Birdwatching – Arta de a privi pasarile

Despre birdwaching (Sau mai pe romaneste, introducere in turismul pasaresc)

Termenul in sine, pentru care se gaseste cu greu o expresie pe
deplin echivalenta in limba romana, se refera la observarea si
studierea pasarilor salbatice cu ochiul liber sau prin intermediul
aparaturii ajutatoare performate de genul binoclurilor, ocheanelor
si lunetelor. Nici componenta auditiva nu este neglijata, cu toate
ca turismul pasaresc trimite cu gandul la o ocupatie in aer
liber care este eminamente vizuala. Cu toate acestea,
multe specii de pasari pot fi identificate cu exactitate si pe baza
analizarii sunetelor si cantecelor emise in perioada de imperechere
sau cand sunt alarmate. Spre deosebire de verii lor stiintifici,
ornitologii, care se angajeaza in studiul pasarilor din
considerente pur stiintifice si de cercetare, birdwatcher-ii sunt
manati in hobby-ul lor ecologic de motivatii mai degraba
recreationale, relaxante care au la mijloc o serioasa componenta
sociala. Birdwatching-ul este asadar o combinatie de sport,
relaxare si drumetii in natura, totul grefat pe un suport
ecologist.

• Pământul se încălzește în cel mai rapid ritm din istoria măsurătorilor
• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori

Prima referire la birdwatching ne parvine inca din timpul
Marelui Will care, in celebra piesa „Nevestele vesele din Winsor”,
face referire la o nevasta nefericita care se plangea ca sotul ei
porneste de cu dis de dimineata sa privesca pasarile din crangurile
si padurile Angliei…Putin mai tarziu, interesul de a
observa pasarile in natura din motive mai degraba estetice decat
strict gastronomice sau vanatoresti, este mentionat in pragul
anilor 1700 de mai multi autori printre care Gilbert White, Thomas
Bewick, George Montagu si John Clare. Cu toate ca studiul
comportamentului si vietii pasarilor au devenit o moda in Anglia
perioadei victoriene, primii birdwatcheri erau axati in principal
pe colectarea oualelor si a pieilor de pasari (balguri) in interes
stiintifico-muzeal.

La inceputurile sale, aceasta ocupatie era una eminamente
aristocratica, rezervata celor cu sange nobil, timp liber berechet
si banet serios in conturi. Pe baza bogatiei lor, primii
birdwatcheri colectionari erau singurii care isi puteau permite sa
calatoreasca in colonii pentru observarea (si desigur colectarea)
speciilor exotice sau rare de pasari care impodobesc avifauna
globala. Constiente de necesitatea adoptarii primelor
masuri de protectie a pasarilor, celebrele Audubon Society din
Statele Unite si Royal Society for the protection of Birds in
Regatul Unit demareaza o serie de masuri transformate mai tarziu in
legi, care interziceau comertul cu pene de pasari exotice.
Miscarile de birdwatching iau asadar amploare in Occident, unde au
si aparut de altfel, urmand ca mai tarziu sa se dezvolte fulminant
astfel incat, in prezent, putem spune ca birdwatchingul a depasit
granitele unui simplu hobby, functionand ca o retea vie care
impanzeste planeta aducand servicii stiintei si luptand pentru
protectia pasarilor si a habitatelor acestora. Nu mai mentionez
aici imensele sume de bani care se invart in jurul acestui adevarat
„Nature Friendly Tourism”.

Dezvoltarea tehnologic-economica a societatii actuale a dus in mod
proportional la cresterea activitatii impatimitilor dupa viata
pasarilor. Avioanele, navele, masinile sunt mijloace de transport
asaltate anual de milioane de iubitori de pasari care calatoresc
peste tot in lume pentru a-si observa speciile favorite sau a fi
martori ai spectacolului fascinant al migratiei. Daca spre exemplu
la nivelul anului 1970, un procent de doar 4 % din cetatenii
americani erau interesati de birdwatching, zece ani mai tarziu cel
putin 11% dintre americani erau birdwatcheri amatori, dedicand
fenomenului in medie circa 20 de zile din an. Peste alti zece ani,
se estima inca de pe atunci ca in intreaga lume erau deja 61
milioane de iubitori de pasari, o cifra enorma care atinge
populatia unei tari mari.

