Ca orice poveste, începe cu a fost odată ca niciodată. O poveste care-și duce mai departe șirul narativ și în zilele noastre și, prin noi și cu ajutorul nostru, va merge mai departe neîntinată, dar cunoscută și recunoscută, așa cum trebuie să fie, iar numele să i se transforme în renume.
La distanță de civilizația dezlănțuită, într-un loc încremenit în timp, răsfățat de natură, ape și aer curat există ținutul Bilborului – locul cu cel mai pur aer din toată România.
„Dacă vrei să ajungi pe meleagurile de basm ale Împărăției bradului alb, părăsești asfaltul șoselei DN115 care vine din Câmpia transilvană spre Moldova și o apuci spre stânga prin pasul Mesteacănul, pe drumul județean pietruit 174 A care te poartă pe serpentine largi și molcome până în șeaua Răchitișului, de unde se poate admira depresiunea Bilborului”, scrie Vasile D. Stan în monografia Bilbor – oameni și locuri.
Practic, ajungem chiar în mijlocul Carpaților Orientali, acolo unde ar putea fi poarta dintre Ardeal și Bucovina, în nordul județului Harghita, aproape de granița cu Suceava.
Aici, natura a fost darnică, dacă nu chiar dezlănțuită în dărnicia ei incomensurabilă.