O nouă cercetare sugerează că plantele știu când vor erupe vulcanii, ceea ce ne va ajuta să fim avertizați mai devreme și să fim mai bine pregătiți.
Cercetătorii au explorat potențialul anticipării erupțiilor vulcanice printr-o metodă inovatoare care implică observarea comportamentului plantelor.
Indicatorii tradiționali, cum ar fi creșterea emisiilor de dioxid de carbon, preced adesea agitația vulcanică. Cu toate acestea, detectarea acestor emisii este dificilă din cauza nivelurilor de fond și a inaccesibilității multor situri vulcanice.
Pentru a aborda această problemă, Robert Bogue și echipa sa de la Universitatea McGill (Canada) au investigat dacă starea de sănătate a plantelor ar putea servi drept indicator pentru activitatea vulcanică.
Ei au analizat imagini satelitare din Parcul Național Yellowstone, acoperind trei perioade distincte între 1984 și 2022. Yellowstone este un sistem de calderă mare și dinamică (o depresiune mare formată când un vulcan erupe și colapsează) și emite o cantitate semnificativă de dioxid de carbon.
Tern Lake, situat în sectorul nord-estic al Yellowstone, a câștigat recent recunoaștere pentru activitatea sa hidrotermală, identificată prin imagini satelitare care arătau sol modificat, arbori morți și anomalii de temperatură în infraroșu, scrie Interesting Engineering.
Cercetătorii au observat o corelație între intensificarea verdelui plantelor, indicând o creștere stimulată de un surplus de dioxid de carbon, și îngălbenirea ulterioară în timp ce activitatea vulcanică atingea punctul culminant, atribuită dioxidului de sulf și temperaturilor ridicate care provoacă moartea plantelor.
Concluziile sugerează că plantele știu când vor erupe vulcanii și acest lucru ar putea servi drept un potențial sistem de avertizare timpurie pentru activitatea vulcanică, oferind informații cu ani înainte.
Cu toate acestea, cercetătorii au avertizat că metoda lor poate întâmpina dificultăți în zone cu mai multe specii de arbori sau cu stres semnificativ cauzat de factori non-vulcanici, cum ar fi secetele sau incendiile de pădure.
Această abordare este potrivită în special pentru monitorizarea stratovulcanilor largi, formați în regiuni împădurite, cum ar fi vulcanul Taal, din Filipine, sau Muntele Etna, din Italia.
Studiul subliniază importanța faptului că efectele ecologice pot fi subtile și adesea trecute cu vederea de observatorii umani. În timp ce anomaliile semnificative sunt evidente, efectele mai subtile necesită date extinse și analize statistice sau de învățare automată avansate pentru detectare.
Cercetarea a fost publicată în revista Geochemistry, Geophysics, Geosystems.
„Sângele Pământului”, fotografiat de la bordul Stației Spațiale Internaționale
Cea mai mare pădure din lume pare să se micșoreze
Un mister vechi de 373 de ani, al unui tsunami vulcanic, a fost în sfârșit rezolvat
Test de cultură generală. Ce cade, dar nu se ridică niciodată?