De ce caii au fețe lungi? Explicația e chiar simplă!

„Un cal intră într-un bar, iar barmanul întreabă ‘ce-i cu cu fața asta lungă?’” este o glumă foarte veche, dar are și un răspuns științific. De ce caii au fețe lungi?

Într-o nouă analiză, cercetătorii au căutat să explice motivul pentru care caii au fețe lungi: caii, precum și alte mamifere mari, au fețe lungi pur și simplu pentru că își permit.

• Speciile mai sociale trăiesc mai mult, potrivit unui studiu
• Ploaia ajută oceanul să capteze mai mult carbon

Deși ar putea părea că acesta nu este un subiect potrivit pentru știință, „de ce ai fața lungă?” este o întrebare importantă în studiile asupra evoluției mamiferelor. Asta pentru că mamiferele cu fețe lungi nu apar întâmplător. Mai degrabă, o față mai lungă coincide adesea cu o dimensiune corporală mai mare în cadrul anumitor grupuri de animale.

De ce caii au fețe lungi?

Oamenii de știință denumesc acest efect „alometrie evolutivă craniofacială” sau CREA. Efectul a fost observat în grupuri de mamifere complet diferite, cum ar fi pisicile, rozătoarele, cerbii, cangurii și unele maimuțe. Putem vedea CREA în acțiune comparând fața unui miel cu cea a unei vaci sau fața unui cerb mic cu cea a unui elan gigantic.

Dat fiind cât de des întâlnit este acest fenomen, există o lipsă surprinzătoare de explicații pentru CREA. O sugestie este că modelul CREA ar putea fi o parte a dezvoltării înnăscute a craniului, în sensul că fața unui mamifer devine automat mai lungă pe măsură ce animalul crește. Inconvenientul acestei explicații este că există multe cazuri în care modelul CREA nu există sau este inversat.

Diavolii tasmanieni, vidrele de mare și orcile sunt toți mai mari decât majoritatea rudelor lor, dar au fețe mai scurte. În schimb, Potorous tridactylus, Tarsipes rostratus și liliecii care se hrănesc cu nectar sunt mici ca dimensiune, dar au fețe lungi. Este clar că dimensiunea mare a corpului unui mamifer nu dictează întotdeauna necesitatea unei fețe lungi.

Cercetătorii presupun că răspunsul stă în biomecanica simplă a modului în care speciile își folosesc fețele pentru a mânca. O observație importantă este că animalele strâns înrudite tind să mănânce alimente similare, scrie Science Alert.

Avantaje și dezavantaje date de lungimea feței

De exemplu, oile și vacile mănâncă aceeași iarbă. Cu toate acestea, deoarece oile sunt mai mici în general, trebuie să muște mai tare cu maxilarele, mușchii maxilarului și dinții (care alcătuiesc cea mai mare parte a feței lor).

Fețele mai scurte sunt mai eficiente în a mușca tare. Acest lucru i se datorează distanței mai mici dintre mușchii maxilarului și dinți. Cleștele de grătar funcționează în același mod: cu cât mâna este mai aproape de vârfuri, cu atât prinderea unei fripturi este mai puternică.

Existența fețelor scurte este astfel ușor de explicat. Întrebarea mai dificilă este: dacă fețele scurte sunt atât de bune pentru a mușca tare, de ce au mamiferele mari fețe mai lungi? Răspunsul stă în faptul că animalele mai mari au în mod natural mușchi mai mari și pot mușca mai ușor. Ele muncesc mai puțin pentru a mușca în comparație cu rudele lor mai mici.

Altfel spus, mamiferele mai mari își „permit” să aibă cranii mai lungi, cunoscute pentru avantajele lor în diverse situații. La erbivore, fețele mai lungi facilitează ajungerea la mai multe frunze sau luarea de guri mai mari. La carnivore, o față mai lungă poate face loc pentru colți mai mari în gură sau poate ajuta maxilarele să se închidă mai repede.

De ce caii au fețe lungi? Dar alte animale?

Explicația cercetătorilor propusă pentru CREA explică și excepțiile, care implică aproape întotdeauna o schimbare mare în dietă. Familia canină este un exemplu excelent în acest sens. Acest grup include vânători de pradă mică, cum ar fi vulpile, și vânători de pradă mare, cum ar fi lupii. Atât vânătorii de pradă mică, cât și cei de pradă mare urmează CREA în cadrul grupurilor lor alimentare. Cu alte cuvinte, indivizii mai mari dintr-un grup de vulpi vor avea fețe mai lungi.

Cu toate acestea, chiar dacă lupii tind să fie mai mari decât vulpile, au totuși fețe mai scurte decât cele ale celor mai mari vulpi. Oamenii de știință sugerează că acest lucru i se datorează faptului că vânează prăzi mai mari și, prin urmare, au nevoie de o mușcătură mai puternică.

Explicația se aplică și în scenariul opus. De exemplu, Potorous tridactylus „își permit” să aibă fețe mai lungi decât rudele lor mai mari deoarece consumă alimente mai moi. O față mai lungă le poate permite să aibă o limbă mai lungă sau să miroasă ușor prin sol pentru hrană.

„Specia noastră nu își folosește fața deloc pentru a obține hrană”

Ne așteptăm, de asemenea, la excepții în cazul în care o specie nu își folosește botul pentru a captura sau descompune hrana. Oamenii, cu fețele lor remarcabil de scurte în raport cu o cutie craniană imensă, sunt un exemplu excelent. Specia noastră nu își folosește fața deloc pentru a obține hrană; mâinile noastre, instrumentele și abilitatea de a găti fac acest lucru pentru noi.

Cercetarea oferă un cadru nou pentru înțelegerea lungimii feței în diferite grupuri de mamifere. Am putea folosi acest cadru chiar și pentru a obține o înțelegere importantă a obiceiurilor de hrănire ale mega-faunei dispărute din Australia.

Vă recomandăm să citiți și:

Un studiu arată că păianjenii pot contamina cu mercur animalele

Ciorile își comemorează morții printr-un ritual bizar

Un nou arbore genealogic arată că amfibienii au evoluat cu zeci de milioane de ani mai târziu

Iată de ce câinii preferă să asculte vocile femeilor