Safirele se formează în „inimile vulcanilor”, nu în mantaua Pământului, așa cum se credea
Un nou studiu al safirelor găsite în câmpurile vulcanice din Germania dezvăluie că aceste frumoase pietre albastre se formează acolo unde magma și rocile din scoarța terestră se amestecă.
Safirele de un albastru strălucitor arată ca niște bucăți de cer aduse pe Pământ, însă un nou studiu descoperă că aceste pietre prețioase provin de la o altă graniță: cea dintre scoarța planetei și magma care izvorăște din manta, stratul de mijloc al Pământului.
Se credea că safirele se formează chiar în manta sau în secțiunile inferioare ale scoarței, a declarat pentru Live Science autorul principal al studiului, Axel Schmitt, un geolog de la Universitatea Curtin din Australia care a realizat lucrarea în timp ce se afla la Universitatea Heidelberg din Germania. Dar noua cercetare constată că, în schimb, safirele se nasc mai sus în scoarță, în inimile vulcanilor unde magma se ridică la aproximativ 5 kilometri sub suprafață.
Safirele de calitate prețioasă provin de obicei din depozite placer, care sunt sedimente fluviale care spală mineralele din roca sursă inițială.
Fără aceste roci sursă, este dificil să se obțină informații despre modul în care s-au format pietrele prețioase.
Se credea că safirele se formează chiar în manta
Schmitt și colegii săi au apelat la formațiunea Eifel din vestul Germaniei, care a fost creată de vulcani pe o perioadă îndelungată, care se întinde de la perioada Cretacicului (acum 145 de milioane până la 65 de milioane de ani) până la cea mai recentă erupție, acum 13 000 de ani.
„Câmpul vulcanic Eifel are multe asemănări cu câmpurile vulcanice bazaltice care sunt adesea identificate ca surse ale depozitelor de safir”, a declarat Schmitt. „Cu toate acestea, este mult mai tânăr”, ceea ce îl face un loc promițător pentru a investiga chimia și vârsta safirelor găsite acolo.
Safirele sunt făcute din mineralul corindon, care este alcătuit în cea mai mare parte din aluminiu pur și oxigen. Însă pietrele conțin și imperfecțiuni numite incluziuni, care sunt încorporate în gemă atunci când aceasta se formează.
Folosind ratele de uraniu și plumb radioactiv din aceste incluziuni, cercetătorii au determinat vârsta safirelor. Echipa a analizat, de asemenea, diferitele versiuni ale oxigenului din safire, care dezvăluie de unde provin elementele chimice de bază ale safirelor. Ei au studiat 223 de boabe mici de safir, care nu erau de calitate gemă.
Pietrele conțin și imperfecțiuni
Împreună, aceste oligoelemente au arătat că safirele s-au format în urmă cu mai puțin de 2,5 milioane de ani, ceea ce înseamnă că s-au format în finalul activității vulcanice care a format câmpul Eifel.
Moleculele lor de oxigen erau similare cu cele găsite în magmele aduse la suprafață, a spus Schmitt. Acest lucru înseamnă că safirele s-au format la granița dintre roca de suprafață – crusta – și magmă.
Deoarece cercetătorii cunoșteau adâncimea magmei din câmpul Eifel, au putut stabili această adâncime de formare între 5 și 7 km.
Următorul obiectiv al lui Schmitt este de a găsi „amprente” minerale care vor ajuta la determinarea originii safirelor, ca modalitate de a urmări lanțurile de aprovizionare cu pietre prețioase și de a asigura practici comerciale etice, în special pentru că multe safire sunt extrase în țările în curs de dezvoltare, unde reglementările de mediu și protecția drepturilor omului nu sunt întotdeauna stricte, scrie LiveScience.
Vă recomandăm să mai citiți și:
Safire şi rubine în cer. Astronomii au descoperit o nouă clasă de planete. ”Sunt total diferite”
Care este cel mai rar mineral de pe Pământ?
Un alpinist, recompensat după ce a găsit pietre prețioase pe Mont Blanc
Un nou experiment validează o teorie care explică mecanismul formării stelelor