Inorogii nordului

Secretul vikingilor avea sa fie pastrat si perpetuat de catre navigatorii nordici vreme de sute de ani, in plasa inselatoriei lor cazand, cu precadere, nobilii si capetele incoronate ale Europei din acele vremuri. Iluzia proprietatilor magice pe care le posedau „coarnele inorogilor”, cum ar fi vindecarea bolilor sau neutralizarea otravurilor, facea ca pretul acestora sa atinga cote greu de imaginat.

Daca, in mod normal, un fildes era evaluat la propria greutate in aur, regina Elizabeta I a Angliei avea sa plateasca pentru un astfel de trofeu exorbitanta suma de 10.000 de lire, costul unui intreg castel in acea perioada. Asta in timp ce regii Danemarcei oferisera o intreaga avere pentru privilegiul de a detine un tron confectionat exclusiv din fildes de „unicorn”. Legenda va lua sfarsit de abia in 1683, an in care zoologul danez Ole Wurm va face publica existenta narvalilor, adevaratii posesori ai fildesilor uriasi.

• Masculii unei specii de caracatițe paralizează femelele înainte de împerechere pentru a nu fi mâncați
• Un nou studiu dezvăluie o dispariție fără precedent a fluturilor

Chiar daca mitul inorogilor nordici se destramase, un altul avea sa ii ia locul in numai cativa ani. Aspectul fioros al cetaceelor cu corn va da nastere unei intregi serii de povesti despre corabii scufundate si inclestari dramatice intre marinari si aceste vietati marine. Pana si Jules Verne, parintele literaturii science-fiction, va compara atacurile faimosului submarin „Nautilus”, din nu mai putin celebrul roman „20.000 de leghe sub mari”, cu atacurile unui narval de dimensiuni gigantice.
Despre narvali – adevaratii inorogi
Vanate inca din preistorie, cetaceele cu corn s-au dovedit a fi departe de legendele care le prezentau drept niste ucigasi feroce. In ciuda „armei” pe care o poseda, narvalii au fost caracterizati, mai degraba, drept niste vietati timide si retrase, a caror hrana este constituita integral din pesti (in special cod) si vietati marine de mici dimensiuni.

Prezentat de catre oamenii de stiinta drept o balena de mici dimensiuni, narvalul (monodon monoceros) este considerat chiar si astazi una dintre cele mai misterioase si mai ciudate fiinte care au trait vreodata. Cu siguranta, cea mai evidenta particularitate a sa este dintele urias care ii strapunge maxilarul si care poate atinge chiar si 3 metri lungime si 10 kilograme greutate. Aceasta trasatura este specifica numai masculilor desi au fost raportate cazuri in care si femelele dezvoltasera fildesii. Extrem de rare sunt cazurile in care un exemplar sa posede doi colti concomitent.

Rolul acestora a ramas necunoscut cercetatorilor. Initial, oamenii de stiinta considerau ca functia cornului este aceea de penetra gheata care acopera apa in zonele arctice, de a ucide prada cetaceului, de a atrage femelele sau de a ajuta la orientarea animalului. Studiile recente au aratat insa ca fildesul narvalului este strabatut de peste 10 milioane de nervi, motiv care i-a dus pe specialisti la concluzia ca, cel mai probabil, este folosit pentru a determina temperatura, presiunea si salinitatea apei in care acestia inoata.

Se pare ca din cauza pescuitului intensiv si a reducerii dramatice a resurselor de hrana, narvalii au inceput sa vaneze chiar si animale care nu intrau in dieta lor traditionala, asa cum sunt puii de foca. La randul lor, cetaceele cu corn au inceput sa fie vanate tot mai des de catre balenele ucigase si ursii polari

Desi numarul narvalilor aflati in libertate nu este cunoscut in totalitate, estimarile cifrand populatia acestora la circa 10.000 – 20.000 de exemplare, atat guvernul norvegian cat si cel canadian permit, in continuare, vanatoarea traditionala a cetaceelor de catre populatia inuita din Groenlanda si Canada.
FACTS
Greutatea unui narval mascul poate ajunge la 1,6 tone, in timp ce greutatea unei femele nu depaseste 1 tona. Lungimea acestor animale poate atinge chiar si 7-8 metri.

Asemenea casalotilor, narvalii pot inota pana la adancimi apreciabile, care depasesc frecvent 1500 de metri.

Denumirea narvalului vine din vechea limba norvegiana, narhval – „cadavru”, aluzie la culoarea palida a animalului.

Pretul unui colt de narval este, in prezent, de circa 1000 – 2000 de dolari americani pentru un singur exemplar, desi suma poate creste considerabil in cazul trofeelor deosebite.

Muktuk este denumirea pentru o delicatesa traditionala inuita, constand in pielea si stratul superior de grasime al narvalului. O alta delicatesa este ficatul acestuia, pe care membrii echipei de vanatoare il consuma crud, imediat dupa uciderea animalului.