Enigma lui Nandi – Cosmarul din junglele africane

Zoologia moderna ne garanteaza ca in Africa nu mai traiesc ursi. Acum cateva mii de ani, cand Sahara era verde, undeva in Muntii Atlas vietuia o populatie redusa de ursi bruni de dimensiuni simtitor mai mici decat ursii care traiesc in prezent in Carpati. Micul urs din Atlas a disparut, totusi, odata cu incalzirea climei si desertificarea unor intinse portiuni din habitatul sau initial. Momentul de gratie pentru urechile Stiintei gata sa descopere, catalogheze si investigheze noi specii de vietuitoare, a venit undeva in jurul anilor 1900, cand o serie de relatari din Estul Africii atrag atentia nu doar zoologilor, ci si autoritatilor coloniale si deopotriva vanatorilor excentrici ai vremii, pentru care nu exista mandrie mai mare decat doborarea unui animal dintr-o specie noua. Iar daca animalul respectiv era agresiv si periculos pentru oameni, cu atat mai bine pentru orgoliul nestapanit al vanatorilor europeni. In acea perioada, sumbre rapoarte si marturii despre victimele umane ale unui pradator periculos si necunoscut incep sa se aglomereze pe birourile Administratiei Coloniale Britanice din Nairobi.

Fiara cu multe nume

• Un nou studiu arată că cimpanzeii sunt mai similari oamenilor decât s-a crezut
• Plasticul care se dizolvă în apă ar putea combate criza globală a poluării

“Ceea ce abominabilul Om al Zapezii este pentru Asia, iar Sarpele de Mare pentru oceanele lumii, Ursul Nandi este pentru Africa. Cinisetul este una dintre cele mai notorii bestii legendare, care pana acum a scapat atat capcanelor, cat si gloantelor.”
Frank W. Lane

Capatand renumele de cea mai feroce fiara africana, alaturi de felina gigantica Nunda, ursul Nandi provoaca, inclusiv in prezent, fiori reci chiar si incercatilor razboinici Masai din zona unde acesta isi face aparitia. Fiara si faima sa ucigasa sunt cunoscute bastinasilor africani de sute de ani. Triburile care au intrat in contact cu arabii au denumit-o Dubb, ceea ce in araba se traduce prin “urs”, alti bastinasi i-au spus Ciniset, Kerit, Chimisit, Kikambangwe, Verer, Sabrookoo – toti acesti termeni indicand acelasi animal carnivor cu infatisare stranie si reputatie infioratoare.

Sub impulsul momentului, cativa entuziasti zoologi europeni i-au dat chiar si o denumire stiintifica, astfel necunoscutul carnivor a fost botezat ursus bado-kidogo, chiar inainte de a fi fost capturat vreun exemplar. Specialistii criptozoologi au ales sa-l denumeasca Nandi, dupa tribul cu acelasi nume din Kenia, care traieste in zona unde au fost inregistrate cele mai multe rapoarte despre ferocele mamifer. Cu toate acestea, pana in prezent, nu se stie exact ce fel de animal este Nandi. Bastinasii il considera fructul imperecherii intre un demon si o hiena, in timp ce criptozoologul Bernard Heuvlemans este convins ca Dubb-ul arabesc a fost confundat cu Dubbah (“hiena”, in aceeasi limba).

Luptator din tribul Nandi

Dead or alive

Prima observare a bestiei a fost facuta de maiorul britanic Stuart J. Toulson, care a intalnit ciudatul animal undeva in savanele ierboase din Uasin Gishu, Kenia. Raportul sau, in care descrie uimit cum a vazut in savana un animal asemanator unui urs, dar de doua ori mai mare decat ursul brun european, a fost atent studiat de catre antropologul C.W. Hobbley. Apoi, doi colonisti, maiorul Breathwaite si Kenneth Archer, au observat un animal asemanator cu un urs, dar ale carui picioare din spate erau mai mici decat cele din fata, iar linia spatelui era cazuta descendent. Initial, cei doi au auzit zgomote in desis; crezand ca este o leoaica, s-au adapostit in spatele unei stanci, dar animalul intalnit era insasi un Nandi. Socati, bastinasii care-i insoteau, au fugit in dezordine prin savana, lasandu-i singuri pe cei doi colonisti, care nu s-au mai aventurat in urmarirea animalului.

Vestile despre o noua creatura necunoscuta din Africa ajung repede la Londra, astfel incat Geoffrey Wiliams, un vanator pasionat, primeste fonduri pentru organizarea unei expeditii destinate capturarii dead or alive a unui Nandi. Ajuns in Africa, Williams se loveste de un obstacol neasteptat – groaza bastinasilor, care afland pe urmele cui vroia sa-i tocmeasca drept haitasi vanatorul englez, intorc degraba spatele si se indeparteaza vizibil infricosati. Comportament straniu pentru niste aprigi razboinici Masai care vaneaza lei inarmati doar cu scut si sulita, dupa cum noteaza contrariat si Williams. Dezamagit, Williams abandoneaza proiectul expeditiei si se intoarce alaturi de varul sau la Usin Gishu, unde intentioneza sa vaneze lei. Stabilindu-si tabara langa raul Sirgoit, are ocazia sa vada intr-o seara ciudatul animal, apuca sa traga dupa el, dar nu il nimereste. Prea speriat sa-l mai urmareasca singur in savana pe timp de noapte, Wiliams este siderat de talia acestuia, mai mare decat cea a ursilor din Gradina Zoologica din Londra, precum si de silueta unica intre toate animalele pe care le-a vanat.

