Lupul, visul unei nopti de iarna
Vanatorul cel sur
Lupul zilelor noastre a aparut pe scena Naturii acum circa 4-5 milioane de ani. Stramosul sau, denumit stiintific Canis dirus, era foarte asemanator lui, doar ca avea picioarele proportional mai scurte, era de doua ori mai mare, se hranea preponderent cu cadavre si inspaimanta vietuitoarele din America de Nord. Cel mai mare dintre cainii salbatici, lupul este pradatorul cheie in toate ecosistemele unde se intalneste. Animale extrem de adaptabile, lupii au cucerit munti si stepe, paduri temperate, Taigaua si Tundra, chiar si deserturi, fiind, in trecut, cea mai raspandita specie de mamifere dupa oameni. Astazi, cele mai stabile populatii au ramas cele din Siberia, Alaska si Canada. Talia si greutate sa variaza considerabil, ambele cresc proportional cu latitudinea si temperaturile reci. Lupii sunt construiti pentru efort continuu si rezistenta indelungata. Au trasaturi croite pentru calatorii indelungate: pieptul adanc si ingust, picioarele lungi si puternice. Labele lupului sunt adaptate pentru alergat pe terenuri cat mai variate, in special pentru zapezi mari. Au o mica membrana intre degete care-i permite sa nu se afunde in zapada in timpul vanatorii, ilustrand perfect proverbul rusesc “Pe lup il hranesc picioarele”. Uneori lupul pare mai masiv datorita blanii groase alcatuite din doua straturi de par. Primul strat, format din peri aspri, inlatura usor apa, noroiul si praful. Al doilea protejeaza contra gerului si umezelii. Lupii naparlesc primavara si toamna. Culoarea blanii variaza mult de la nuante diverse de gri-sur pana la alb pur sau chiar negru intens. Lupii cu blana deschisa au intotdeauna ochii inchisi la culoare, cai cu blana intunecata au ochii luminosi stralucitori.
Prin excelenta animale sociabile, lupii au dus la perfectiune conceptele de familie si clan. Univers si centru al vietii lupului, haita are caracteristici unice in lumea animala. Este compusa de obicei din 6-8 lupi, dar in unele cazuri au fost observate haite de pana la 40 de indivizi. Marimea ei este influentata de teritoriu, personalitatile membrilor si abundenta prazii. Haitele se formeaza la inceputul iernii si incep sa cutreiere neobosite in cautarea prazii. Un lup singur poate vana orice animal de la soarece la caprioara.
Identitate. Haita. Supravietuire
Totul se schimba radical cand se strang mai multi lupi. Atunci intra in alerta toate animalele: cerbi, mistreti, mufloni, boi moscati, reni, chiar si bizoni adulti sau ursi tineri sau prea batrani sa se apere de moartea sigura. Haita ucide, clar si sigur! Conducerea este intotdeauna asigurata de 2 lupi, masculul alfa si femela alfa – ei se hranesc primii din prada doborata, tot ei au drept de viata si de moarte in interiorul haitei. Din toata haita, ei singuri au dreptul de imperechere; celelate lupoaice nu se imperecheaza si dau raportul neconditionat lupoaicei sefa. Aceleasi datorii au si lupii masculi fata de conducatorul haitei.
Lupii alfa isi sunt extrem de fideli unul altuia. Ierarhiile haitei sunt determinate mai degraba de razboiul psihologic decat de inclestarea luptei, iar obtinerea unei pozitii inalte se bazeaza mai degraba pe atitudine si personalitate decat pe marime sau forta. Rangul unui lup nu este niciodata batut in cuie, nici macar cel al lupilor alfa. Haitele sunt in razboi neincetat unele cu altele, cand doua haite isi disputa teritoriul sau prada, de cele mai multe ori moartea apare brusc in randul lupilor…
In timpul vanatorii, lupii selecteaza cele mai batrane, bolnave sau slabite animale. Odata izolata victima, lupii ataca din toate unghiurile tintind gatul si abdomenul, astfel incat moartea survine repede si fara dureri.
La masa, un lup consuma in medie circa 3 kg de carne, insa lasat singur la prada termina fara probleme chiar 10 kg. Februarie este luna nuntilor lupesti. 60 de zile mai tarziu, intr-o vagauna ascunsa sub copaci, stanci sau hatisuri cat mai innaccesibile, apar pe lume cele mai pretioase comori ale haitei. Pentru primele 3 saptamani din viata, cei 1-14 puiuti de lup nu parasesc siguranta si caldura vizuinii. Mama sta cu ei timp de 2 luni, hranindu-i cu lapte in prima luna, apoi lupusorii trec gradat la un regim bazat pe carne regurgitata special pentru ei de toti membrii haitei. La circa 6 luni isi schimba dintii si incep sa participe la vanatoare. Dupa un an de zile sunt aproape adulti, parasind haita la 2-3 ani cand sunt maturi sexual, gata sa reia ciclul vietii de lup.
Primul invatator
Se pare ca nici un alt animal nu a strans in jurul sau atatea legende, mituri si povesti precum lupul. Numai in privinta simbolisticii lupului se pot scrie biblioteci intregi, intr-atat de important a fost acest animal pentru omenire. A intemeiat orase si a fost doica multor popoare. Spirit redutabil ce dadea tarcoale primelor asezari, a fost preluat de shamani drept initiator si cunoscator al puterilor tainice ale Naturii.
In Antichitatea Greaca era simbol si atribut solar al lui Apollo; templul zeului situat in padurea sacra de langa Atena se numea Lukaion, adica Taramul Lupului. Mai tarziu, Aristotel isi expunea invataturie in acest loc. De aici vine originea cuvantului “Liceu”, institutie scolara frecventata inital de “lupii tineri”. In confreriile razboinice, alaturi de marile feline, ursi sau vulturi, lupul este principalul initiator si calauzitor in dobandirea spiritului si virtutilor martiale. De la temutii bersekeri ai vikingilor la indienii preriilor, lupul a fost totem universal al luptatorilor.
