Viermii de la Cernobîl par să nu fie afectați deloc de nivelurile de radiații de fundal din jurul nefastului reactor nuclear, dezvăluie o nouă cercetare.
După analiza genomurilor nematozilor, oamenii de știință au descoperit că ADN-ul acestor creaturi rămâne complet nealterat, în ciuda expunerii la niveluri de radiații ionizante pe care noi, oamenii, le considerăm nocive.
„Dezastrul din 1986 de la Centrala Nucleară de la Cernobîl a transformat regiunea înconjurătoare în cel mai radioactiv peisaj cunoscut de pe planetă”, scriu autorii studiului. Aproape 40 de ani mai târziu, o regiune de 30 de kilometri din jurul locului rămâne abandonată din cauza nivelurilor ridicate de radiații persistente, deși nu este clar modul în care acest lucru a afectat fauna locală.
„Schimbarea bruscă a mediului înconjurător a selectat specii sau chiar indivizi din cadrul unei specii care sunt natural mai rezistenți la radiațiile ionizante?”, se întreabă autoarea studiului, Sophia Tintori.
Pentru a investiga, ea și colegii săi au colectat 15 nematozi din diferite părți ale Zonei de Excludere de la Cernobîl (CEZ) și au comparat genomurile acestora cu cele ale altor cinci viermi din aceeași specie din diferite părți ale lumii.
Deoarece radiațiile ionizante pot provoca ruperi în ADN, cercetătorii bănuiau că viermii de la Cernobîl ar putea prezenta „rearanjamente cromozomiale moștenite”, transmise prin mai multe generații de nematozi expuși. Cu surprindere, însă, specimenele din CEZ nu au arătat diferențe cromozomiale în comparație cu viermii din Germania, SUA, Australia, Mauritius și Filipine.
Analizele suplimentare au relevat faptul că nematozii de la Cernobîl nu au prezentat mai multe mutații recente decât omologii lor internaționali, ceea ce sugerează că ADN-ul lor nu a fost afectat de radiațiile de la Cernobîl.
„Acest lucru nu înseamnă că Cernobîl este sigur; mai degrabă, înseamnă că nematozii sunt animale foarte rezistente și pot suporta condiții extreme. De asemenea, nu știm cât timp a fost fiecare dintre viermii pe care i-am colectat în Zonă, deci nu putem fi siguri exact la ce nivel de expunere au fost supuși fiecare vierme și strămoșii săi în ultimele patru decenii”, spune Tintori.
Curioși dacă nematozii din CEZ ar putea avea pur și simplu un mecanism special pentru repararea ADN-ului deteriorat, cercetătorii ie-au expus apoi la trei substanțe chimice diferite care provoacă mutații și au observat cum aceste mutații le-au fost transmise generațiilor viitoare. În general, au constatat că diferitele tulpini de nematozi au arătat diferite grade de toleranță față de acești mutageni, dar răspunsurile lor nu au putut fi prezise prin expunerea la radiații.
Cu alte cuvinte, viermii de la Cernobîl nu au fost sistematic mai buni la protejarea ADN-ului lor decât nematozii din alte părți, sugerând că nivelurile de radiații din CEZ nu au selectat tulpini cu grad mai înalt de reziliență genetică. În schimb, pare că nematozii pur și simplu nu sunt deranjați de radiațiile ionizante, scrie IFL Science.
Deși aceste constatări sunt evident o veste bună pentru viermii microscopici, ele au semnificații și pentru oameni. De exemplu, i-ar putea ajuta pe oamenii de știință să înțeleagă de ce unele persoane sunt mai susceptibile la deteriorarea ADN-ului decât altele, oferind astfel noi perspective asupra dezvoltării cancerului și a altor boli.
„Acum, că știm care sunt tulpinile (de nematozi) mai sensibile sau mai tolerante la deteriorarea ADN-ului, putem utiliza aceste tulpini pentru a studia de ce unii indivizi sunt mai predispuși decât alții la efectele carcinogenilor”, spune Tintori.
Studiul este publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences.
„Floarea Domnului” dispare din cauza schimbărilor climatice
Delfinii sunt acum printre puținele mamifere cunoscute cu „un al șaptelea simț”
Test de cultură generală. Câți ani pot trăi pisicile?
Șocurile țiparilor electrici ar putea transfera ADN la alte animale