Drepturile animalelor in ochii oamenilor

Romanii si animalele lor

E cumplit de greu sa convingi oamenii ca liliecii sunt folositori pentru ca mananca o gramada de insecte, ca bufnitele sunt extrem de utile deoarece consuma rozatoare care altfel ne-ar roade si urechile… Basme! stiu ei mai bine! Liliacul a furat anafura din biserica si de aceea e blestemat, prin urmare oricine are dreptul, ba chiar obligatia, sa-i dea in cap ori de cat ori poate; iar bufnitele, cucuvelele si toate pasarile din acest neam sunt urate, infricosatoare si aducatoare de nenorociri; prin urmare, la moarte cu ele!
Totusi, pe langa aceste vesti triste, mai apare si cate una buna.

Recenta campanie pentru infiintarea, in Romania, a Politiei Animalelor arata ca exista destui oameni carora le pasa. si iata o a doua veste buna: avem o lege nou-nouta, promulgata la sfarsitul anului 2007, care vizeaza completarea si modificarea Legii nr. 205/2004 privind protectia animalelor. Conform noii legi, constituie infractiune detinerea si comercializarea de animale salbatice, cu exceptia gradinilor zoologice, folosirea animalelor pentru cersetorie, omorârea animalelor, organizarea de lupte intre animale sau cu animale, maltratarea si schingiuirea acestora, despartirea puilor de mama pana la varsta de minimum opt saptamani, precum si interventiile chirurgicale destinate modificarii aspectului unui animal sau altor scopuri necurative.
Actul normativ prevede pedepse care pot merge pana la amenzi penale de 2.000 de lei sau la inchisoare de pana la un an.

Sa fie intr-un ceas bun!
Pradatorii, intre sadism si supravietuire…de Nicu Parlog

Un alt obicei, mult diminuat din fericire, se refera la crucificarea pe o prajina de lemn cat mai inalta a unei ciori sau a unui uliu. Aceasta practica populara are drept scop indepartarea eventualelor pasari rapitoare, care s-ar intimida, chipurile, la vederea confratilor lor spanzurati de prajini.

Daca obiceiul de mai sus poate fi descris drept un exemplu clasic de gandire naiva populara, sadismul pur este des intalnit in randul columbofililor romani. Desi toate pasarile de prada sunt ocrotite de lege, in fiecare iarna sute de ulii cad victima capcanelor acestor oameni, la care pasiunea pentru porumbei intra deseori in zona patologicului. Multi dintre uliii prinsi cad victime furiei neghioabe a unor asemenea indivizi, care le scot ochii sau le taie degetele si aripile inainte de a-i elibera.
Se pare ca proverbul, tot de origine autohtona, „Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face” nu a ajuns inca la urechile acestor asa-zisi oameni.

foto: Photolnad, Shutterstock

Organizatiile insele sunt extrem de diverse: unele militeaza in
favoarea ideii de a considera animalele nu fapturi aflate in
proprietatea omului sau resurse necesare atingerii unor scopuri
umane, ci persoane si membri ai comunitatii, cu drepturi morale ce
trebuie reglementate si protejate prin lege (Miscarea de
„Eliberare” sau de „Emancipare” a Animalelor – Animal
Liberation Movement). Alte organizatii accepta utilizarea
animalelor de catre oameni in scopuri practice, dar se preocupa ca
ele sa nu fie tratate cu cruzime si sa nu sufere inutil (miscari
dedicate „bunastarii animalelor” – animal welfare). Unele
organizatii aduc in prim-plan vegetarianismul si
protestul impotriva utilizarii animalelor ca hrana; altele
militeaza pentru interzicerea vanatorii, altele pentru impiedicarea
experimentelor pe animale, iar altele impotriva
comercializarii blanurilor. Diversitatea opiniilor si a modurilor
de actiune reflecta complexitatea problemei.

Inainte si dupa Aristotel