Bursucii agresivi africani – Huligani pe patru labe
Un golan in alb si negru
Pe buna dreptate acum, oricat de mult veti cauta nu veti gasi un
animal la fel de dracos, dur, lacom si rezistent precum acest
mandru reprezentant al familiei mustelidelor – clasa de mici
animale carnivore care grupeaza laolalta toti dihorii, jderii,
nevastuicile, hermelinele, nurcile, bursucii si vidrele din lume.
Avem deci de a face, la prima vedere, cu un bursuc, dupa cum suna
numele sau cel mai raspandit. Stiintific vorbind, Mellivora
capensis, denumirea sa din tratate zoologice se traduce prin
-„Mancatorul de miere din zona Capului”. Dar vajnicul
carnivor de categorie mica este beneficiarul unui adevarat
bagaj de nume, toate cu trimitere directa la caracterul si
obiceiurile sale. Bunaoara, datorita pasiunii sale neostoite pentru
mierea si larvele albinelor, in unele parti ale lumii i se spune
bursuc melivor. Sud-africanii il cunosc sub titulatura afrikaans de
ratel, iar zoologii din toata lumea s-au decis sa-i zica bursuc
agresiv african. Denumire cam lunga ce-i drept dar care cuprinde
principala sa caracteristica alaturi de locul de bastina.
Cu toate acestea, ratelul traieste si intr-o buna parte din Asia de
sud-vest. Arealul complet al acestor mici criminali cuprinde toata
Africa sub-sahariana din Maroc si Algeria pana la Capul Bunei
Sperante. Desi este un animal adaptat de minune mediului
arid-desertic, cercetatorii au fost uimiti sa-i descopere prezenta
in padurile ecuatoriale din Zair sau in desertul Namib. Urmele
bursucului de fier au fost observate si la inaltimi de peste 4.000
de metri in Muntii Bale din Etiopia. Din Delta Nilului,
bursucii melivori au cucerit toata Asia de sud-vest pana in
junglele umede din statutul indian Assam. In tot acest teritoriu
imens, bursucii agresivi populeaza indeosebi zonele de savana,
campie arida sau munti.
Constitutia fizica a micului infractor o aminteste pe cea a unui
culturist altoit cu soldat din Legiunea Straina, totul indesat in
trupul unui carnivor de categorie usoara. Cumva, in proportii si
talie sunt asemanatori bursucilor europeni, intalniti inca si in
Romania. Dar la o privire mai atenta deslusim infatisarea unui
atlet violent asemanator mai degraba cu glutonul sau Diavolul
Nordului, ruda sa mai mare. Sunt solid construiti de Natura, sub
haina alb-negru este ascunsa o masa de muschi impresionanta
ancorata de oase masive. Ghearele si falcile sunt proportional mai
mari decat restul trupului. De fapt, in urma cercetarilor
demarcate de prestigiosul Scientific American, a reiesit ca
bursucul agresiv este proportional cu talia sa, cel mai curajos
animal de pe Terra. L-au ajutat sa obtina acesta
performanta raportul corp-gheare alaturi de comportamentul sau
natural extrem de violent. In plus, este echipat cu niste canini
disproportionat de mari, mai lungi si mai solizi decat coltii
oricarui rotweiller. Colti care impodobesc niste falci capabile sa
sfarame oase fara probleme.
