Perioadele de topire bruscă a stratului de gheață din Antarctica au fost descoperite în noi proble climatice din urmă cu mai bine 20 de milioane de ani de către geoscientiști conduși de Universitatea din Leicester și Universitatea din Southampton.
Publicat în revista Nature Communications, noul studiu arată cât de sensibile au fost primele perioade glaciare ale planetei noastre la efectul orbitei excentrice a Pământului în jurul Soarelui, sugerând că stratul de gheață din Antarctica este mai puțin stabil decât s-a presupus.
De asemenea, studiul oferă o idee despre modul în care Antarctica s-ar putea comporta într-o lume fără calota glaciară a Groenlandei, care se va topi în cazul în care emisiile vor continua în mod constant.
Dovezile arată că dimensiunea stratului de gheață din Antarctica a variat de-a lungul istoriei sale. Aceste variații de mărime au loc în mod regulat, la fel ca o bătaie de inimă.
Mostrele din diverse zone ale oceanului arată „ritmuri” diferite în primele ere glaciare ale Antarcticii. Acest lucru nu ar trebui să fie posibil, deoarece amprenta pe înregistrările climatice a creșterii și descreșterii stratului de gheață din Antarctica ar trebui să fie identică peste tot în ocean, la fel cum nu ar fi posibil ca, spre exemplu, pulsul piciorului să fie diferit de cel al brațului.
Aceste ritmuri sunt cauzate de forma orbitei Pământului în jurul Soarelui pe parcursul a sute de mii până la milioane de ani. Pe o orbită mai excentrică, distanța Pământului față de soare variază mai mult de-a lungul anului, expunându-l la mai multă căldură atunci când este aproape și la mai puțină atunci când este mai departe.
Creșterea căldurii modifică sistemul climatic al Pământului, provocând topirea, uneori rapidă, a calotei glaciare. Atunci când orbita Pământului este mai circulară, stratul de gheață este mai stabil și se topește mai puțin.
Acest nou studiu examinează perioada cuprinsă între 28 și 20 de milioane de ani în urmă, când Pământul era mai cald decât în prezent și existau doar calotele glaciare din Antarctica.
Folosind date obținute din carote geologice recuperate de o expediție a Programului integrat de foraj oceanic (IODP), cercetarea prezintă o nouă înregistrare climatică de referință pentru a compara înregistrările existente și pentru a ajuta oamenii de știință să îmbunătățească acuratețea modelelor lor climatice care reconstruiesc schimbările climatice din trecut. Aceste informații despre trecut îi ajută să înțeleagă impactul topirii calotei glaciare antarctice în viitor.
„Din cercetările noastre reiese că stratul de gheață din Antarctica este mai instabil decât se credea anterior. Demonstrăm cât de sensibilă a fost calota glaciară antarctică timpurie din punct de vedere geologic la schimbările de pe orbita și axa Pământului”, a explicat autorul principal, Dr. Tim van Peer, de la Școala de Geografie, Geologie și Mediu a Universității din Leicester.
Schimbările climatice din trecut au pus capăt rapid unora dintre primele ere glaciare din Antarctica și au cauzat cantități mari de topire.
Cercetarea a analizat probe din carote geologice obținute din nord-vestul Oceanului Atlantic în cadrul unei expediții IODP din 2012. Microorganismele din aceste carote înregistrează chimia oceanului sub formă de izotopi de oxigen în cochiliile lor, scrie Phys.org.
Prin măsurarea raportului izotopilor de oxigen, oamenii de știință pot determina dacă stratul de gheață a crescut sau s-a micșorat și pot stabili o cronologie pe baza adâncimii la care se află proba respectivă din carote.
Imagini din satelit arată că Antarctica este mai verde astăzi decât în urmă cu 35 de ani
Primul român care a ajuns în Antarctica
Antarctica „se înverzește” într-un ritm dramatic, avertizează cercetătorii
Un submarin a descoperit structuri ciudate sub gheața din Antarctica, iar apoi a dispărut