Iată singurul animal care nu este afectat de microplastice!

Stâncile se dezintegrează în nisip, iar, în mod similar, oceanele devin destinația inevitabilă pentru deșeurile umane descompuse: microplasticele. Acestea se infiltrează peste tot, cu excepția unui singur animal, care nu este afectat de microplastice.

La fel ca un sediment natural, aceste granule sintetice minuscule ajung și în stomacurile creaturilor care trăiesc în mare. Cu toate acestea, un organism minuscul, cunoscut pentru abilitatea sa de a reveni la viață după ce a fost în spațiu, înghețat, fiert, asfixiat sau chiar bombardat cu radiații, pare să aibă o abilitate ascunsă: tardigradul nu este afectat de microplastice.

• Cum a fost detectat un virus mortal în respirația balenelor din Arctica?
• Test de cultură generală. Câte pisici există în lume?

Acest lucru este surprinzător, deoarece toate celelalte creaturi mici din studiu au ingerat microplasticul.

Tardigradul nu este afectat de microplastice!

O echipă condusă de zoologul Flávia de França, de la Universitatea Federală din Pernambuco (Brazilia), a colectat mostre de meiofaună (nevertebrate intertidale cu dimensiuni cuprinse între aproximativ 45 de micrometri și 1 milimetru) din sedimentele de pe o plajă nisipoasă de pe coasta nord-estică a Braziliei, la reflux. Printre aceste mostre, echipa a descoperit 5.629 de organisme individuale, incluzând nematozi, viermi inelați, viermi lați, polichete, ostracode, acarieni, crustacee și larvele lor, precum și „vedeta” universului micro: tardigradul.

Aceste creaturi au fost ținute în acvarii care imitau mediul lor natural, împreună cu 100 de grame de sediment ce conținea diverse concentrații de particule de plastic.

Deși particulele de polistiren fluorescent aveau o rază de aproximativ o miime de milimetru, fiind tehnic considerate „nanoplastice”, autorii nu au făcut o distincție clară față de microplasticele mai mari din cauza dezbaterilor în curs privind dimensiunile acestor particule. Analizele au relevat că toate creaturile mici au înghițit microplastice, cu excepția tardigradelor, care par a avea o abilitate neobișnuită de a evita aceste particule problematice. Totuși, mai mult de jumătate dintre tardigrade aveau microplastice pe suprafața corpului, în special pe membre (numite științific „apendice locomotorii”), notează Science Alert.

„Absența ingestiei de microplastic la tardigrade pare să fie legată de structura aparatului lor de hrănire, care include un tub bucal cu un stilet (sau stomatostilet) folosit pentru a înțepa și suge, în loc de a ingera prada întreagă”, explică autorii.

Nu toate tardigradele sunt la fel

Este important de menționat că există o mare varietate de tardigrade, multe cu părți corporale formate diferit, astfel încât nu toate ar putea fi protejate de microplastice în același mod.

Deși este fascinant să descoperim încă o amenințare la care tardigradele par imune, studiul subliniază efectele mai grave ale microplasticelor la această scară mică, dar semnificativă, a vieții pe Pământ. Autorii cred că acesta este primul indiciu că Turbellaria (viermii lați) și Gastrotricha consumă microplastice.

„Turbellaria pot prăda nematozi, copepode și chiar indivizi din același grup taxonomic”, notează autorii. „Este plauzibil ca cel puțin o parte dintre microplasticele ingerate să provină de la pradă, indicând că microplasticele pot fi transferate în lanțul trofic”, continuă aceștia. Pe de altă parte, se crede că Gastrotricha au înghițit microplastice pentru că le-au confundat cu hrana. Acest lucru reprezintă un risc major, dat fiind faptul că bacteriile cresc rapid pe suprafața plasticului, iar pentru aceste creaturi, acesta probabil pare un strat delicios de ciocolată.

Cercetătorii au încercat să înțeleagă impactul microplasticelor asupra abundenței și diversității speciilor la această scară. S-a observat o relație directă între concentrația de microplastic și ingestie: cu cât erau mai multe particule de plastic, cu atât mai mult le consumau creaturile. Însă efectele ecologice nu erau atât de clare.

„Am observat că concentrațiile de microplastic relevante pentru mediul natural au dus la o scădere a densității totale de meiofaună și a diversității speciilor”, raportează autorii, dar „o concentrație mult mai mare de microplastice nu a diferit de un control fără adaos de microplastice”, spun aceștia.

Impactul pe termen lung al dependenței umane de plastic este îngrijorător. Totuși, ne putem consola ușor știind că unele tardigrade marine rămân lipsite de plastic.

Această cercetare a fost publicată în PeerJ Life and Environment.

Vă recomandăm să citiți și:

Experiment: de ce vor cercetătorii să arunce mii de litri de chimicale în ocean?

Pentru prima dată, au fost găsite niveluri alarmante de fibră de sticlă în lanțul trofic

Test de cultură generală. Care este diferența dintre viespe și albină?

Ultimele 12 luni au marcat cea mai caldă perioadă înregistrată vreodată pe Pământ