Un alt punct forte in arsenal este reprezentata de pielea deosebit
de rezistenta si elastica. In special pe gat, epiderma este
foarte groasa si laxa, orice caine care il insfaca de gat nu prinde
decat un colac de piele cauciucata. Bursucul mai are
capacitatea de a-si roti corpul in piele cand este muscat, pentru a
ajunge la randul sau cu coltii infipti in partile sensibile ale
dusmanilor. Niciun caine nu-l poate invinge intr-o lupta
dreapta, dupa cum au experimentat primii colonisti buri care au
organizat lupte intre rateli si bulterrieri sau caini de paza din
rasa Boerboel. De fapt, amatorii de asemenea distractii
sangeroase au realizat repede ca daca nu intervin la timp pentru a
opri lupta, cainele va fi grav ranit, in timp ce mica fiara se
lupta in continuare vie si nevatamata. Ansamblul bursucului violent
se intinde pe o lungime de 60-102 cm, la care este atasata drept
bonus modest, o coada mica de 15-30 cm… Bursucii masculi sunt mult
mai mari si mai puternici decat femelele. Daca o bursuca cantareste
intre 5-10 kg, partenerul sau de viata atinge si 14, dupa cum am
mai amintit… Dar cel mai izbitor aspect pentru un necunoscut care
vede un ratel este insasi blana acestui animal. Pare un
animal pe care Natura l-a imbracat direct de la second-hand… Are un
colorit unic in lumea animala, blana sa aspra, dezordonata si
ciufulita este albicioasa pe crestetul capului, gat, trunchi si
coada, de parca Creatorul i-a tras o mare bindinea de var pe
deasupra trupului. Restul e colorat intr-o nuanta de negru
cenusiu-murdar. Haina sa are rol dublu, tinand cont ca golanul
lumii animale traieste in zone foarte calduroase si este activ
inclusiv ziua cand temperaturile sar de +45 grade Celsius. Nici
canicula cea mare nu-i vine de hac!
Culoarea alba a partii superioare a corpului are rol de a respinge
caldura si radiatiile solare care altfel i-ar fi fatale bursucului.
Al doilea rol este acela de avertizare. Selectia naturala a decis
ca animalele otravitoare, periculoase sau foarte agresive, sa aiba
un colorit strident cu rol de avertizare. In cazul ratelului,
Natura a fost mai mult decat inspirata…
Muscaturi sub… centura
„Dupa puiul de ratel/ Sa nu dai cu bolovanel/ Ca
daca-l vei nimeri/ Vai de c…e tale va fi…”
Bursucii agresivi sunt demonii nelinistiti ai
desertului, dupa cum aminteste folclorul arab. Fie zi sau noapte,
nu conteaza, activitatea micului criminal incepe imediat de cum se
trezeste. Inca din acel moment este stapanit de o foame
macinatoare. Mirosul sau este foarte dezvoltat, fiind
principala sa arma in nesfarsitele-i peregrinari dupa prada. Nu
exista ghinion mai mare pentru nefericitele victime decat acela de
a avea un ratel pe urmele lor. Aceasta deoarece mini-fiara este mai
tenace decat un bullterrier si mai devreme sau mai tarziu se va
ospata cu vietatea lipsita de noroc. Are o lista de bucate foarte
mare chiar pentru un animal pradator, cercetatorii descoperind
peste 60 de specii de animale care-i cad prada. Baza o fac
reptilele si mamiferele. In rest, sub coltii sai sangereaza
fara deosebire, soareci, gerbili, porci spinosi, iepuri, dihori,
pui de vulpe, sacal, pisica de desert si chiar vitei de antilope
mari precum kudu sau gnu. Ouale si puii de pasari sunt
alte delicatese cu care se infrupta ratelul, deoarece micul pachet
de muschi cu colti si gheare este un catarator dibace. Daca a
descoperit o ferma de gaini, atunci bursucul intra in extaz! Sigur
va gasi el o cale de intrare… Daca nu, isi va face una (merita
amintit ca un ratel dintr-o gradina zoologica din Marea Britanie a
evadat din imprejmuirea sa cu toate ca gardul era prevazut cu o
platforma betonata la baza sa), iar un bursuc agresiv
intr-o ferma de gaini echivaleaza cu o drujba vie aruncata intre
pasarile domestice!
