Elefanții mănâncă plante. Aceasta este o informație cunoscută atât de biologi, cât și de iubitorii de animale. Totuși, este mai complicat să afli exact ce fel de plante mănâncă aceștia, deoarece elefanții vor mâncare diferită de la o zi la alta.
Un nou studiu al unei echipe globale care a inclus biologi de conservare de la Universitatea Brown (SUA) a folosit metode inovatoare pentru a analiza eficient și precis obiceiurile alimentare ale două grupuri de elefanți din Kenya, până la tipurile specifice de plante consumate de către animalele din grup.
Descoperirile lor cu privire la obiceiurile elefanților răspund la întrebări importante despre comportamentele de căutare a hranei ale grupurilor și îi ajută pe biologi să înțeleagă abordările de conservare care îi țin cel mai bine pe elefanți nu numai sătui, ci și mulțumiți.
Studiul a fost publicat în revista Royal Society Open Science.
„Este foarte important pentru conservatori să țină cont de faptul că atunci când animalele nu primesc suficient din alimentele de care au nevoie, ele pot supraviețui, dar s-ar putea să nu prospere”, a spus Tyler Kartzinel, autor al studiului și profesor asistent de studii de mediu și de ecologie, evoluție și biologie ale organismului la Universitatea Brown.
„Înțelegând mai bine ce mănâncă fiecare individ, putem gestiona mai bine speciile emblematice precum elefanții, rinocerii și bizonii, pentru a ne asigura că populațiile lor pot crește în moduri durabile”, spune cercetătorul.
Unul dintre principalele instrumente pe care le-au folosit oamenii de știință pentru a-și desfășura studiul se numește ADN metabarcoding, o tehnică genetică de ultimă oră care le permite cercetătorilor să identifice compoziția probelor biologice prin potrivirea fragmentelor de ADN extrase care reprezintă hrana unui elefant cu o bibliotecă de coduri de bare de ADN-uri de plante.
Universitatea Brown a dezvoltat aplicații pentru această tehnologie, a spus Kartzinel, și a reunit cercetători din biologia moleculară și din partea computațională pentru a rezolva problemele cu care se confruntă conservaționiștii din domeniu.
Aceasta este prima utilizare de ADN metabarcoding pentru a răspunde la o întrebare veche despre ecologia hranei sociale, care este modul în care membrii unui grup social, cum ar fi o familie, decid ce alimente să mănânce, a spus Kartzinel, potrivit Eurek Alert.
„Când vorbesc cu non-ecologiști, ei sunt uimiți să afle că nu am avut niciodată o imagine clară a ceea ce mănâncă de fapt toate aceste mari mamifere carismatice în natură. Motivul este că aceste animale sunt dificil și periculos de observat de aproape, se deplasează pe distanțe lungi, se hrănesc noaptea și în tufișuri dese și multe dintre plantele cu care se hrănesc sunt destul de mici”, a spus Kartzinel.
Nu numai că elefanții sunt greu de monitorizat, dar hrana lor poate fi aproape imposibil de identificat vizual, chiar și pentru un botanist expert, potrivit lui Kartzinel, care a efectuat cercetări de teren în Kenya.
Grupul de cercetare a comparat noua tehnică genetică cu o metodă numită analiza izotopilor stabili, care implică o analiză chimică a părului de animal. Doi dintre autorii studiului, George Wittemyer, de la Universitatea de Stat din Colorado (SUA), și Thure Cerling, de la Universitatea din Utah (SUA), au arătat anterior că elefanții trec de la consumul de iarbă proaspătă atunci când plouă la consumul de copaci în timpul sezonului uscat îndelungat.
În ciuda acest studiu avansat, care le-a permis cercetătorilor să identifice tipare alimentare la scară largă, oamenii de știință încă nu au putut discerne diferitele tipuri de plante din dieta elefantului.
Oamenii de știință au salvat probe de fecale care au fost colectate în parteneriat cu organizația non-profit „Save the elephants” atunci când Wittemyer și Cerling efectuau analizele izotopilor stabili, în urmă cu aproape 20 de ani. Brian Gill, autor al studiului, pe atunci asociat post-doctoral la Brown, a stabilit că probele erau încă utilizabile chiar și după mulți ani de depozitare.
Echipa a combinat analizele izotopilor stabili de carbon din fecalele și părul elefanților cu metabarcodingul ADN-ului dietei, cu urmărirea prin GPS și cu datele de teledetecție pentru a evalua variația alimentară a elefanților individuali din două grupuri.
Cercetătorii au corelat fiecare secvență unică de ADN din mostre cu o colecție de plante de referință, dezvoltată cu expertiza botanică a lui Paul Musili, directorul East Africa Herbarium din cadrul Muzeelor Naționale din Kenya, și au comparat dieta elefanților individuali de-a lungul timpului.
În analiza lor, oamenii de știință au arătat că diferențele alimentare dintre indivizi au fost adesea mult mai mari decât se presupunea anterior, chiar și în rândul membrilor familiei care au căutat hrană împreună într-o anumită zi.
Acest studiu ajută la rezolvarea unui paradox clasic în ecologia vieții sălbatice, a spus Kartzinel: „Cum țin legăturile sociale grupurile de familie împreună într-o lume cu resurse limitate?”. Cu alte cuvinte, având în vedere că toți elefanții par să mănânce aceleași plante, nu este evident de ce concurența pentru hrană nu-i separă și nu îi forțează să se hrănească în mod independent.
Răspunsul simplu este că elefanții își modifică dieta nu doar în funcție de ceea ce este disponibil, ci și de preferințele și nevoile lor fiziologice, a spus Kartzinel. Un elefant însărcinat, de exemplu, poate avea diferite pofte și cerințe în diferite momente ale sarcinii. Și mai pe scurt, elefanții vor mâncare diferită la fiecare masă.
Deși studiul nu a fost conceput pentru a explica comportamentul social, aceste descoperiri ajută la explicarea teoriilor despre motivul pentru care un grup de elefanți poate să se hrănească împreună: elefanții individuali nu mănâncă întotdeauna exact aceleași plante în același timp, așa că, de obicei, vor fi suficiente plante pentru toți.
Aceste descoperiri pot oferi informații valoroase pentru biologii conservaționiști. Pentru a proteja elefanții și alte specii majore și pentru a crea medii în care să se poată reproduce cu succes și să-și dezvolte populațiile, animalele au nevoie de o varietate de plante pe care să le mănânce. Acest lucru poate reduce, de asemenea, șansele de competiție între specii și poate împiedica animalele să braconeze surse de hrană ale oamenilor, cum ar fi culturile.
„Populațiile sălbatice au nevoie de acces la diverse resurse alimentare pentru a prospera. Fiecare elefant are nevoie de varietate, de un pic de ‘condiment’, nu literalmente în mâncare, ci în obiceiurile sale alimentare”, a spus Kartzinel.
Broaștele țestoase de apă dulce adoră să se bălăcească la lumina Lunii
Moliile sunt polenizatori mai eficienți decât albinele, arată studiile