Cum a schimbat Charles Darwin înțelegerea evoluției pe Pământ

Charles Darwin, eminent naturalist britanic, este cunoscut ca fiind una dintre cele mai influente figuri din istoria științei. Munca sa și ideile privind teoria evoluției au revoluționat înțelegerea noastră a lumii naturale, chiar și în prezent continuând să modeleze gândirea și percepțiile științifice. 

Arhitectul teoriei evoluției prin selecție naturală, odată cu publicarea cărții „Despre originea speciilor” (On the Origin of Species), în 1859, Charles Darwin a avansat o viziune asupra dezvoltării vieții pe Pământ care a influențat profund aproape toată gândirea biologică și o mare parte din gândirea filosofică care a urmat.

• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori
• Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?

Teoriile lui Darwin au contestat credințele dominante și au stârnit dezbateri intense, ducând în cele din urmă la o schimbare de paradigmă în modul în care înțelegem originile și diversitatea vieții pe Pământ.

O diversitate de specii în funcție de mediu

Dar ce a reprezentat, mai exact, teoria selecției naturale a lui Charles Darwin, așa cum a fost prezentată în lucrarea (deja amintită), „Despre originea speciilor”.

Darwin a prezentat mai multe argumente cheie și a expus dovezi în sprijinul ideilor sale revoluționare. Charles Darwin a observat că în cadrul unei specii există variații naturale ale trăsăturilor individuale, un exemplu celebru fiind studiul său asupra ciocurilor de la diferite specii de cinteze din Insulele Galápagos. El a observat că aceste cinteze aveau ciocuri diferite, adaptate la alimentele specifice pe care le consumau. Cintezelor cu ciocuri mai puternice le era mai ușor să spargă semințele, în timp ce cintezelor cu ciocuri mai subțiri le era mai ușor să se hrănească cu insecte. Darwin a argumentat că aceste variații în cadrul speciei de cinteze oferă materia primă pentru selecția naturală.

Darwin a propus că în condițiile unei lupte pentru existență, indivizii cu trăsături avantajoase, care îi fac mai bine adaptați la mediul lor, au o șansă mai mare de supraviețuire și de a-și transmite trăsăturile către următoarea generație. În cazul cintezelor, de exemplu, exemplarele cu ciocuri mai potrivite pentru tipul de hrană disponibilă în mediul lor aveau mai multe șanse de supraviețuire și de reproducere. Astfel, treptat, populația de cinteze se adapta la resursele alimentare disponibile și se forma o diversitate de specii în funcție de mediul în care trăiau.

Selecția naturală acționează ca un filtru

Această observație a variației naturale și a adaptării în cadrul speciilor a constituit una dintre bazele teoriei lui Darwin privind selecția naturală și evoluția.

Apoi, Darwin a propus că, în orice populație dată, există o luptă pentru resurse limitate, cum ar fi hrana, apa și adăpostul, argumentând că această competiție este inevitabilă, deoarece resursele sunt insuficiente pentru a susține supraviețuirea și reproducerea tuturor indivizilor și doar acei indivizi care sunt mai bine adaptați la mediul lor și care posedă trăsături favorabile au o șansă mai mare de a supraviețui și de a-și transmite aceste trăsături către următoarea generație. Acest proces este cunoscut sub numele de „supraviețuirea celor mai bine adaptați”.

Astfel, selecția naturală acționează ca un filtru prin care indivizii cu trăsături mai puțin favorabile sunt eliminați din populație, în timp ce indivizii cu trăsături avantajoase au o șansă mai mare de a supraviețui și de a se reproduce. În cele din urmă, în decursul multor generații, populația se adaptează treptat la mediul său prin acumularea trăsăturilor favorabile.

Dar care sunt trăsăturile favorabile care pot oferi indivizilor un avantaj în ceea ce privește supraviețuirea și reproducerea într-un anumit mediu.

Trăsăturile fizice, cum ar fi forma și dimensiunea corpului, lungimea extremităților sau prezența unor caracteristici specifice pot conferi avantaje în supraviețuire. De exemplu, ghearele puternice și ascuțite la un prădător pot facilita vânătoarea și capturarea pradei.

Indivizii cu un sistem imunitar mai puternic sunt mai rezistenți la infecții și boli

Capacitatea de a se ascunde sau a se camufla în mediul înconjurător poate asigura supraviețuirea indivizilor. Animalele care se pot mimetiza cu mediul în care trăiesc, cum ar fi cameleonii care își schimbă culoarea pielii pentru a se potrivi cu mediul înconjurător, au o șansă mai mare de a evita prădătorii și de a se apropia de pradă.

Indivizii cu un sistem imunitar mai puternic sunt mai rezistenți la infecții și boli, ceea ce le conferă o șansă mai mare de supraviețuire și reproducere. Aceasta poate include capacități de recunoaștere a patogenilor, producția eficientă de anticorpi și răspunsuri imune rapide.

Unele trăsături pot oferi un avantaj în reproducere, cum ar fi atracția partenerilor prin semnale vizuale sau vocale sau capacitatea de a avea un număr mare de descendenți. De exemplu, culorile vii ale unui păun pot atrage parteneri și pot crește șansele de reproducere.

Capacitatea de a utiliza eficient resursele disponibile, cum ar fi alimentele, poate oferi un avantaj în supraviețuire. Animalele care sunt eficiente în obținerea și utilizarea hranei, cum ar fi girafele cu gât lung care pot ajunge la frunzele de pe copaci mai înalți, au mai multe șanse de a se hrăni și de a supraviețui.

