Porumbelul pasager, tigrul marsupial și delfinul chinezesc; acestea sunt doar cele mai recente victime cunoscute ale celei de-a șasea extincție în masă, așa cum o numit-o unii oameni de știință.
Activitățile umane șterg de pe fața pământului specii de animale vertebrate de sute de ori mai rapid decât ar fi dispărut în oricare alt fel.
O analiză recentă de la Universitatea Stanford (SUA) și Universitatea Națională Autonomă din Mexic arată că această criză ar fi chiar și mai profundă. Fiecare dintre cele specii menționate mai sus era, de asemenea, ultimul membru din genul său, categoria taxonomică în care sunt incluse speciile.
„Suntem în cel de-al șaselea eveniment de extincție. Spre deosebire de cele cinci din trecut, cel de față este cauzat de avansul unei singure specii, Homo sapiens. Deși este adesea considerat o pierdere neobișnuit de rapidă (în timp evolutiv) a speciilor, episodul reprezintă o amenințare mult mai mare pentru că, dincolo de acea pierdere, cauzează mutilarea rapidă a arborelui vieții, prin care întregi ramuri (colecții de specii, genuri, familii și așa mai departe) și funcțiile lor sunt pierdute. Este o amenințare ireversibilă la adresa civilizației și la locuibilitatea viitoarelor medii pentru H. sapiens”, arată studiul.
Până acum, interesul public și științific era îndreptat spre dispariția speciilor. Dar noul studiu arată că genuri întregi dispar sub privirile noastre, iar cercetătorii spun că fenomenul reprezintă „o mutilare a arborelui vieții”.
„Pe termen lung, creăm o gaură uriașă în evoluția vieții pe planetă. De asemenea, ceea ce facem arborelui vieții va cauza multă suferință omenirii în acest secol”, a spus unul dintre autorii studiului.
„Ceea ce pierdem sunt singurii noștri tovarăși vii cunoscuți din întregul Univers”, a precizat un alt autor al studiului.
În numeroase privințe, extincția genurilor lovește mai puternic decât dispariția speciilor.
Atunci când o specie moare, alte specii din genul său pot acoperi o parte din golul lăsat în urma sa în ecosistem. În acest caz, diversitatea speciilor de pe planetă rămâne mai mult sau mai puțin stabilă. Dar atunci când întregi genuri dispar, rămâne un gol uriaș în urmă, o pierdere de biodiversitate ce poate necesita zeci de milioane de ani pentru a-și reveni prin procesele evolutive ale speciației. Omenirea nu poate aștepta ca acele sisteme să-și revină, având în vedere cât de mult civilizația noastră depinde de biodiversitatea Pământului.
Pierderea genurilor poate exacerba și criza climatică. „Perturbarea climatică accelerează extincția, iar extincția interacționează cu clima, tocmai pentru că natura plantelor, animalelor și microbilor de pe planetă este unul dintre factorii determinanți ai climei noastre”, au mai spus autorii.
Cercetătorii cer acțiuni politice, economice și sociale imediate și fără precedent pentru a preveni mai multe extincții și crize în societate.
„Creșterea populației umane, consumul tot mai crescut, și faptul că acest consum este foarte inechitabil sunt toate părți majore din problemă. Ideea că poți continua toate aceste activități și să salvezi biodiversitatea este o nebunie. Este ca și cum ai sta pe o cracă pe care o tai în același timp”, au conchis oamenii de știință.
Studiul a fost publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences și poate fi accesat aici.
Specia umană a fost la un pas de extincție în urmă cu 900.000 de ani
Girafele Masai din Kenya și Tanzania își provoacă propria extincție
Câte miliarde de T. Rex populau Pământul înainte de extincție?
Actuala extincție în masă va avea efecte cumplite asupra planetei