„Meduza nemuritoare” este denumită astfel deoarece, teoretic, poate trăi veșnic. Din câte știm, unele dintre aceste mici ființe translucide pluteau în derivă cu mult înainte de dispariția dinozaurilor, în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani.
Poate părea fictiv, dar potențialul de a trăi milioane de ani se află în domeniul biologiei – cel puțin pentru această specie.
Atunci când o meduză nemuritoare (Turritopsis dohrnii) îmbătrânește sau se deteriorează, specia se poate sustrage morții prin revenirea la stadiul de polip. Face acest lucru reabsorbindu-și tentaculele și ajungând o pată de celule nediferențiate undeva pe fundul mării.
De aici, polipul tânăr poate înmuguri și produce noi forme adulte, fiecare mai mică decât unghia de la degetul mic atunci când este complet dezvoltată. Mai important, acești muguri maturi sunt identici din punct de vedere genetic cu polipul, scrie ScienceAlert.
Ciclul de viață inversat a înzestrat hidrozoarul cu porecla de „meduza Benjamin Button” – cu referire la personajul fictiv al lui F Scott Fitzgerald care se naște bătrân și moare tânăr.
Creatura a fost descrisă pentru prima dată de oamenii de către știință în 1883, dar abia un secol mai târziu experții au descoperit accidental ciclul său de viață etern în timp ce o țineau în captivitate.
În anii care au trecut de atunci, studiile au arătat că coloniile de meduze nemuritoare ținute în laborator pot să regreseze în stadiul de polip și să înceapă din nou viața de până la 10 ori în doi ani.
Meduza nemuritoare este singura specie cunoscută ce poate întineri după reproducerea sexuală, fapt pentru care este „nemuritoare din punct de vedere biologic”.
Deși se crede că această specie este originară din Marea Mediterană, în prezent abundă în toate oceanele lumii.
În ciuda omniprezenței sale, experții încă nu înțeleg cum reușește să trăiască atât de mult timp. În 2022, cercetările genomice au identificat nu mai puțin de o mie de gene legate de îmbătrânire și de repararea ADN-ului.
Dacă oamenii de știință vor reuși să afle ce gene sunt prezente sau lipsă la meduza nemuritoare, în comparație cu rudele sale, ar putea dezvălui mecanismele celulare care stau la baza vieții sale veșnice.
În 2019, oamenii de știință au comparat pentru prima dată expresia genetică a celulelor dintr-un polip de meduză nemuritoare cu cea a unei ,meduze adulte „nou-născute”, cu tentacule și clopot.
Ei au găsit diferențe în modul în care unele celule funcționau, ceea ce sugerează că celulele specializate sunt cumva reprogramate, ca și cum ar reseta un ceas înapoi în timp. Acest lucru nu înseamnă că meduzele nemuritoare nu pot muri niciodată; mai degrabă mor în urma unor răni sau a foametei.
Meduza-robot ar putea curăța plasticul din oceane
O meduză cu 24 de ochi, abia descoperită, este rudă cu cea mai veninoasă creatură marină din lume
Cercetătorii încearcă să afle secretele meduzei nemuritoare
Cea mai mare meduză cu coroană descoperită până acum de cercetători arată ca o farfurie zburătoare