Natura este plină de culori uimitoare, însă această frumusețe nu a evoluat pentru a ne încânta privirea. Culorile evidente au, de obicei, un scop: ele le ajută pe animale să atragă parteneri sau să avertizeze prădătorii. Totuși, originile acestor culori atrăgătoare rămân neclare. Cum a apărut această explozie misterioasă de culoare la animale?
Au început plantele să producă fructe și flori viu colorate înainte ca vreo ființă să poată percepe culorile? Acest lucru le-a permis oare unor animale să dezvolte vederea în culori pentru a găsi hrană și, ulterior, să evolueze spre propriile lor culori dramatice?
Sau a apărut mai întâi vederea în culori, iar plantele și animalele au dezvoltat culori vii doar după ce au apărut animalele capabile să le vadă? De unde această explozie misterioasă de culoare la animale?
Un nou studiu realizat de cercetători din SUA aduce noi perspective asupra ceea ce ei numesc o „explozie” a semnalelor colorate la animale în ultimii 100 de milioane de ani, oferind informații inedite despre momentul și posibilele cauze ale acestei inovații evolutive.
„Am vrut să aflăm când au evoluat culorile vii și care a fost scopul acestora. Acesta este motivul principal pentru care am realizat acest studiu”, explică Zachary Emberts, biolog integrativ la Universitatea de Stat din Oklahoma (SUA).
Emberts și John Wiens, ecolog evoluționist la Universitatea din Arizona (SUA), au analizat literatura de specialitate privind semnalele colorate utilizate de plante și animale.
Culorile evidente ale plantelor au evoluat aproape sigur sub presiunea selectivă exercitată de animale, având în vedere dependența semnalelor colorate de vedere. Plantele folosesc două tipuri principale de semnale colorate: fructele viu colorate atrag animalele care mănâncă fructe, ajutând la dispersarea semințelor, în timp ce florile strălucitoare atrag polenizatorii.
Animalele folosesc culoarea în diverse moduri, inclusiv pentru camuflaj și reglarea temperaturii, dar culorile lor mai evidente transmit de obicei două mesaje: „uită-te la mine” sau „lasă-mă în pace”. Unele animale își folosesc culorile pentru a impresiona potențialii parteneri, în timp ce altele adoptă aposematismul, culori stridente care indică toxicitate, rezistență sau alte caracteristici ce descurajează prădătorii, explică Science Alert.
Analiza sugerează că vederea în culori la animale a apărut prima, evoluând cu peste 100 de milioane de ani înainte ca plantele să înceapă să producă fructe și flori viu colorate.
Cercetările indică faptul că vederea în culori a apărut acum aproximativ 500 de milioane de ani, evoluând independent la artropodele și vertebratele străvechi. Primele vertebrate care vedeau culorile trăiau probabil în habitate marine, dar locul în care artropodele au dobândit vederea în culori rămâne neclar.
Beneficiile evolutive ale vederii în culori înainte de apariția semnalelor colorate la plante și animale sunt și ele incerte. Vederea culorilor ar fi putut ajuta animalele să analizeze obiecte, locuri pentru cuiburi sau hrană. Chiar înainte de existența fructelor și florilor viu colorate, vederea culorilor ar fi putut fi utilă pentru a diferenția frunzele verzi de cele maro.
Regatul plantelor a început să exploateze semnalele colorate abia mai târziu. Primele fructe viu colorate au apărut acum aproximativ 300 de milioane de ani, iar culorile florilor atrăgătoare au apărut acum aproximativ 200 de milioane de ani. Semnalele colorate la animale au evoluat și mai recent, începând cu avertismente aposematice acum 150 de milioane de ani, urmate de semnalele sexuale acum 100 de milioane de ani, la circa 400 de milioane de ani după apariția vederii în culori.
În ultimele 100 de milioane de ani, semnalele colorate la animale au cunoscut o adevărată explozie.
„A existat o creștere dramatică a semnalelor colorate de avertisment și sexuale în ultimii 100 de milioane de ani”, spune Wiens.
Factorii care au declanșat această explozie rămân misterioși, dar cercetătorii identifică trei grupuri de animale care au avut probabil un rol esențial: peștii actinopterigieni în habitatele marine, păsările și șopârlele pe uscat.
Semnalele aposematice sunt mai vechi și mai răspândite decât cele sexuale.
„Semnalele de avertisment sunt de cel puțin cinci ori mai comune. Acesta este modelul general”, explică Wiens.
Spre deosebire de semnalele sexuale, cele de avertisment nu necesită o vedere în culori dezvoltată din partea animalului care le emite, atât timp cât prădătorii pot percepe culorile.
Acest studiu cartografiază istoria evolutivă a vederii în culori și a semnalelor colorate, dar multe întrebări rămân fără răspuns, inclusiv ce anume determină variația în capacitatea animalelor de a vedea anumite culori, precum roșul sau albastrul.
Studiul a fost publicat în Biological Reviews.
Test de cultură generală. De ce dorm caii în picioare?
Microplasticele au fost descoperite pentru prima dată în plămânii delfinilor
Declinul populațiilor de animale sălbatice, aproape de un punct fără întoarcere