Broastele sunt delicatese foarte cautate, la fel si scorpionii sau
ouale de crocodil. Soparlele de orice forma si marime sunt
binevenite la masa sa, au fost documentate cazuri cand a reusit sa
ucida varani care aveau dublul marimii sale sau crocodili de 1
metru lungime. Dar febletea sa culinara o reprezinta serpii, serpii
veninosi daca se poate. Daca a intalnit o cobra, un sarpe
mamba sau o vipera pufaitoare, reptila veninoasa poate sa-si ia
linistita Adio de la viata. Ramane antologica scena
filmanta de doi naturalisti care au surprins un bursuc hamesit
botezat Kleinman. Ratelul a dat peste o vipera pufaitoare care
tocmai prinsese un soarece de desert cu care intentiona sa se
ospateze, ei bine Kleinman a izbit-o peste cap atat de tare de i-a
sarit, literalmente, soarecele din gura. Inainte sa se dumireasca
cercetatorii, ratelul a inghitit intr-o clipita rozatoarea, dupa
care, nesatul fiind, a atacat direct sarpele.
Ce tactici de intimidare, ce fente, eschive si trucuri cum folosesc
mangustele care lupta cu serpi veninosi. Nimic din toate acestea.
Kleinman a fost muscat serios de vipera pufaitoare inainte sa o
prinda in gheare si sa-i zdrobeasca capul. Calm si relaxat a
continuat sa manace tacticos din vipera a carei muscatura poate
ucide un mascul de leu adult. Cei doi cercetatori se asteptau ca
micul razboinic sa moara in urma cantitatii imense de venin
injectata de sarpe, mai ales ca trupul acestuia se umflase si
incepuse sa transpire abundent. Intristati, cei doi au parasit
scena luptei pentru a se intoarce doua ore mai tarziu in speranta
recuperarii cadavrului bursucului pentru studii ulterioare. Mare
le-a fost surpriza cand l-au gasit pe Kleinman sanatos si nevatamat
mestecand in continuare la cadavrul sarpelui pana l-a consumat cu
totul dupa care a plecat, evident, in cautarea altor prazi…
Legendele despre rezistenta incredibila la venin a
ratelului se confirma inca o data! In corpul sau a avut loc o
adevarata alchimie a desertului care a transformat otrava mortala
in viata si vioiciune! Reputatia sa de bruta in miniatura
este intregita si de tentinta sa de a ataca animale cu mult mai
mari decat el. Odata provocat, nici omul nu este la adapost de
furia sa . Daca restul animalelor se tem de oameni si fug de
acestia, teroristul desertului trece imediat la atac! Folclorul si
traditiile arabe afirma ca bursucul agresiv sare direct pentru a
musca testicolele vanatorilor sau a oricaror barbati care il
deranjeaza! Intrigati si neincrezatori in astfel de declaratii,
unii cercetatori au vrut sa vada daca avem de a face cu zvonuri sau
este un sambure de adevar in aceste relatari triste in privinta
reprezentantilor sexului tare. Rezultatele studiilor au fost
cutremuratoare…
Brusucii agresivi au intr-adevar tendinta de a se repezi la
scrotul victimei atunci cand ataca prazi de talie mare.
Cercetatorii Luis Stevenson si Mark Hamilton au studiat acest
comportament unic intre pradatoare inca din anul 1947. Asa au avut
ocazia sa vada un temut mascul de bivol african castrat de viu de
un ratel care i-a consumat apoi lacom testicolele. Au mai
fost observate cazuri in care masculii de antilopa gnu, waterbuk,
kudu si zebra au fost emasculati de spaima savanei. In
randul triburilor africane au fost zeci de cazuri de barbati care
au fost muscati de testicole in momentele in care iesisera noaptea
singuri sa urineze la marginea colibelor, sau au fost atat de prost
inspirati incat au incercat sa prinda de viu un ratel…
Am fi tentati sa credem ca avem de aface doar cu o bestie lacoma
prin excelenta, lipsita de inteligenta. Dar iata ca noile
observatii de teren sustin ca ratelul ar fi printre cele mai
inteligente mamifere din lume. Un documentar filmat intr-o
rezervatie din India arata ca bursucul agresiv este singurul
mamifer carnivor care foloseste unelte. Un ratel flamand a
descoperit intr-o seara cuibul cu pui sapat de un cuplu de
pescarusi in peretele nisipos al unei rape. Dupa ce a dat tarcoale
locului si s-a ridicat de cateva ori in doua labe, a realizat rapid
ca nu este suficient de inalt incat sa ajunga la pui. Inteligent si
vivace a gasit un bustean pe care l-a carat pana in dreptul
cuibului. Nici cu ajutorul lemnului nu a ajuns din prima incercare.
