Atunci când oamenii învață să vorbească o limbă, aceștia învăță să producă noi vocalizări și să le utilizeze flexibil în comunicare, dar modul în care creierul este capabil să realizeze acest lucru reprezintă o întrebare importantă, în mare parte neexplorată, conform lui Zhilei Zhao, cercetător în neurobiologie și comportament la Colegiul de Arte și Științe (A&S) de la Cornell (SUA). Cum au încercat oamenii de știință să răspundă la întrebare prin studiul mecanismelor distincte ale creierului la păsări?
Pentru a explora această întrebare, Zhao și colaboratorii săi de la Cornell au comparat căile cerebrale ale păsărilor cântătoare și ale papagalilor. Cele două grupuri s-au separat acum 50 de milioane de ani, dar ambele au capacitatea de învățare vocală. Cercetătorii au descoperit mecanisme distincte ale creierului la cele două specii, oferind o pistă despre cum permit creierele papagalilor (și ale oamenilor) învățarea vocală continuă și flexibilă.
Studiul a fost publicat în Current Biology.
Păsările cântătoare și papagalii reprezintă o comparație utilă pentru că au istorii evolutive distincte și capacități de învățare vocală, a explicat Zhao.
Studiul cintezei australiene zebrate, cea mai studiată specie de pasăre cântătoare, arată că acestea învață un singur cântec în stadiul juvenil și au puține schimbări ulterioare. Acest lucru este foarte diferit față de papagali și oameni, care învață continuu noi vocalizări pe tot parcursul vieții și produc secvențe vocale flexibile.
Atât păsările cântătoare, cât și papagalii au două trasee majore în creier: anterior și posterior. La păsările cântătoare, aceste două căi au funcții diferite. Dar ce funcții au acestea în cazul papagalilor rămâne necunoscut, scrie Phys.org.
Pentru a testa dacă sistemele vocale ale papagalilor au o funcție neurală similară cu cea a păsărilor cântătoare, cercetătorii au inactivat temporar și reversibil fiecare dintre căile neurale la papagali și au descoperit efecte foarte diferite față de cele de la păsările cântătoare.
Păsările cântătoare pot continua să-și producă vocalizările folosind doar calea posterioară, dar la papagali, izolarea acestei căi a dus la o defecțiune completă a abilității vocale. Experimentul a arătat că papagalii au nevoie de traseul prozencefalului (calea anterioară) pentru a produce vocalizări învățate cu semnături individuale.
Aceste rezultate sugerează că funcțiile lor s-au diversificat semnificativ, chiar dacă din punct de vedere anatomic arată similar, a spus Zhao, „pe scurt, pentru a învăța continuu și a vocaliza flexibil așa cum fac oamenii, papagalii au evoluat mecanisme cerebrale distincte față de cele ale păsărilor cântătoare”.
Viermii ar fi capabili să simtă frică și alte emoții de bază, arată un studiu
Un liliac sud-american a fost redescoperit după un secol
Un câine ciudat din Brazilia s-a dovedit a fi un hibrid cu totul neașteptat
O specie nouă de tarantulă albastră strălucește precum un giuvaier