Legenda Peșterii lui Fingal, o minune a naturii care a inspirat artiştii

Pe insula Shaffa, din Scoția, se află Peștera lui Fingal, care poartă o istorie și o geologie diferită de orice altă peșteră din lume.

Cu o înălțime de 72 de metri și o adâncime de 270 de metri, ceea ce face ca această peșteră marină să fie atât de uimitoare din punct de vedere vizual sunt coloanele hexagonale de bazalt, modelate în piloni cu șase laturi ordonate, care alcătuiesc pereții săi interiori. Aceste coloane fracturate formează o pasarelă rudimentară chiar deasupra nivelului apei, astfel încât vizitatorii să poată intra mult în interior și să exploreze peștera.

• Masculii unei specii de caracatițe paralizează femelele înainte de împerechere pentru a nu fi mâncați
• Un nou studiu dezvăluie o dispariție fără precedent a fluturilor

Peștera a fost o minune bine cunoscută a vechilor celți irlandezi și scoțieni și a fost un loc important în legende. Cunoscută de celți sub numele de Uamh-Binn sau ,,Peștera Melodiei”, o legendă irlandeză, în special, a explicat existența peșterii, precum și pe cea a peșterii similare ,,Calea Uriașilor” din Irlanda.

Întrucât ambele sunt realizate din aceleași coloane de bazalt îngrijite, legenda susține că acestea au fost piesele finale ale unui pod construit de gigantul irlandez Fionn mac Cumhaill (cunoscut și ca Finn McCool), pentru a putea ajunge în Scoția, unde urma să se lupte cu Benandonner, uriașul său rival.

Legenda, care leagă cele două structuri, este, de fapt, corectă din punct de vedere geologic, scrie AtlasObscura.

O istorie și o geologie diferită de orice altă peșteră din lume

Atât Calea Uriașilor, cât și Peștera lui Fingal au fost într-adevăr create de același flux de lavă străvechi, care ar fi putut la un moment dat să formeze un ,,pod” între cele două situri.
Bineînțeles, acest lucru s-a întâmplat acum 60 de milioane de ani, cu mult înainte ca oamenii să fi fost prin preajmă pentru a vedea acest lucru.

Peștera a fost redescoperită atunci când naturalistul Sir Joseph Banks a vizitat-o în 1772. La momentul descoperirii lui Banks, Fingal, un poem epic antic în șase cărți era o serie poetică foarte populară, presupus a fi tradusă dintr-o veche epopee gaelică de către poetul irlandez James Macpherson.

Cartea a avut o influență asupra lui Goethe, Napoleon și Banks, care a numit imediat peștera scoțiană, care avea deja numele Uamh-Binn, după legenda irlandeză, numind-o ,,Peștera lui Fingal”.

Și, deși Banks este responsabil atât pentru redescoperirea, cât și pentru redenumirea peșterii, un compozitor german romantic a fost cel care a ridicat cu adevărat peștera la faima mondială.

De ce este unică?

Faimosul compozitor Felix Mendelssohn a fost atât de impresionat de splendoarea peșterii, încât i-a trimis fraza de început a unei uverturi pe o carte poștală surorii sale, cu mențiunea: ,,Pentru a te face să înțelegi cât de extraordinar m-au afectat Hebridele, îți trimit următorul text, care mi-a venit în minte acolo”.

Uvertura Hebrides, cunoscută și sub numele de Peștera lui Fingal, a avut premiera la 14 mai 1832, la Londra. Este posibil ca numele original să se fi bazat pe zgomotele uimitoare pe care le produce uneori peștera.

Peștera nu a mai părăsit niciodată atenția publică. Pink Floyd a dat numele peșterii unuia dintre primele lor cântece inedite, iar Matthew Barney a folosit peștera în ciclul său Cremaster.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Arheologii au descoperit dovezi de necromanție într-o peșteră din Israel

Peșterile Longyou din China rămân un mister chiar și după 2.000 de ani

Peștera Anaconda: „Șarpele uriaș” ce pândește dintr-un ghețar din Islanda

Peștera celor 100.000 de soldați: „Armata” unică în lume, care nu poate fi explicată