Ce se intampla pe teren?

Terenul este, in limbaj specific, acea portiune de natura, fie
ea padure, campie, munte, delta, estuar, jungla, desert sau chiar
oras, unde iubitorii de pasari se aduna inarmati cu aparatura
foto-video sau binocluri, ca niste adevarati voyeuri pasnici si de
bon ton, grabiti sa descifreze tainele vietii pasarilor. Odata
ajuns pe teren, iubitorul de pasari este automat si un bun
cunoscator si, deseori, chiar expert in studiul pasarilor. Este o
conditie esentiala si capitala aici. Nu poti sa te duci
dupa pasari daca nu stii ce specii traiesc sau trec prin zona
respectiva, care este diferenta intre specii, cum le deosebesti si
care le sunt obiceiurile. Secretele birdwatcher-ului nu se
opresc aici, ca om care si-a petrecut o buna parte din viata in
natura, acesta cunoaste iluziile si trucurile acesteia. De multe
ori, pasarile nu arata exact cum ar trebui. Lumina, vizibilitatea,
vantul si fundalul natural pot crea iluzii optice sau chiar
distorsionaza caracteristicile dupa care se identifica o specie. In
plus, lumina „absoarbe” deseori contururile siluetelor pasarilor. O
vreme cu luminozitate scazuta datorita norilor, influenteaza tonul
si nuanta culorilor penajului. Lumina puternica peste care se
suprapune ceata, face ca penajul pasarilor sa para mai deschis
decat este in realitate. Lumina puternica a soarelui afecteaza si
ea campul cromatic, iar lumina slaba a asfintitului are deseori
efect de micsorare a taliei pasarilor. Contrastul dintre
indivizii aceluiasi stol sau grup, precum si contrastul intre
mediul natural si penajul cu efect de camuflare si protectie a unor
specii de pasari, pot juca la randul lor renghiuri serioase nu doar
incepatorilor intr-ale observarii pasarilor, ci si
expertilor.

Evaluarea marimii este, la randul ei, o provocare tentanta pentru
birdwatcher-ul serios. Acesta trebuie sa tina cont de diferentele
intre sexe, intre specii sau chiar subspecii. Trebuie tinut cont ca
in anumite ipostaze, unele pasari par mai mici sau mai mari decat
sunt in realitate, inca un motiv temeinic pentru care turistul
pasarar trebuie sa se familiarizeze cu biologia si etologia
pasarilor. Vanturile joaca un rol deosebit de important in viata
inaripatelor, astfel incant turistii vor trebui sa aiba unele
notiuni de fizica a naturii si meteorologie. Curentii de
aer au un rol esential in cadrul fenomenului migratiei si al
monitorizarii efectivelor si populatiilor de pasari.
Vanturile puternice, la randul lor, obliga pasarile sa
aiba o activitate per total mult mai intensa. Din punct de vedere
al strategiei adoptate atunci cand iesim in teren pentru observatii
si monitorizari, trebuie sa retinem un aspect hotarator:
–Dimineata ! Cat mai de dimineata!, acesta este cuvantul de
ordine. Pasarile sunt foarte, foarte
matinale. In special in zilele caniculare ale verii,
pasarile se trezesc in zori, cand este si maximul lor de
activitate. In zonele temperate, cum este sau era si Romania (pana
nu ne-a dat clima peste cap incalzirea globala..), cele mai bune
perioade din an pentru observatii sunt evident, cele de primavara
si toamna, cand are loc migratia si pasajul. Putini se asteapta sa
afle ca si pe timpul iernii se inregistreaza o mare activitate in
lumea zburatoarelor. Este vorba de asa numitul pasaj de iarna, cand
populatiile de pasari nordice migreaza spre sud fortate de frigul
si lipsa hranei din lunile reci. In perioadele cu vreme alternate
calda si rece, frecvente primavara si toamna, activitatea pasarilor
este la apogeu deoarece intensificarea curentilor de aer
dinamizeaza migratia. In zilele cu vreme buna si vant puternic,
migratia este la maxim, pasarile calatorind la mare inaltime,
ajutate de curenti.