Dand dovada de perseveranta dublata de inteligenta, bursucul a mai
adus un lemn pe care l-a asezat peste primul. Catarat pe ambele
lemne a reusit sa scoata puii din cuib si sa se infrupte lacom din
ei…
O familie de mahalagii
Toate ca toate, dar marile surprize au venit in momentul in care
a fost studiata pe indelete imperecherea si viata intima a
bursucilor agresivi. Odata ce femela a intrat in calduri, curtea si
comportamentul sexual a bursucilor intra intr-o noua dimensiune a
violentei. In primul rand, masculii care simt schimbarile hormonale
ale femelelor, ajung sa poarte batalii feroce pentru accesul la
nurii irezistibili ai frumoasei in alb-negru. Astfel de
comportament a mai fost documentat la numeroase specii de animale
in randul carora masculii poarta lupte sangeroase pentru dreptul de
imperechere. Ce urmeaza insa la bursuci, este un fenomen straniu,
absolut unic si de neintalnit pe Terra. Dupa ce masculii
rivali au fost batuti si alungati de bad-boy-ul local, acesta isi
insfaca de ceafa aleasa inimii pentru a o cara, la propriu, intr-o
vizuina sapata in prealabil pentru imperechere. Acolo au loc
partide de sex salbatic in care femela este fortata sa satisfaca
poftele golanului.
Cercetatorii care le-au filmat comportamentul sexual declara ca era
aproape amuzant sa observe cum femela vroia sa scape din vizuina in
timp ce masculul o tot tragea violent inapoi pentru inca o partida
de sex nabadaios. Credeati ca asta-i tot? Ei bine, in
perioada in care cei doi au parte de sex violent, orice alt bursuc
fie el femela sau mascul care trece prin dreptul vizuinii, este
atacat cu salbaticie si gonit de cei doi „mahalagii” ai
desertului. El si Ea stau deseori cu capetele scoase din
vizuina inadins pentru a observa alti bursuci care vor fi
invariabil atacati. Perioada de concubinaj scandalos se sfarseste
dupa doar 4 zile. Acum, femela ramane in vizuina in timp ce
mascului colinda neobosit imprejurimile pentru a-si raspandi
materialul genetic. Dupa o perioada de gestatie care se
intinde pe 153-162 zile, femela naste, la adapostul vizuinii, un
singur pui, rareori doi. Puiutii sunt nimic altceva decat
replici mai mici ale adultilor, colorati asemanator si cu aceeasi
doza nesfarsita de tupeu la purtator.
Ucenicia puilor dureaza 14 luni, perioada record in randul
mamiferelor carnivore solitare (spre ex. puiul de bursuc european
este dependent de parinti timp de doar 3 luni ). In tot acest
rastimp juniorul trebuie sa invete sa vaneze pe cont propriu si mai
ales sa dea dovada de agresivitate catre orice animal, dupa buna
traditie a familiei! Cand sunt mici, mama-i poarta in gura
atunci cand iese pentru expeditii de vanatoare. Odata ce
puiul a mai prins vlaga, se tine neincetat dupa mama sa pentru a
invata tainele supravietuirii intr-un mediu aspru si ostil. In
afara de tehnicile de vanatoare, micul ratel trebuie neaparat sa
deprinda arta de a sapa instantaneu o vizuina care sa-i ofere
protectie atunci cand soarele este prea puternic pentru epiderma sa
inca delicata. Un alt pericol de care mama cu pui trebuie
sa tina seama este acela al masculilor solitari care obisnuiesc sa
ucida si sa manance orice pui nepazit.
Iubiti si bursucii vagabonzi!
