Rezervele de oxigen dizolvat din apele din întreaga lume scad rapid, iar oamenii de știință spun că acesta este unul dintre cele mai mari riscuri pentru sistemul de susținere a vieții de pe Pământ.
La fel cum oxigenul atmosferic este vital pentru animale, oxigenul dizolvat (OD) din apă este esențial pentru sănătatea ecosistemelor acvatice, fie ele de apă dulce sau marine.
Având în vedere că miliarde de oameni se bazează pe habitatele marine și de apă dulce pentru hrană și venituri, este îngrijorător faptul că oxigenul din aceste ecosisteme a scăzut substanțial și rapid.
În aceste condiții, o echipă de oameni de știință propune ca deoxigenarea acvatică să fie adăugată pe lista „limitelor planetare”, care, în cea mai recentă formă a sa, descrie nouă domenii care impun praguri „în cadrul cărora omenirea poate continua să se dezvolte și să prospere pentru generațiile viitoare”.
Limitele planetare sunt schimbările climatice, acidificarea oceanelor, reducerea stratosferică a stratului de ozon, interferența cu ciclurile globale ale fosforului și azotului, rata de pierdere a biodiversității, utilizarea globală a apei dulci, schimbarea sistemului terestru, încărcarea cu aerosoli și poluarea chimică.
O echipă condusă de ecologistul de apă dulce Kevin Rose de la Rensselaer Polytechnic Institute din SUA este îngrijorată de faptul că această listă trece cu vederea una dintre cele mai importante limite ale Pământului, potrivit Science Alert.
„Deoxigenarea observată a ecosistemelor marine și de apă dulce ale Pământului reprezintă un proces limită planetar suplimentar, care este esențial pentru integritatea sistemelor ecologice și sociale ale Pământului și care, deopotrivă, reglează și răspunde schimbărilor în curs în alte procese limită planetare. Pragurile relevante și critice ale oxigenului se apropie la viteze comparabile cu cele ale altor procese limită planetare”, scrie echipa.
Concentrația de oxigen dizolvat în apă scade din mai multe motive. De exemplu, apele mai calde nu pot reține la fel de mult oxigen dizolvat. În condițiile în care emisiile de gaze cu efect de seră continuă să crească temperatura aerului și a apei peste mediile lor pe termen lung, apele de suprafață sunt din ce în ce mai puțin capabile să rețină acest element vital.
De asemenea, oxigenul dizolvat poate fi epuizat de viața acvatică mai repede decât este reaprovizionat de producătorii ecosistemului. Algele și proliferările bacteriene declanșate de un aflux de materie organică și nutrienți sub formă de îngrășăminte agricole și menajere, ape uzate și deșeuri industriale absorb rapid oxigenul dizolvat disponibil.
Mineralele metalice din adâncul oceanului generează „oxigen întunecat”
Un satelit natural al planetei Jupiter produce zilnic 1.000 de tone de oxigen
Ar putea fi oxigenul „cheia cosmică” pentru tehnologia extraterestră?