Un rol hotarator in buna desfasurare a birdwatchingului este
achizitionarea (cam costisitoare, ce-i drept) a unui echipament de
observare cat mai performant posibil care sa permita identificarea
si uneori imortalizare unor scene de o rara frumusete, precum
zborul unei acvile, un stol de pelicani, un card de lebede, o
pasare de prada la vanatoare, etc. Un binoclu cu mare
putere de marire este obligatoriu, cu toate ca pasararii impatimiti
recomanda folosirea unei lunete, in ciuda costurilor sensibil mai
mari si greutatii de transport. Un tripod este necesar
daca am optat pentru o luneta sau pentru un aparat foto/video
performant. Daca suntem oprinsi si de pasiunea fotografiei, trebuie
investit intr-un teleobiectiv puternic cu ajutorul caruia se pot
reusi momente unice. In cazul in care studiem un cuib sau dorim sa
ne apropiem nedetectati de cardurile de pasari, ascunzatorile
artizanale acoperite de material de camuflaj sau elemente naturale
precum crengi, stuf, iarba, etc, ofera solutia optima. Apropo de
camuflaj, inainte de a iesi in natura, evitati hainele de oras
colorate, procurati-va haina, pantalon si palarie in culori de
camuflaj.

Cum deseori trecem prin noroaie, balti sau teren accidentat, dati
mare, mare atentie incaltamintei alese. Succes, si nu uitati ca
pasarile au nevoie de liniste si siguranta, asa ca straduiti-va sa
nu le speriati, deranjati, atacati. Bridwatching-ul este nimic
altceva decat vanatoarea omului sensibil si civilizat care adopta
conditiile si tehnicile de vanatoare, cu exceptia faptului capital
ca in loc de pusca aducatoare de moarte, el detine un aparat foto
sau binoclu cu care nu face nici cel mai mic rau vietatilor. Multi
vanatori care au incercat birdwatchingul au declarat ca acesta iti
ofera aceleasi provocari si emotii precum vanatoarea, cu exceptia
faptului ca intreaga activitate nu este profanata si intinata se
sangele nevinovat al unei creaturi care isi vede de rostul ei lasat
de Creator.

Biblia pasararului

In rucsacul oricarui birdwatcher troneaza la loc de cinste asa
numitul ghid de identificare a pasarilor. O carte care este
necesara identificarii speciilor intalnite. Dupa cum am mai
mentionat, aparitia pasarilor in peisaj este de multe ori
fulgeratoare, factorii de mediu isi spun si ei cuvantul asa ca,
deseori, si cel mai experimentat ochi este lasat in ceata in
privinta pasarii observate. Atunci, impatimitul naturii apeleaza la
ghidul care-i clarifica orice dilema. Ghidurile sau
determinatoarele de specialitate sunt la prima vedere niste atlase
ornitologice miniaturale in care sunt trecute toate speciile de
pasari dintr-o mare regiune geografica. Spre exemplu,
pentru a identifica pasarile din Romania, este necesar un
ghid care sa contina toate pasarile din Europa si Africa de
Nord. Cartulia trebuie sa aiba paginile lucioase pentru a
evita degradara produsa de ploi accidentale sau umezeala. Formatul
si dimensiunile sale sunt mici si cat mai compacte astfel incat sa
poate fi transportat si manevrat cat mai usor pe teren. In ghid
sunt de obicei trecute in dreptul unei specii, penajul de adult,
cel de juvenil, diferenta de talie si penaj intre sexe (acolo unde
este cazul), silueta in zbor, lungimea corporala si anvergura,
cateva date de biologie generala, raspandirea geografica si o mica
harta necesara denumita harta de raspandire.