Stramosul tuturor mongolilor este Lupul Albastru Celest. Acesta a fost atat de iubit si admirat incat mongolii si-au inspirat temutele manevre de lupta ale imbatabilei cavalerii mongole dupa tertipurile haitelor de lupi care ataca neostoit turmele de cerbi si gazele din stepele Asiei. Insasi Mustafa Kemal, intemeietorul Turciei moderne, a fost supranumit de partizanii sai "Lupul Cenusiu", in amintirea lupilor adorati de toate popoarele turcice. Mai aproape de zilele noastre lupul revine drept simbol al libertatii si nesupunerii totale in Cecenia.
“Ne-am nascut in miez de noapte si lupoaicele ne ingrijeau / Dimineata in urlete de lei ne-au fost date nume” spun primele versuri din imnul cecen. A fost ales reprezentant national de ceceni cu toate ca ursul este mai puternic, iar tigrul mai feroce, tocmai datorita acestei dorinte nestavilite de libertate ce prevaleaza la acest animal. Nu veti vedea niciodata lupi dresati sau imblanziti total. Iar cecenii, popor vechi de peste 3000 de ani, pretuiesc libertatea. In celalalt colt de lume, in Europa, lupul are mai degraba o faima sumbra. Sub forma lui Cerber, stapaneste portile Infernului, iar Hades, zeul Tartarului poarta o mantie din piele de lup care-l face invizibil. In mitologia scandinava Fenrir, lupul urias, fiul lui Loki, il ucide pe Odin si declanseaza Ragnarok (Sfarsitul lumii).
Fratele tradat
Caracterul ambivalent al lupului este definitoriu pentru el. Daca in trecut era animal sacru, odata cu Evul Mediu nu a existat un alt animal mai demonizat, urat, temut si in consecinta vanat pana la extinctie. Poate doar Sarpele… Ura irationala a plebei ignorante si a clerului bigot, alimentate de povesti gen "Scufita Rosie", "Petrica si lupul", "Fiara din Gevaudan", superstitia varcolacilor sau "Cei trei Purcelusi" au inspaimantat generatii intregi de copii si au dus, in final, la disparitia lupilor din multe parti de lume.
Astazi nu mai exista lupi in majoritatea tarilor Europei Occidentale, iar in Statele Unite au disparut total cu exceptia Alaskai si a Michiganului. Lupii nu au atacat niciodata oamenii, nici macar iarna, in haita. Singurele cazuri s-au datorat lupilor atinsi de turbare. Portretul cel mai apropiat de realitate al lupului este cel ilustrat in "Cartea Junglei" a lui Kipling. Supravietuirea lupilor pana astazi este o minune daca tinem cont ca inca din antichitatea romana, prostituatele erau numite lupoaice, de aici etimologia cuvintelor lupanar-bordel. Iar in folclorul francez, despre o fata care a facut dragoste pentru prima data se spune ca “a vazut lupul”. Cu asemenea background nu se lauda multe animale…
Lupii si Romanii
Legatura dintre lupi si daci este cea mai cunoscuta imagine pe care o avea antichitatea referitor la stramosii nostri. Dupa anticul Strabon, dacii au fost astfel numiti dupa cuvantul Daoi – lup in frigiana. Steagul dacilor, dragonul cu cap de lup este unic in lume. Se mai presupune ca isi trageau numele de la un stamos mitic – Kandaon, zeu al razboiului peste toate triburile trace. Unii cercetatori cred ca era un simbol al sanctuarelor Daciei. Dacii adorau cu sfintenie pe cel considerat capetenia lupilor, tainicul Lup Alb.
Legende uitate spun ca el a fost alaturi de daci si la caderea Sarmizegetusei, se mai povesteste ca tot spiritul Lupului Alb l-a vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei spre pestera care sa-i ofere adapost. Ziua Sfantului Andrei, precum si cea a Sfantului Petre, alt patron al lupilor, erau tinute la mare respect in lumea satului. De Boboteaza se crede ca lupii vaneaza diavolii alungati de sfintirea apelor. Ghid pentru lumea de dincolo, lupul este omniprezent in folclorul romanesc drept insotitor credincios al “dalbului de pribeag”.
Armonia dintere lupi si romani s-a sfarsit brusc si brutal odata cu instaurarea comunismului. Prin anii ’60 comunistii au sfidat ridicolul si au aratat ca prostia nu are margini cand au condamnat lupii in cadrul unei plenare. Declarat drept "Dusman al poporului si al clasei muncitoare ce trebuie starpit cu orice mijloace", lupii au fost supusi unei adevarate campanii de exterminare, in care erau ucisi de padurari chiar si puii abia nascuti din vizuini. Astazi mai supravietuiesc circa 2.500 de lupi, majoritatea in judetele Hunedoara, Caras-Severin, Sibiu, Maramures, Suceava si Valcea.
In ciuda numarului lor mic si a faptului ca sunt o specie pe cale de disparitie, inca se mai vaneaza lupi in Romania… Sa speram ca odata cu intrarea Romaniei in UE (ocazie cu care lupii Europei si-au triplat efectivele), si acest magnific animal va avea parte, dupa mult timp, de o binemeritata protectie. Nu stiu unde va ajunge aceasta lume pierduta in lupta cu propria-i entropie. Vreau doar sa cred ca dincolo de caracatita de beton a marilor orase care ne prinde incet, incet, lupii inca vor alerga, iar urletul lor va continua sa strapunga noptile reci cu luna plina!