În fiecare oră, Groenlanda pierde 30 de milioane de tone de gheață

Groenlanda pierde, în medie, 30 de milioane de tone de gheață pe oră din cauza crizei climatice, arată un studiu, ceea ce reprezintă cu 20% mai mult decât se credea anterior.

Unii oameni de știință sunt îngrijorați că această sursă suplimentară de apă dulce care se varsă în Atlanticul de Nord ar putea însemna că prăbușirea curentului oceanic numit circulația Atlantică meridională de inversare (Amoc) este mai aproape de a fi declanșată, cu consecințe severe pentru umanitate.

• Un fenomen meteo bizar ar putea explica de ce fabricile declanșează ninsori
• Ce au descoperit cercetătorii după ce i-au învățat pe șobolani să conducă?

Faptul că Groenlanda pierde gheață ca rezultat al încălzirii globale a fost înregistrat de zeci de ani. Tehnicile folosite până acum, cum ar fi măsurarea înălțimii calotei de gheață sau a greutății acesteia prin date gravitaționale, sunt eficiente în determinarea pierderilor care ajung în ocean și cresc nivelul mării.

Groenlanda pierde o cantitate impresionantă de gheață în fiecare oră

Cu toate acestea, ele nu pot ține seama de retragerea ghețarilor care se află deja în mare parte sub nivelul mării în fiordurile înguste din jurul insulei. În studiu, fotografiile din satelit au fost analizate de către oameni de știință pentru a determina poziția finală a multor ghețari din Groenlanda în fiecare lună, între 1985 și 2022. Acest lucru a arătat o scurtare semnificativă și răspândită, totalizând un trilion de tone de gheață pierdută.

„Schimbările din jurul Groenlandei sunt imense și se întâmplă peste tot, aproape fiecare ghețar s-a retras în ultimele decenii. Are sens că dacă torni apă dulce în Oceanul Atlantic de Nord, cu siguranță vei obține o slăbire a Amoc, deși nu am o părere despre cât de mult slăbește”, a spus dr. Chad Greene, de la Laboratorul de Propulsie (JPL) al NASA din SUA, care a condus cercetarea.

Amoc era deja cunoscut pentru a fi la cel mai slab punct al său din ultimii 1.600 de ani, iar în 2021 cercetătorii au observat semne de avertisment ale unui punct critic. Un studiu recent sugerează că prăbușirea ar putea avea loc chiar până în 2025, în cel mai pesimist scenariu. O parte semnificativă a calotei de gheață din Groenlanda este considerată de către oamenii de știință aproape de un punct fără de întoarcere al topirii ireversibile, o cantitate de gheață echivalentă cu 1-2 metri de creștere a nivelului mării fiind probabil deja așteptată, scrie The Guardian.

Ce arată datele din satelit?

Studiul, publicat în revista Nature, a folosit tehnici de Inteligență Artificială pentru a cartografia mai mult de 235.000 de poziții finale ale ghețarilor pe o perioadă de 38 de ani, cu o rezoluție de 120 de metri. Acest lucru a arătat că calota de gheață din Groenlanda a pierdut o suprafață de aproximativ 5.000 de km² de gheață la marginile sale începând cu 1985, cantitate echivalentă cu un trilion de tone de gheață.

Cea mai recentă actualizare de la un proiect care adună toate celelalte măsurători ale gheții din Groenlanda a arătat că s-au pierdut 221 de miliarde de tone de gheață în fiecare an din 2003 încoace. Noul studiu adaugă încă 43 de miliarde de tone pe an, ceea ce înseamnă că Groenlanda pierde aproximativ 30 de milioane de tone pe oră, în medie.

„Există o anumită îngrijorare că orice sursă mică de apă dulce ar putea servi drept un ‘punct de cotitură’ care ar putea declanșa o prăbușire la scară largă a Amoc, perturbând modelele meteo globale, ecosistemele și securitatea alimentară globală. Cu toate acestea, apa dulce rezultată din retragerea gheții din Groenlanda nu este inclusă în prezent în modelele oceanografice”, au declarat oamenii de știință.

De ce este problematic faptul că Groenlanda pierde gheață?

Surplusul de apă dulce mai puțin densă în mare încetinește procesul obișnuit de scufundare a apei sărate mai grele în regiunea polară și de conducere a Amoc.

„Această cantitate suplimentară de apă dulce în Atlanticul de Nord este o preocupare, în special pentru formarea apei adânci în mările Labrador și Irminger din cadrul vortexului subpolar, deoarece alte dovezi sugerează că acestea sunt regiunile cele mai predispuse să intre într-o stare de ‘oprire’ sau prăbușire”, a declarat prof. Tim Lenton, de la Universitatea din Exeter (Marea Britania), care nu a făcut parte din studiu.

„Asta ar fi ca o prăbușire parțială a Amoc, dar care se desfășoară mai rapid și care ar avea impacturi profunde asupra Regatului Unit, Europei de Vest, a unor părți din America de Nord și asupra regiunii Sahel, unde musonul african de vest ar putea fi grav afectat”, a spus el.

„Dacă această sursă anterior necontabilizată conține suficientă apă dulce pentru a aduce o diferență depinde de cât de aproape suntem de acel punct de cotitură al vortexului subpolar. Modelele recente sugerează că am putea fi deja aproape de acel punct la nivelul actual al încălzirii globale”, a continuat profesorul.

Un efect indirect

„Cu toate că a existat o schimbare semnificativă în retragerea ghețarilor la începutul secolului, este îmbucurător să vedem că ritmul pierderii de gheață a fost constant de atunci și încă este sub nivelurile necesare pentru a perturba Amoc”, declară profesorul Andrew Shepherd, de la Universitatea din Northumbria (Marea Britanie).

Descoperirea pierderii suplimentare de gheață este, de asemenea, importantă pentru calcularea dezechilibrului energetic al Pământului, adică câtă căldură solară suplimentară Pământul reține din cauza emisiilor de gaze cu efect de seră cauzate de om, a spus Greene.

„Este necesară o cantitate mare de energie pentru a topi 1 trilion de tone de gheață. Deci, dacă dorim modele foarte precise ale echilibrului energetic al Pământului, acest lucru trebuie luat în considerare”, a adăugat el.

Ghețarii analizați în studiu se aflau în mare parte sub nivelul mării deja, astfel că gheața pierdută a fost înlocuită cu apă de mare și nu a afectat nivelul mării în mod direct. „Cu siguranță are un efect indirect, prin permiterea accelerării ghețarilor. Aceste fiorduri înguste sunt puncte de blocaj, deci dacă începi să cioplești la marginile gheții, este ca și cum ai scoate dopul de scurgere”, a concluzionat Greene.

Vă recomandăm să citiți și:

Fermele solare gigantice din viitor ar putea afecta cantitatea de energie generată în alte părți ale lumii

Test de cultură generală. Cât de lung poate fi un fulger?

2023 a fost cel mai cald an din istoria lumii! „Bucurați-vă cât mai puteți”

Contaminanții din cremele solare au fost găsiți pentru prima oară în zăpada din Arctica