Creșterea temperaturilor dublează rata de precipitații din Arctica, arată un nou studiu

Arctica este adesea menționată pentru o serie de impacturi rezultate din schimbările climatice antropice precum retragerea ghețarilor și reducerea gheții plutitoare, intruziunile de apă topită care schimbă salinitatea oceanului, precum și creșterea nivelului mării, pentru a numi doar câteva. Ce se întâmplă cu rata precipitațiilor arctice?

Deoarece regiunea se încălzește de trei ori mai rapid decât media globală anuală, feedbackul gheață-albedo va exacerba problema pe viitor. Acest mecanism se concentrează pe topirea gheții care expune mai multe suprafețe „întunecate” ale oceanului și ale terenului, care absorb căldura și provoacă și mai multă topire, în comparație cu natura reflectivă a gheții, care încurajează răcirea.

• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori
• Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?

Precipitațiile de pe acest continent înghețat cad în principal sub formă de zăpadă, atât iarna, cât și vara, dar ploi ocazionale pot apărea odată cu transportul de aer mai cald. Deși este recunoscut universal faptul că modelele actuale de precipitații scăzute probabil se vor schimba odată cu încălzirea globală, rata precipitațiilor arctice este subiectul principal al unui nou studiu.

Cercetarea a fost publicată în Geophysical Research Letters.

Cum se schimbă rata precipitațiilor arctice?

Oamenii de știință de la Agenția Meteorologică a Japoniei și Institutul Național de Cercetare Polară au descoperit o creștere rapidă a precipitațiilor arctice de două ori mai mare decât rata creșterii temperaturilor globale. Cei doi factori sunt proporționali: pe măsură ce temperatura Pământului crește, crește și rata precipitațiilor. Această schemă a fost expusă cel mai puternic în timpul lunilor de toamnă din emisfera nordică (septembrie–decembrie), în comparație cu lunile de vară (iunie–august).

Pentru a determina acest lucru, cercetătorul principal Seiji Yukimoto și echipa sa au folosit modelele Coupled Model Intercomparison Project Phase 6 (susținute de date satelitare și de pluviometre) pentru a determina tendințele începând din anii 1980, cu o întărire clară a legăturii temperatură-precipitație de-a lungul acestui timp.

Modelul CMIP6 a stabilit un factor de amplificare arctică de 2,7 pentru temperatură, ca raport al tendințelor medii de temperatură arctică la cele globale, și de 6,3 pentru tendințele arctice la cele globale de precipitații, scrie Phys.org.

Importanța luptei cu schimbările climatice

În plus față de aceste schimbări în forțarea gazelor cu efect de seră, a existat un platou coincident în emisiile antropice de aerosoli (cum ar fi cele provenite din combustia combustibililor fosili). Înainte de anii 1980, acești aerosoli aveau un efect de amortizare asupra creșterii concentrațiilor de gaze cu efect de seră, deoarece asistau la formarea norilor și la reflectarea radiației solare care ajunge la Pământ, ajutând astfel la menținerea planetei la o temperatură mai scăzută. Cu toate acestea, modelele arată clar că, începând cu anii 1950, pe măsură ce concentrațiile antropice de aerosoli au scăzut (până la platoul din anii 1980), forțările gazelor cu efect de seră au crescut.

În plus, o combinație de răcire radiativă crescută (emisia de radiații infraroșii cu undă lungă înapoi în spațiu pentru a echilibra absorbția energiei cu undă scurtă de la soare) și transportul sensibil de căldură mai mic de la pol către ecuator (mișcarea apei calde de la tropice către poli) datorat gradientelor de temperatură pol-ecuator mai mici au îmbunătățit în continuare modelul de precipitații arctice.

Extrapolând această cunoaștere pentru a examina tendințele viitoare, până în 2045, echipa de cercetare a determinat că modelele actuale de precipitații vor continua, iar dincolo de acestea, până în 2100, creșterile precipitațiilor ar putea fi suprimate de reducerea emisiilor și de scăderea previzibilă a creșterii temperaturilor.

Această cercetare evidențiază modul în care lupta continuă cu schimbările climatice reprezintă un factor semnificativ în echilibrarea și reducerea dublării actuale a factorului de amplificare arctică și a pleiadei de impacturi asupra mediului pe care le are atât pentru locuitorii dintr-un anumit loc, cât și pentru întregul sistem interconectat al Pământului.

Vă recomandăm să citiți și:

Schimbările climatice perturbă debitul sezonier al râurilor

Europa nu este pregătită pentru riscurile climatice tot mai mari, potrivit unui raport

Cutremurele afectează rezistența pădurilor timp de decenii

Florile de primăvară înfloresc cu săptămâni mai devreme decât în urmă cu câteva decenii