Specii necunoscute până acum au fost găsite în timpul unei expediții în Groapa Atacama, o formațiune adâncă de 8.000 de metri care se întinde de-a lungul Peru și Chile.
Aici, oamenii de știință aflați într-o expediție de cercetare la bordul navei R/V Falkor (too) a Institutului Oceanic Schmidt au descoperit cele mai adânci și cele mai nordice izvoare reci din Chile la o adâncime de 2.836 de metri.
Izvoarele reci sunt zone unde hidrocarburile, precum metanul, formează bule pe fundul oceanului. Acestea devin mai greu de găsit cu cât te adâncești mai mult, iar localizarea acestor izvoare record a durat peste 12 ore, folosind date de cartografiere a fundului mării.
Toate dovezile indică faptul că acestea sunt izvoare de metan, un fenomen cunoscut că apare de-a lungul zonelor de subducție, unde două plăci tectonice se ciocnesc, una împingând-o pe cealaltă în jos, la fel ca Zona de Subducție Cascadia, din care iese un lichid diferit de apa din jur. Metanul poate fi o resursă importantă pentru animalele din adâncuri, precum scoici, homari și viermi tubulari, deoarece hrănește bacteriile care constituie o parte din dieta lor.
„Microbii care trăiesc în aceste izvoare au strategii uimitoare pentru a produce hrană fără lumină solară”, a declarat dr. Lauren Seyler, de la Universitatea Stockton, New Jersey (SUA), liderul expediției.
„Aici, pe Pământ, viața în întuneric este, în sine, extraterestră și oferă informații esențiale pentru înțelegerea modului în care organismele persistă în cele mai extreme condiții. Încă încercăm să ne dăm seama cum a început viața pe Pământ, iar mediile care furnizează energie chimică pentru viață, precum acesta, ar putea oferi indicii despre scânteia care a aprins toată biodiversitatea de pe frumoasa noastră planetă”, spune ea pentru IFL Science.
Bacteriile sunt cruciale deoarece lumina solară nu poate ajunge atât de adânc, făcând aceste creaturi de mare interes pentru astrobiologi care încearcă să înțeleagă cum ar putea evolua viața în habitate extraterestre care nu îndeplinesc criteriile noastre stabilite pentru ceea ce îi este necesar vieții pentru a prospera.
„Deșertul Atacama este un model analog bine cunoscut pentru Marte. Conține informații prețioase despre modul în care viața, dacă a apărut vreodată pe Marte, ar putea să se adapteze la o planetă din ce în ce mai uscată”, a spus dr. Armando Azua-Bustos, de la Centro de Astrobiología (CAB, CSIC-INTA), din Spania.
„Sperăm că informațiile pe care le-am adunat din Groapa Atacama, cu ajutorul Institutului Oceanic Schmidt, ne vor ajuta în căutarea de biosemnături în cazul în care vom studia oceanele de pe Enceladus și Europa, lunile lui Saturn și Jupiter, lumi acvatice care ar putea susține viața”, adaugă el.
Un total de 70 de specimene au fost colectate în timpul expediției, unele dintre acestea fiind specii necunoscute până acum. Este posibil să existe chiar și unele fosile vii, sub formă de brahiopode, leptochitoni și crinoizi, care se presupune că sunt descendenți apropiați ai fosilelor găsite în Deșertul Atacama.
Și o excursie pe fundul mării nu putea fi completă fără apariția unui tip ciudat de castravete de mare. Aceștia scormonesc pe fundul mării, cernând resturile organice pentru a se hrăni și au toate felurile de culori, inclusiv roz.
Unele mamifere tropicale par să aibă „fobie de Lună”
Viermii de la Cernobîl nu sunt deloc afectați de radiații
Mirosul unei femele poate declanșa moartea prematură la șoarecii masculi
Milioane de gropi misterioase de pe fundul Mării Nordului continuă să nedumerească cercetătorii