Vanatorul de oameni

Prezenta lui Nandi se pare ca nu era doar o simpla legenda sau o himera indelung cautata de vanatori. Din nefericire exista o lista lunga de victime umane care stau drept marturie naturii pradatoare a acestui animal. Niciun urs din lume nu cauta omul pentru a-l ucide in mod deliberat, cum face aceasta creatura. Orice specie de urs ataca omul doar daca este vanat si, in consecinta, se simte amenintat; daca este surprins in salbaticie de prezenta omului si, in consecinta, ataca de frica; sau cand isi apara puii, urmare a unui instinct  matern normal si perfect natural. Prin urmare, incursiunile nocturne ala lui Nandi in satele africane, urmate intotdeuna de victime umane apartin unei trasaturi comportamentale total straina oricarei specii de urs…

Kraal-urile (satele africane) sunt intotdeauna inconjurate de garduri inalte, construite din metale, plante tepoase, sarma ghimpata si intarite cu busteni de lemn. Totul in scopul de a intimida incursiunile de vanatoare, din timpul noptii, efectuate de lei, leoparzi si hiene –  pradatori care sunt atrasi de turmele de vite, oi si capre, de unde ar putea astfel sa-si aleaga usor prada. Bastinasii au realizat, ingroziti, ca Nandi nu se sinchiseste in niciun fel de impunatorul gard, carnivorul distrugand fara efort ocolul si indreptandu-se neperturbat spre victima. De asemenea, Nandi nu tinea cont de natura prazii sale – vite, barbati, femei, copii – orice prindea la ceas de noapte, ucidea si se retragea in desisuri sa se hraneasca.

Lovitura mortala

Pe data de 8 marie 1913, birourile Administratiei Coloniale Britanice din Nairobi erau asaltate de sute de bastinasi din diverse triburi care cereau cu lacrimi in ochi o solutie pentru cosmarul si victimele provocate de misteriosul animal. In sprijinul localnicilor, sub comanda Capitanului William Hickes, a fost trimis un detasament de soldati. Acesta ajunge in satul unde Nandi facuse ultima victima, o fata de 15 ani, devorata aproape in totalitate. William are noroc, plouase recent asa ca are ocazia sa studieze urmele enorme ale unui carnivor ale carui gheare atingeu 15 cm… In prima noapte de campare, Hickes se trezeste alarmat de latratul cainelui sau si, luandu-si arma, se lanseseza intr-o urmarire in padure. Aude, din nou, schelalaitul patrupedului, dupa care se asterne o liniste rau prevestitoare. Ajuns langa un palc de copaci, gaseste cadavrul cainelui, decapitat de o cumplita lovitura de laba. Acum, razboiul devenise personal. Insa, din nefericire, toate incursiunile sale urmatore in salbaticie nu au fost incununate de succes. Singurele dovezi identificate sunt aceleasi urme capabile sa sperie orice traker local, precum si resturile prazilor sale: bivoli, facoceri (specie de mistret) si chiar hipopotami (nici macar un grup de lei nu ar fi fost capabil de o asemenea isprava).

Unii criptozoologi l-au identificat pe Nandi cu chalicothere, un mamifer care "oficial" ar fi disparut in urma cu 3,5 milioane de ani, insa aceasta ipoteza nu are multi sustinatori.

Timpul trece, iar Nandi continua sa atace nestingherit. In 1919, viziteaza ferma unui alt colonist, Carol Buxton, unde, intr-o singura noapte, omoara 57 de capre si oi. Dimineata,  Buxton si oamenii sai descopera urmele inconfundabile ale acestuia, precum si faptul interesant ca animalelor ucise le consumase doar creierul… In deceniile urmatoare, prezenta lui Nandi a fost observata in continuare de numerosi bastinasi, vanatori, cartografi, exploratori, medici militari si preoti misionari. Exasperat de numarul mare de victime atribuite in continuare animalului, in anul 1965, guvernul kenyan de atunci a organizat numeroase expeditii de vanatoare. Insa, intotdeauna vanatorii s-au intors cu mana goala.

In prezent, survin in continuare informatii despre existenta lui Nandi, doar ca zonele africane in care acesta se pare ca isi face de cap, au ajuns extrem de periculos de vizitat. Nu din pricina temutului Nandi sau a leilor, ci din aceea a numeroaselor razboaie intertribale si a starii de anarhie generalizata declansata de instabilitatea politica locala.

Nandi, in viziunea unui baiat de 10 ani, care l-a recreat in celebrul joc video SPORE

CITESTE SI:

• Nunda, felina uriasa din inima Africii
• Chupacabra – un argument pentru existenta vampirilor
• La vanatoare de monstri