, din folclor si din iconografia veche. Dar nu e vorba despre bouri adevarati, ci doar despre niste ?sosii?.

FACTS

Facts

Cu privire la o "reinviere" a speciilor in stil Jurassic Park, desi tehnica de recreare a unei specii pornind de la fragmente de ADN prelevate de la exemplare moarte ar putea fi eficienta in 6 ani, spun optimistii, in 20, zic cei mai pesimisti.

Pe lista speciilor programate pentru recreare se afla tigrul tasmanian (marsupial disparut in secolul XX), uriasa pasare moa (disparuta din Noua Zeelanda in urma cu cateva secole), mamutii.