Acestea sunt doar câteva exemple de trăsături favorabile, iar lista poate continua și varia în lumea naturală. Important este că toate aceste trăsături oferă indivizilor avantaje în supraviețuirea și succesul în reproducere, ceea ce le permite să-și transmită trăsăturile către următoarea generație și să contribuie la schimbările și adaptările speciilor în timp.

Argumentele lui Darwin despre evoluție

Revenind la Darwin, tot în ceea ce privește Teoria origini speciilor prin prin selecție naturală, conform căreia toate speciile de pe Pământ sunt consecința unui proces evolutiv lent, dar care și continuă să evolueze ca parte a luptei cunoscute astăzi sub numele de supraviețuirea celui mai adaptat, acesta a emis păreri științifice inclusiv după ce a studiat o serie de fosile pentru a ilustra existența speciilor dispărute și a formelor de tranziție, oferind dovezi ale evoluției treptate a vieții pe perioade lungi de timp.

De asemenea, Charles Darwin a evidențiat prezența asemănărilor de structuri între diferite specii. De exemplu, membrul pentadactil (membru cu cinci degete) la diferite vertebrate sugerează un strămoș comun. Cu toate acestea, de-a lungul evoluției, aceste membre s-au adaptat și au evoluat pentru a îndeplini funcții diferite, cum ar fi mersul pe uscat sau zborul.

Aceste observații au constituit o bază importantă pentru argumentele lui Darwin privind evoluția și au ajutat la susținerea ideii că toate formele de viață sunt interconectate și au evoluat dintr-un strămoș comun într-un proces continuu de modificare și diversificare.

Darwin a explorat distribuția speciilor din punct de vedere geografic și a găsit modele care se aliniază cu teoria sa. El a observat că medii similare adăposteau adesea specii diferite, sugerând că selecția naturală a acționat diferit în locații diferite.

Charles Robert Darwin s-a născut la 12 februarie 1809

Deși teoria lui Darwin a fost întâmpinată inițial cu scepticism și rezistență, pe măsură ce au apărut tot mai multe dovezi și cercetări ulterioare, aceasta a devenit fundamentul biologiei evoluționiste. Astăzi, teoria selecției naturale este una dintre cele mai bine susținute și fundamentate teorii din știință.

Teoria lui Darwin a oferit o explicație coerentă pentru diversitatea vieții și pentru modul în care aceasta poate apărea și se schimbă în timp. A subliniat importanța competiției pentru resurse și a supraviețuirii celor mai bine adaptați în modelarea evoluției. De asemenea, a evidențiat rolul crucial al mutațiilor genetice și al variabilității în generarea diversității și adaptării.

Charles Robert Darwin s-a născut la 12 februarie 1809, în Shrewsbury, Shropshire, Anglia, fiind al cincilea din cei șase copii ai lui Robert Waring Darwin și Susannah Darwin.

În copilărie, Darwin, căruia îi plăcea să exploreze zona rurală din Shropshire,  a manifestat un interes accentuat pentru natură și pentru colectarea de specimene. Tatăl său, un medic de succes, i-a încurajat interesul pentru știință și l-a înscris la Universitatea din Edinburgh pentru a studia medicina în 1825. Cu toate acestea, Darwin a considerat că programul de studii de medicină nu îl atrage și a părăsit curând universitatea.

În 1828, Charles Darwin s-a transferat la Christ’s College, Cambridge, cu intenția de a deveni cleric în Biserica Angliei. În perioada petrecută la Cambridge, s-a împrietenit cu John Stevens Henslow, profesor de botanică, care a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării sale științifice.

Darwin s-a căsătorit cu verișoara sa, Emma Wedgwood

După ce a absolvit Cambridge în 1831, lui Darwin i s-a oferit un post de naturalist la bordul navei britanice HMS Beagle, care se îmbarca într-o expediție de cercetare de cinci ani în jurul lumii. Această călătorie, care a durat din 1831 până în 1836, și al cărei principal scop era acela de a supraveghea linia de coastă a Americii de Sud și de a cartografia porturile acesteia pentru a realiza hărți mai bune ale regiunii, i-a oferit lui Darwin oportunități valoroase de a colecta specimene și de a face observații pe diferite continente și insule, inclusiv în America de Sud, Insulele Galapagos, Australia și Insulele Capului Verde. Observațiile sale asupra diversității speciilor și a adaptării acestora la diferite medii l-au determinat să pună sub semnul întrebării credința predominantă în fixitatea  și variabilitatea speciilor. Astfel a început să dezvolte teoria evoluției prin selecție naturală, pe care avea să o publice mai târziu în lucrarea sa fundamentală, „Despre originea speciilor”, în 1859.

În 1839, Darwin s-a căsătorit cu verișoara sa, Emma Wedgwood, și au avut împreună zece copii, dintre care șapte au supraviețuit până la vârsta adultă. În ciuda faptului că s-a confruntat cu probleme de sănătate, inclusiv boli cronice și crize de depresie, Darwin și-a continuat cercetările științifice și scrierile până aproape în ultima zi a existenței sale.

Charles Darwin a murit la 19 aprilie 1882, la vârsta de 73 de ani, în casa familiei, Down House, din Kent, Anglia.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Charles-Darwin

https://education.nationalgeographic.org/resource/charles-darwin/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Omul care a descoperit „teoria evoluției” cu 100 de ani înaintea lui Charles Darwin

Charles Darwin s-a înșelat! Ce a descoperit un nou studiu?

Biblioteca personală a lui Charles Darwin, dezvăluită pentru prima dată

Un manuscris rar al lui Charles Darwin, scos în curând la licitație