Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?

Oamenii de știință care i-au învățat pe șobolani să conducă mașinuțe au revenit cu și mai multe informații despre cât de mult apreciază rozătoarele acest hobby neobișnuit.

Într-un articol pentru publicația The Conversation, Kelly Lambert, neurocercetătoare la Universitatea din Richmond (SUA), a explicat că, pe parcursul experimentelor în care ea și echipa sa i-au învățat pe șobolani să conducă, au descoperit multe noutăți despre recompense și anticipare.

• Un studiu arată că muștele sunt mai vulnerabile decât albinele la schimbările climatice
• Imagini incredibile arată cum beau apă șerpii însetați

De câțiva ani, Lambert și colegii săi instruiesc șobolani de laborator să conducă pentru a studia legătura dintre mediu, stres și dezvoltarea cognitivă și a unor abilități noi. Experimentele adorabile au devenit virale, fiind prezentate chiar și într-un documentar Netflix din 2022; însă, după cum spune Lambert, aceasta nu este întreaga poveste.

În perioada dificilă a izolării cauzate de COVID-19, în 2020, Lambert a observat că și șobolanii săi păreau afectați emoțional. Într-o zi de vară, intrând în laborator, a remarcat ceva neobișnuit.

Ce s-a întâmplat după ce oamenii de știință i-au învățat pe șobolani să conducă?

„Cei trei șobolani antrenați pentru condus au alergat entuziasmați către marginea cuștii, sărind în sus, exact cum face câinele meu când îl întreb dacă vrea să iasă la plimbare. Oare făcuseră asta mereu și nu observasem? Erau doar nerăbdători să primească un Froot Loop sau anticipau plimbarea în sine? Orice ar fi fost, păreau să simtă ceva pozitiv, poate entuziasm și anticipare”, a povestit ea.

Deși șobolanii nu ar întâlni vreodată „vehicule operate de rozătoare” în sălbăticie, cei din laboratorul lui Lambert nu doar că s-au adaptat la antrenament, dar păreau cu adevărat fascinați de el.

„Surprinzător, am descoperit că șobolanii aveau o motivație intensă pentru antrenamentul lor de condus, sărind adesea în mașinuță și acționând manetele înainte ca vehiculul să plece. Dar de ce?”, a scris ea.

Călătoria poate fi la fel de satisfăcătoare ca destinația

Dincolo de simpla plăcere a recompenselor dulci, Lambert și echipa sa au presupus că anticiparea în sine ar putea fi la fel de plăcută ca recompensa finală.

Șobolanii care învățaseră să aștepte experiențe pozitive aveau o cogniție mai bună decât cei care primeau recompense imediate. Mai mult, atunci când li s-a oferit posibilitatea de a alege între o cale mai scurtă, pe jos, către un Froot Loop, sau o cale mai lungă, implicând condusul mașinuțelor, doi din trei șobolani au ales să conducă, sugerând, după cum a scris Lambert, că „se bucură atât de călătorie, cât și de destinația recompensatoare”, citează Futurism.

Concluzia acestor experimente, spune neurocercetătoarea, este relevantă și pentru oameni: așteptarea unor experiențe pozitive poate fi la fel de satisfăcătoare ca experiența în sine.

„În loc să apăsăm butoane pentru recompense imediate, șobolanii ne reamintesc că planificarea, anticiparea și bucuria călătoriei pot fi cheia unui creier sănătos”, a explicat ea.

Vă recomandăm să citiți și:

Un nou studiu arată că cimpanzeii sunt mai similari oamenilor decât s-a crezut

Surprinzător: câinii mai inteligenți au creierul mai mic!

Un studiu confirmă că plantele „țipă” cu adevărat, dar de ce nu le putem auzi?

Test de cultură generală. De ce elefanții au urechile așa de mari?