Hotarat lucru, fascinatia bursucilor agresivi africani a dus la
aprofundarea descifrarii misterelor sale alaturi de schimbarea
opticii cu privire la protectia unui adevarat dur. Va
intrebati ce fel de probleme poate avea un ratel? Cele mai mari
pericole sunt reprezentate de fermierii sau agricultorii care-i
impusca de cum sunt observati. Alti dusmani sunt
apicultorii, deoarece nimic nu-l va face pe un ratel sa abandoneze
un stup cu miere. Nici macar prezenta unei femele in
calduri… Trebuia amintita pasiunea uneori inconstienta a ratelului
pentru miere. Deseori a fost observat lucrand in tandem cu pasarea
indicator (Indicator indicator) pentru identificarea cuiburilor de
albine salbatice. Evident, pasarea nu are forta de a ajunge la
mierea si larvele albinelor, din acesta cauza. cand descopera un
cuib, semnanleaza evenimentul prin glasul sau puternic si sonor.
Bursucul urca in copaci si cu ajutorul ghearelor puternice distruge
cuibul albinelor si se indoapa cu faguri. Tinand cont ca
mierea este produsa de periculoasele albine africane, cu atat mai
de admirat este perseverenta ratelului care suporta dureri intense
pentru a-si satisface pasiunea.
O stupina cu albine europene nu prezinta niciun obstacol in fata
sa. Albinele europene sunt incomparabil mai blande decat
cele africane, iar stupii din lemn sunt distrusi cu
usurinta de puternicul carnivor. Datorita apicultorilor care se
razbuna impuscand orice bursuc intalnit in cale, guvernul
sud-african a creat o lege care despagubeste generos orice
apicultor care face dovada stupilor distrusi cu conditia ca acesta
sa nu ucida bursucii. Agresivitatea sa incredibila il
salveaza si de atacul leilor sau leoparzilor, carnivore periculoase
de cateva ori mai mari decat bursucul. Singurele cazuri in
care aceste feline au fost observate ucigand bursuci implicau doar
exemplare batrane si slabite. Este cunoscut in lumea zoologilor
cazul filmat in care un leopard adult s-a chinuit mai mult de o
jumatate de ora pentru a ucide o femela de ratel batrana si stirba
de ratel.Aceasta in conditiile in care un leopard adult poate ucide
o antilopa gnu de 250 kg in mai putin de 5 minute.
Asul din maneca (mai bine zis de sub coada) ratelului este
constituit dintr-o pereche de glande inghinale care elimina un
lichid cu miros insuportabil. Cu ajutorul sau bursucul poate
imprastia o haita de hiene si pune pe fuga chair rinoceri, elefanti
sau lei. In onoarea fortei si rezistentei sale, Fortele
Armate sud-africane si-au botezat noul vehicul de lupta,
Ratel. Printre celebritatile care au avut ocazia rara si
nedorita sa fie muscati de un bursuc agresiv se numara si reputatul
Sir David Attenborough care a fost insfacat de mana de un ratel
nervos pe cand filma unul din celebrele sale documentare despre
fauna Terrei. Pentru ocrotirea si cunosterea acestei
haimanele simpatice din savana, cuplul de ecologisti si cercetatori
sud-africani Coleen & Keith Bregg au dezvoltat un program pe o
perioada de trei ani de zile, intitulat Badger-Friendly
Initiative. In cadrul sau, pasionatii cercetatori au
lucrat la crearea a noi modalitati prin care bursuci agresivi sa
fie impiedicati sa distruga stupii apicultorilor, crescatorii de
albine care accepta sa intre in program beneficiind de scutiri de
taxe si impozite din partea guvernului precum si de dreptul de a-si
inscriptiona produsele apicole cu sigla „Badger Friendly” .
Povestea pare a avea un final fericit. Se pare ca oamenii au
inceput in ultimul ceas sa inteleaga ca toate animalele isi au
rolul lor bine stabilit de natura in ecosisteme. Oricat de crude,
feroce, puternice, mari sau mici, pradatorii sunt animale care
merita si trebuie salvate cu orice pret. Chiar si cele mai darze au
nevoie de intelegere si protectie!
CITESTE SI: