Timpul s-a scurs

Cine e de vina?

Problema schimbarilor climatice apare ca fiind foarte grava pentru unii cercetatori care transmit permanent mesaje alarmante catre populatie si mass-media. Insa pentru cealalta tabara, efectele pe care le resimtim fac parte din ciclul natural de incalzire si racire al planetei. Unul dintre punctele fierbinti ale acestor discutii este cantitatea dioxidului de carbon din atmosfera. Nivelul de siguranta a fost stabilit la 350 ppm (particule per milion), iar in atmosfera se regasesc 385 ppm. Hansen este de parere ca nivelul limitei de siguranta ar trebui sa scada in continuare, pentru a evita viitoare catastrofe ecologice.“Deja pamanturile aride se extind, ghetarii se topesc, calota glaciara arctica se sparge, iar topirea ghetii va atrage dupa ea si mai multa gheata topita. Prin urmare, chiar si fara efectele de sera, Arctica nu va mai avea gheata in timpul verii”.

Ecologistul Lee Frelich de la Universitatea din Minnesota este de acord cu Hansen in privinta scaderii limitei de siguranta pentru dioxidul de carbon din atmosfera. “Daca ne uitam la recordurile paleontologice, vom vedea ca in ultima perioada interglaciara, intre 110 000 si 120 000 de ani in urma, clima era cu 2 grade mai calda decat este astazi. Oceanele erau cu 6 metri mai inalte, dar nivelul de dioxid de carbon era mult mai scazut, doar 290 ppm”. “Unii oameni cred ca atunci cand vorbim despre schimbarile climatice, vorbim doar despre niste specii pe cale de disparitie.”, spune Frelich. “Lucrurile nu stau chiar asa. Este vorba in primul rand despre calitatea vietii umane. Pamantul a trecut prin schimbari foarte mari si inainte, noi specii au evoluat pentru a ocupa locurile goale din ecosistem. Insa aceste schimbari care se petrec acum afecteaza in mai mare masura viata umana decat cea a speciilor de plante si animale.”

Desi unii cercetatori cred ca o limita de 350 de ppm ar putea preveni o parte din efectele incalzirii globale, multi nu cred ca aceasta este realizabila. Climatologul Stephen Schneider de la Stanford University este de parere ca nivelul de dioxid din atmosfera are o tendinta de crestere, nu una de descrestere si ca ,in scurt timp, acesta va ajunge la un nivel de 500 ppm. “Avem nevoie de cel putin 20 de ani si eforturi considerabile pentru a reduce nivelul gazelor cu efect de sera din atmosfera”, completeaza Schneider. “Scenariul meu cinic este ca vom avea mai multe Katrina, incendii masive, ghetari topiti, iar oamenii se vor intreba retrospectiv ce au facut.”

“Timpul este cel mai important in acest caz. Nu stiu daca stabilirea uneui target de 350 ppm se va dovedi o actiune utila”, este de parere John Harte de la Universitatea Berkely din California. “Nu putem regulariza ceva ce nu putem controla. Nu putem controla temperatura, asa cum nu putem controla cantitatea de dioxid de carbon din atmosfera. Dar putem face ceva in privinta modului in care arata automobilele noastre sau a eficientei aparatelor pe care le folosim. In momentul de fata am pasit pe un drum ireveresibil. Probabil ca mai sunt si alte cai adiacente, insa inca nu le cunoastem. Insa stim cu siguranta ca daca nu vom lua masuri, vor urma multe dezastre.” Chiar daca nu s-au pus de acord in totalitate asupra cauzelor care au generat aceasta situatie, cercetatorii stiu sigur care sunt efectele. In anii urmatori, Pamantul se va confrunta cu numeroase situatii limita: cresterea nivelului marilor si oceanelor, criza alimentelor si a apei, raspandirea bolilor infectioase si extinctiile multor specii de animale si plante, incapabile sa se adapteze intr-un timp scurt la schimbarile cu care planeta se confrunta.

Se cauta solutii…

De cativa ani, Terra vuieste. Chiar si cei care nu au avut urechi sa auda si nici ochi sa vada, au trebuit sa infrunte fantomele secolului XX. Chiar daca multe verdicte ale oamenilor de stiinta sunt apocaliptice, desi presa internationala a facut din aceasta tema subiectul fierbinte al fiecarei zile, desi sute de organizatii ecologice apar peste noapte, iar copiii, adultii de maine, sunt avertizati in scoli asupra sabiei lui Damocles care se invarte deasupra planetei, solutiile pentru rezolvarea sau amortizarea acestei situatii care pare sa ne depaseasca, se lasa asteptate.

Cercetatorii sunt de acord asupra faptului ca marii castigatori economici ai luptei impotriva schimbarilor climatice, vor fi tarile care vor investi in panouri solare si centrale eoliene, privite ca viitorul energetic al omenirii. Omul modern, care a descoperit intr-o suta de ani cat o facea odinioara intr-o mie, cauta, in prezent, solutii pentru a se salva de el insusi. Multe dintre ele sunt elaborate pe principiul planului A si B. Pentru moment, se cauta modalitati de a repara raul facut, macar la suprafata, iar daca Pamantul va scartai din ce in ce mai tare, exista si un plan B, la care inca se lucreaza. Mai multe misiuni de cercetare sunt lansate in spatiu, chiar daca fiecare astfel de iesire presupune formarea unor gauri ireversibile in stratul de ozon. Oamenii se afla in cautarea unei noi case, unui nou Pamant, pentru a-l coloniza si exploata. Ramane insa de vazut daca generatiile viitoare vor putea pasi pe iarba verde sau o vor vedea numai in fotografii.