Acesta are un rol deosebit de important deoarece pe ea sunt trecute
in culori diferite, arealul de cuibarire, cartierul de iernare,
prezenta speciei in tot anul si zonele de migratie intensa. Firmele
concurente se intrec sa scoata pe piata determinatoare cat mai
complete si complexe posibil, care sa satisfaca toate doleantele
unui pasarar „inrait”. De zeci de ani, suprematia in sectiunea
celor mai bune ghiduri de teren, este detinuta de determinatoarele
Collins, Sibley, Peterson si Hamlyn.

Sa mori din dragoste de pasari

Prestigiosul etolog Nikolaas Tingergen considera
birdwatchingul nimic altceva decat reminiscenta palida si chircita
a stravechiului instinct masculin de vanatoare, pe cand Simon Baron
Cohen il leaga tot cu o tendinta masculina, aceea de a sintetiza si
sitematiza lumea inconjuratoare. Definitiile celor doi
sunt cumva contrazise de numarul tot mai mare de femei sau copii,
atrasi de lumea mirifica a inaripatelor. Cercetatorii amintiti
sugereaza in continuare ca identificarea pasarilor poate fi o forma
de a castiga status social, cumva comparativa cu practicile
traditionale Kula din culturile primitive din Papua Noua Guinee.
Din punct de vedere sexist, controversa nu se sfarseste aici,
deoarece unele studii efectuate pe birdwatcher-ii amatori din New
York a scos la iveala faptul ca barbatii erau interesati in a
imparti cunostintele mai departe, pe cand femeile considerau ca
privitul pasarilor este nici mai mult nici mai putin decat o
provocare intelectuala.

In intreaga lume exista circa 10.000 de specii de pasari,
un numar imposibil de observat si studiat intr-o viata umana.
Exista, la nivel planetar, doar cativa pasarari care au reusit sa
vada mai mult de 7.000 de specii. Multi dintre ei si-au
petrecut intreaga viata in cort, pe teren, incercand sa identifice
cat mai multe dintre ele. Multi astfel de pionieri pasionati ai
turismului pasaresc si-au pierdut vietile in cautarea pasarilor, au
fost jefuiti, batuti, arestati, inchisi si chiar violati in timpul
cautarilor lor in cele mai periculoase si inospitaliere tari ale
lumii. In memoria tuturor inca dainuie exemplul viu al lui Phoebe
Snetsinger, care si-a cheltuit intreaga mostenire a familiei in
excursii si drumuri in cele mai izolate zone. Suferea de malanoma
maligna, dar a continuat sa mearga neabatuta din drumul ei. A fost
atacata, devenind victima unui jaf si viol pe cand era in Noua
Guinee, decedand, ulterior, in urma unui accident de masina pe cand
se afla in Madagascar.

Pe durata vietii sale, Phoebe a observat peste 8.400 de specii. O
alta figura emblematica este David Hunt care, in luna februarie
1985, a fost ucis de un tigru pe cand conducea o expeditie de
birdwatching in Parcul National Corbett din India. Un alt personaj
important al acestei tagme putin intelese este Ted Parker care, in
anul 1973, a reusit sa vada 626 de specii, propunandu-si sa
cheltuie mai putin de 1.000 $ in acest scop. Viata sa s-a sfarsit
in momentul in care calatora in Ecuador, avionul cu care calatorea
prabusindu-se in jungla. Dincolo de aceste extreme, traiesc
insa milioane de birdwatcheri care duc o adevarata lupta pentru
salvarea pasarilor. Din fericire, tot mai multi oameni din
lumea intreaga sunt atrasi in egala masura de cunoasterea si
protejarea pasarilor, contribuind la singura cruciada pentru care
mai merita sa luptam in prezent, aceea ecologica.

Codul moral al fiecarui pasarar include promovarea ocrotirii
mediului ambiant, evitarea deranjarii si stresarii pasarilor,
precum si educarea tinerelor generatii in directia intelegerii
Naturii si ocrotirii tuturor vietatilor. Iar in aceasta directie,
birdwatchingul actioneaza ca un liant pentru cei mici carora li se
ofera astfel ocazia de a drumeti in natura si a fi martori la
spactacolul vietii pe Pamant.

