În fiecare an, miliarde de vehicule din întreaga lume generează aproximativ 6 milioane de tone de fragmente de anvelope.
Fulgii minusculi de plastic, generați de uzura obișnuită a condusului, se acumulează în cele din urmă în sol, în râuri și lacuri și chiar în hrana noastră. Cercetătorii din sudul Chinei au descoperit recent substanțe chimice derivate din pneuri în majoritatea probelor de urină umană.
Aceste particule de anvelope contribuie în mod semnificativ, dar adesea ignorat, la poluarea cu microplastice. Acestea reprezintă 28% din microplasticele care intră în mediu la nivel global.
În ciuda amplorii problemei, particulele de anvelope au trecut neobservate. Adesea amestecate cu alte microplastice, ele sunt rareori tratate ca o categorie distinctă de poluare, deși caracteristicile lor unice necesită o abordare diferită.
Trebuie să clasificăm urgent particulele de anvelope ca o categorie unică de poluare. În recentul studiu internațional, s-a constatat că această abordare ar conduce la o cercetare mai concentrată, care ar putea fundamenta politici special concepute pentru a reduce poluarea cu anvelope.
Și ar putea ajuta oamenii obișnuiți să înțeleagă mai bine amploarea problemei și ce pot face în această privință.
Particulele de anvelope tind să fie fabricate dintr-un amestec complex de cauciucuri sintetice și naturale, împreună cu sute de aditivi chimici. Aceasta înseamnă că, de fapt, consecințele poluării anvelopelor pot fi neașteptate și de mare amploare.
De exemplu, oxidul de zinc reprezintă aproximativ 0,7 % din greutatea unei anvelope. Deși este esențial pentru a face anvelopele mai durabile, oxidul de zinc este extrem de toxic pentru pești și alte viețuitoare acvatice și perturbă ecosistemele chiar și în cantități infime.
Un alt aditiv nociv este o substanță chimică cunoscută sub numele de 6PPD, care protejează anvelopele de crăpare. Atunci când este expus la aer și apă, acesta se transformă în 6PPD-quinonă, un compus legat de dispariția în masă a peștilor în SUA.
Știm că vehiculele mai grele, inclusiv mașinile electrice (care au baterii foarte grele), își uzează anvelopele mai repede și generează mai multe particule microplastice.
Experții din industria auto Nick Molden și Felix Leach susțin că, întrucât greutatea este atât de importantă pentru impactul unui vehicul asupra mediului, producătorii ar trebui să fie vizați de taxe bazate pe greutate, în conformitate cu principiul „poluatorul plătește”. Acest lucru ar putea încuraja proiectarea de vehicule mai ușoare, motivând în același timp consumatorii să facă alegeri mai ecologice.
Există încă multe întrebări pe care trebuie să le investigăm. De exemplu, încă nu știm cât de departe se dispersează aceste particule de anvelope sau unde anume se acumulează.
Pentru a evalua întregul lor impact ecologic, avem nevoie de informații mai detaliate cu privire la aditivii pentru pneuri care sunt cei mai toxici, la modul în care se comportă în mediu și la speciile care sunt cele mai expuse riscului, scrie ScienceAlert.
Pe termen lung, metodele standardizate vor fi esențiale pentru măsurarea particulelor din pneuri și pentru crearea unor reglementări eficiente.
Cadrele de reglementare, cum ar fi viitorul standard de emisii Euro 7 al UE (care vizează emisiile vehiculelor), oferă un punct de plecare pentru controlul emisiilor de pneuri. Dar sunt necesare măsuri suplimentare.
Inovațiile în proiectarea anvelopelor, cum ar fi alternativele ecologice la oxidul de zinc și alte materiale precum 6PPD, ar putea reduce semnificativ daunele aduse mediului.
În mod esențial, trebuie să clasificăm particulele de anvelope ca o categorie distinctă de poluare. Comparativ cu microplasticele convenționale, particulele de anvelope se comportă diferit în mediu, se descompun în compuși chimici unici și prezintă provocări toxicologice distincte.
Cu mai mult de 2 miliarde de anvelope produse în fiecare an pentru a se potrivi mașinilor din ce în ce mai grele și mai numeroase, problema este pe cale să escaladeze. Impactul asupra mediului va crește doar dacă nu recunoaștem și nu țintim problema specifică.
Un nou plastic biodegradabil nu lasă microplastice în urma sa
Microplasticele au fost descoperite pentru prima dată în plămânii delfinilor
Microplasticele au fost găsite în țesutul nazal uman, la baza creierului
Au fost găsite „concentrații semnificative” de microplastice în testiculele umane