Efectele cutremurelor sunt adesea considerate în termeni de impact asupra oamenilor, fie că este vorba de decese sau distrugerea locuințelor și infrastructurii. Dar cutremurele afectează rezistența pădurilor timp de decenii.
Consecințele asupra mediului pot fi, de asemenea, distructive, iar cercetările recente, publicate în Nature Geoscience, sugerează că refacerea pădurilor poate dura chiar mai mult decât reconstrucția infrastructurii unei zone urbane; este vorba de decenii. De exemplu, după cutremurul din 1950 din Zayu-Medog, Tibet, au fost necesari 45 de ani pentru ca pădurile să se refacă complet.
Zonele de activitate tectonică sunt susceptibile la cutremure, care pot afecta pădurile prin despicarea și dezrădăcinarea copacilor, precum și prin perturbarea alimentării cu apă și substanțe nutritive. Dr. Shan Gao, de la Academia Chineză de Științe, și colegii săi s-au îndreptat către dendroclimatologie pentru a explora această problemă, studiind inelele anuale de creștere ale arborilor pentru a reconstrui condițiile de mediu din trecut.
Generând un set de date despre păduri care acoperă perioada din anii 1900 și până în prezent din șapte regiuni muntoase din întreaga lume, reprezentând 23% din suprafața pădurilor de pe Pământ, cercetătorii au găsit legătura dintre lățimea fiecărui inel de creștere și climă, pentru a identifica modul în care cutremurele afectează rezistența pădurilor.
Inelele arborilor au fost datate și corelate cu evenimentele cunoscute de cutremur din ultimii circa 120 de ani, magnitudinea fiecărui eveniment fiind calculată folosind o scară de Intensitate Mercalli Modificată (MMI), indică Phys.org.
Echipa a identificat că 31,4% dintre cele 4.685 de locații cu inele de arbori, aflate în centurile seismice din Cercul de Foc al Pacificului și Alpii Himalayeni, au experimentat cutremure cu MMI ≥4, 16,2% cu MMI ≥5 și 7,3% cu MMI ≥6. Oamenii de știință au testat apoi probabilitatea unei asocieri între cutremure și schimbările din ritmul de creștere a arborilor în următorii 20 de ani după eveniment. În acest fel, au identificat condițiile de mediu cheie care amplifică sau agravează reziliența refacerii pădurilor după un eveniment seismic.
Dr. Gao și colegii săi au identificat zonele cu climă temperată uscată (cum ar fi vestul Americii de Nord, platoul Mongol, platoul tibetan, regiunea mediteraneană și Noua Zeelandă) ca fiind cele mai reziliente, experimentând un răspuns pozitiv semnificativ la modelele de precipitații în dimensiunea inelelor de creștere a arborilor după activitatea seismică.
Pentru America de Nord, platoul tibetan și America de Sud, refacerea a avut loc în câțiva ani și a durat peste 20 de ani în vestul Americii de Nord. Cu toate acestea, în zonele de pe platoul tibetan și Noua Zeelandă, răspunsurile negative la precipitații și la creșterea arborilor după cutremure au fost mai frecvente în intervalul de studiu și au durat 10-15 ani, făcându-le mai puțin reziliente decât contemporanii lor menționați anterior. Între timp, în părțile mai uscate ale regiunilor mediteraneene și ale platoului Mongol, modelele de răspuns au fost mai puțin distincte.
Acest lucru este legat de fisuri și fracturi în sol, create de mișcările viguroase ale acestuia din urmă, generând căi de permeabilitate pentru infiltrarea mai profundă a precipitațiilor prin sol, crescând astfel rezervorul de apă și aportul de substanțe nutritive pentru arbori. Este chiar mai vizibil pentru platoul mongol și regiunea mediteraneană, care păstrează activitatea seismică în arbori la altitudini mai mici, susținând beneficiile infiltrării îmbunătățite în comparație cu topografia mai abruptă care are mai puțină capacitate de stocare a apei, precum cea a Noii Zeelande.
În mod invers, s-a constatat o scădere semnificativă a rezilienței în regiuni precum Noua Zeelandă, cu rate ridicate de precipitații, din cauza impactului negativ asupra eroziunii solului și din cauza spălării substanțelor nutritive din zona imediată, încetinind creșterea inelelor arborilor.
Dr. Gao sugerează că schimbările în rezistența pădurilor legate de climă pot dura doar până la cinci ani, dar cele rezultate din activitatea seismică pot fi susținute timp de 20 de ani sau mai mult.
Înțelegerea modului în care cutremurele afectează rezistența pădurilor este importantă pentru evaluarea provocărilor cu care se poate confrunta biodiversitatea unică în propria sa recuperare, precum și pentru gestionarea riscurilor în vederea protejării acestor depozite de carbon vitale în contextul crizei climatice globale.
Copacii se chinuie „să respire” și să stocheze CO2 pe măsură ce clima se încălzește
Test de cultură generală. Câte grade sunt pe Everest?
Seceta din pădurea amazoniană, evenimentul climatic devastator din 2023
Creșterea temperaturilor slăbește sistemul imunitar al țânțarilor, arată un nou studiu