Cu toții am văzut imagini cu pui de țestoase care se grăbesc din cuiburile lor spre mare, dar ce se întâmplă în zilele dinaintea ieșirii lor din nisip? Pentru mult timp, acesta a fost un mister, însă cercetările recente au dezvăluit acest aspect, ajutate de țestoasele cu rucsacuri.
„Rucsacele” sunt, de fapt, accelerometre, instrumente utile pentru studierea mișcărilor și a comportamentelor animalelor, deoarece măsoară schimbările de viteză și direcție, inclusiv mișcările înainte-înapoi sau în lateral. Este pentru prima dată când un accelerometru a fost folosit pentru a studia mișcările puilor de țestoase. Experimentul a fost realizat pe Insula Heron, un loc de cuibărire popular pentru țestoasele de la capătul sudic al Marii Bariere de Corali.
Un detector de eclozare i-a anunțat pe cercetători când puii ieșeau din ouă, proces care are loc de obicei la aproximativ 60 de zile de la depunere. Când puii au început să iasă, echipa a săpat cu grijă în nisip pentru a găsi puii accesibili și a le atașa un accelerometru pe spate. Nisipul a fost apoi așezat cu grijă la loc, iar țestoasele cu rucsacuri și-au continuat misiunea.
Rezultatele accelerometrelor au arătat că, deși puii ies din ouă fără să aibă o indicație clară despre care este direcția „sus”, aceștia se orientează corect cu o consistență remarcabilă. Se credea că sapă pentru a ieși din nisip, dar modelul mișcărilor lor este, de fapt, mai asemănător cu înotul.
„Nu te gândești cât de mult efort depun acești pui mici pentru a ‘înota’ prin nisip, în întuneric, aproape fără oxigen. Se întâmplă chiar sub picioarele noastre, dar nu am avut tehnologia necesară pentru a înțelege cu adevărat ce se petrece în acest timp”, a spus Lisa Schwanz, coautoare a studiului.
Datorită acestei noi metode de studiu, acum știm că țestoasele se odihnesc doar pentru perioade scurte în timpul ascensiunii lor. De asemenea, modelul lor de „înot” se schimbă pe măsură ce se apropie de suprafață, începând să se miște doar noaptea, scrie IFL Science.
„Când îmi imaginez un pui de țestoasă care tocmai a ieșit din ou, este complet în întuneric în mediul său. Nu există niciun semn care să indice direcția spre suprafață și totuși se orientează și se mișcă în sus. Descoperirile noastre inițiale și ‘dovada’ acestei noi metodologii deschid ușa pentru a răspunde la multe alte întrebări despre ecologia țestoaselor marine”, a adăugat Davey Dor, autorul principal al studiului.
„Există multe aspecte pe care încă nu le înțelegem, deoarece nu am putut observa această etapă a vieții lor, dar sperăm că acest lucru se va schimba datorită acestei noi metode, în special în ceea ce privește practici mai bune de conservare”, spune acesta.
Studiul a fost publicat în jurnalul Proceedings of the Royal Society B: Biological Sciences.
Poluarea cu antidepresive: cea mai nouă problemă care afectează peștii de pretutindeni
De ce pisicile zgârie mobila din casă?
Peste 1 miliard de păsări mor în fiecare an după ce se izbesc de clădiri