Romania – Paradisul in paragina al birdwatching-ului

Se pare ca niciun ministru al mediului sau turismului care s-a
perindat in aceste posturi in ultimii 20 de ani nu a sesizat
imensul (si nu exagerez) potential turistic al Romaniei pentru
birdwatching. Acest domeniu este o adevarata mina de bani pentru
tarile care stiu si isi doresc intr-adevar sa-l exploateze durabil
si cu responsabilitate fata de Natura. Vreti un exemplu simplu? Nu
departe de noi, in Turcia, Parcul National Kus Cenetti de langa
Lacul Manyas atrage birdwatcheri din toata lumea care cheltuiesc
anual, tineti-va bine, suma de peste 103 milioane dolari…

Kus Cenetti (Paradisul Pasarilor in lb. turca) este o zona de
cateva ori mai mica decat suferinda noastra Delta care se scufunda
in mizeria in care o ineaca semenii nostri, ucisa lent de jaful si
distrugerea de care nu se sinchisesc autoritatile (unii spun ca ar
fi chiar partase…). Inchipuiti-va asadar, cati bani si
cate locuri de munca, cu totul ecologice, ar veni la bugetul tarii
doar din Delta Dunarii daca s-ar dori implementarea unui management
serios alaturi de stoparea braconajului si distrugerii
habitatului. Delta Dunarii este unica pe plan mondial, in
Europa detine recordul zonei cu cea mai mare biodiversitate a
pasarilor. Peste 280 de pasari traiesc aici de-a lungul anului. De
fapt, cele circa 384 specii de pasari din tara noastra sunt o
comoara nationala care poate fi exploatata doar daca este ocrotita,
pasarile nu sunt impuscate, deranjate cand cuibaresc, ouale nu vor
mai fi furate, habitatul nu va mai fi poluat si distrus. Nu
este un paradox minunat? Sa faci bani din Natura fara sa o
distrugi, ba chiar sa o ocrotesti, constient fiind de faptul ca
milioane de iubitori de natura si animale iti vor veni in tara sa
vada ultimul petec de salbaticie autentica?

Despre Delta, minunile de pe acest taram si potentialul sau de
turism ecologic se pot scrie carti, intr-atat de fascinat si
complex este fenomenul. De fapt, toata Dobrogea este un paradis.
Aici, in stravechea Scithya Minor, trece unul dintre cele mai mari
si importante culoare de migratie care brazdeaza Europa.
Marea majoritate a pasarilor din Rusia, Polonia, tarile
Baltice, Finlanda, care ierneaza in Africa, trec si poposesc prin
Dobrogea. Alaturi de Gibraltar, Bosfor, Sicilia sau
Falsterbo, Dobrogea adaposteste unul dintre cele mai propice locuri
de observatii migratiilor din intreaga lume, deoarece este
strabatuta de vanturi si curenti de aer foarte importanti. Si
tocmai aici, autoritatile romane s-au gandit sa amplaseze cea mai
mare baterie eoliana din Europa…

Acum, cand in toate tarile europene se iau masuri care sa interzica
asa zisele centrale eoliene (care nu sunt deloc ecologice, omorand
mii de pasari, sunt tone de studii si statistici care demonstreaza
acest lucru), Deltei i se pregateste metodic sfarsitul. Sa speram
ca atat Delta cat si intregul patrimoniu natural al Romaniei, nu
vor dispare in viitor, vaduvindu-i atat pe iubitorii de frumos si
Natura din toate lumea, cat si bugetul de stat in care ar putea
intra considerabile sume de bani proveniti din turismul ecologic
durabil.

CITESTE SI:

• 
  Suntem pe cale sa pierdem 200 de specii de
  pasari
• 
  O specie de pasari detine propria insula
  tropicala
• 
  Povestea unui proiect de succes: Stop vanatorii in
  parcurile nationale