Extincția balenelor ucigașe, un mister tot mai departe de rezolvare

Orcile din sudul Pacificului, aflate în suferință, au oferit cercetătorilor un moment rar de speranță: un nou pui a fost văzut înotând alături de mama sa. Până în acel moment, în acest an apăruse un singur pui, care a murit câteva luni mai târziu.

Dar până la jumătatea lunii octombrie, acest nou pui, numit L128, părea, de asemenea, să sufere din cauza stării precare de sănătate, părând „umflat și slăbănog”.

Tragedia în desfășurare a balenelor ucigașe din sud, pe cale de dispariție, a fost considerată mult timp o reflectare a unui ecosistem în criză, provocând reproșuri dure între pescari, organizațiile de observare a balenelor și industria transportului maritim.

Tragedia balenelor ucigașe, încă fără soluție

La baza reproșurilor se află convingerea că balenele nu au acces la somonul chinook – principala lor sursă de hrană și o specie care a suferit, de asemenea, un colaps catastrofal, potrivit The Guardian.

Dar un nou studiu al Universității British Columbia a răsturnat această ipoteză, dezvăluind că balenele au mult mai mult acces la somonul chinook decât rudele lor mult mai sănătoase, orcile din nord. Noile descoperiri adâncesc misterul cu privire la ceea ce împinge balenele în pragul extincției.

„Ne-a surprins cu adevărat. Și te uiți foarte atent la datele tale, pentru că ești sigur că ai făcut greșeli undeva. Verifici totul de trei ori și apoi treci prin evaluarea colegială și tot ai aceleași cifre”, a declarat Andrew Trites director al unității de cercetare a mamiferelor marine de la universitate.

Cercetarea a examinat disponibilitatea hranei pentru rezidenții sudici, un ecotip de 73 de balene care acoperă o arie geografică cuprinsă între sudul Columbiei Britanice și California. Balenele, împărțite în trei grupuri, își petrec verile și toamnele în largul coastei insulei Vancouver.

Istoria neagră, parte din cauza declinului balenelor

De asemenea, echipa a analizat disponibilitatea hranei pentru orcile nordice, o populație în creștere de 34 de grupuri care se întinde din Alaska până în sudul Columbiei Britanice, suprapunându-se cu balenele sudice din jurul insulei Vancouver.

Populația de orci din sud a rămas relativ statică de mai bine de o jumătate de secol, deși se crede că era de peste 200 la începutul secolului XX.

O mare parte a declinului poate fi, de asemenea, atribuită unei istorii întunecate de la începutul anilor 1900, când balenele, numite „pești negri” de pescari, au fost sacrificate și mai târziu capturate în masă pentru a fi folosite în acvarii. Populația a primit un răgaz doar atunci când Canada a interzis capturarea de balene în anii 1970.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Orcile nu aparțin unei singure specii, arată un studiu realizat în Pacificul de Nord

Balenele ucigașe vânează și mănâncă rechini în Golful California, au descoperit cercetătorii

Schimbările climatice micșorează balenele cenușii din Pacific

Prima filmare cu balene cu cocoașă în timpul împerecherii ridică unele semne de întrebare