„Hormonul iubirii” ghidează tinerii cintezoi în alegerea „antrenorului vocal”

Oxitocina, așa-numitul „hormon al iubirii” joacă un rol-cheie în procesul prin care un tinerii cintezoi zebrați învață să cânte, imitându-și bătrânii, sugerează un nou studiu efectuat de neurologii de la Universitatea Emory din SUA. 

Revista Scientific Reports a publicat concluziile, care contribuie la înțelegerea neurochimiei învățării sociale.

• Speciile mai sociale trăiesc mai mult, potrivit unui studiu
• Ploaia ajută oceanul să capteze mai mult carbon

„Am descoperit că sistemul de oxitocină este implicat de la o vârstă fragedă în învățarea cântecului de către masculii de cinteză zebrată. Este o știință de bază, care poate duce la o înțelegere a procesului de învățare vocală în întregul regn animal, inclusiv la oameni”, a spus Natalie Pilgeram, primul autor al studiului și doctorandă în psihologie la Emory.

Tinerii cintezoi învață să cânte ascultând un mascul adult

„Rezultatele noastre sugerează că neurochimia legăturilor sociale timpurii, în special în timpul învățării limbajului, poate fi relevantă în studiile privind autismul”, a adăugat Donna Maney, profesor de neuroștiințe în cadrul Departamentului de Psihologie de la Emory și autor principal al studiului.

Tinerii cintezoi învață să cânte ascultând de un mascul adult, căruia îi acordă o atenție deosebită. În mod normal, masculul adult este reprezentat de tatăl lor biologic sau de un  sau de un tată „adoptiv” care îi îngrijește. Acest proces social prezintă unele similitudini cu modul în care copiii învață să vorbească, ceea ce face din păsări un model de laborator pentru fundamentele neuronale ale învățării vocale sociale.

În lucrarea de față, cercetătorii arată modul în care oxitocina, un hormon esențial pentru legătura socială, influențează puii de cinteză expuși doar la cântecele masculilor necunoscuți. În cadrul experimentelor, blocarea receptorilor de oxitocină ai tinerelor păsări în timp ce acestea ascultau un mascul a influențat păsările împotriva cântecului acelui mascul. În schimb, ele preferau să asculte și, în cele din urmă, să învețe cântecul unui mascul pe care îl auzeau atunci când receptorii lor de oxitocină erau lăsați să funcționeze normal.

Găsirea propriei voci

Cinteza zebrată este o pasăre foarte sociabilă. În sălbăticie, cintezele își fac cuiburile împreună în colonii mari. Numai masculii adulți cântă, deoarece prin cântec intenționează să atragă femelele.

Din momentul în care ies din ouă, masculii încep să asculte cântecul și să memoreze anumite cântece, chiar înainte de a putea cânta unul.

„Până în jurul datei de 50 de zile, ei scot mici chiuituri și urlete, ceea ce noi numim subcântec. Este similar cu sugarii umani care încep să gângurească în jurul a șase luni, fără să vorbească efectiv”, a explicat Pilgeram, potrivit Phys.org.

În timpul acestei faze de ascultare sensibilă, un mascul de cinteză zebrată acordă cea mai mare atenție cântecului tatălui său, chiar dacă poate auzi alți masculi adulți în apropiere.

Oxitocina este implicată în modul în care un animal decide unde să își concentreze atenția

Într-un mediu de laborator, cercetările arată că, dacă un tată biologic este îndepărtat din cușcă înainte ca un mascul să eclozeze și apoi înlocuit cu un „tată adoptiv” cu care poate interacționa, tânărul mascul va prefera cântecul tatălui adoptiv în locul altor masculi pe care îi poate auzi.

Până în ziua 100, majoritatea masculilor de cinteză zebrată cântă pe deplin ceea ce au învățat de la tatăl lor. Au ajuns la vârsta adultă, iar melodia lor s-a „cristalizat” în cântecul pe care îl cânta pentru tot restul vieții.

„Rezultatele noastre sugerează că sistemul de oxitocină este implicat în modul în care un animal decide unde să își concentreze atenția foarte devreme în viață”, a spus Pilgeram.

Vă mai recomandăm și: 

Test de cultură generală. Care pasăre poate imita orice sunet din lume?

O pasăre emu a atras poliția într-o urmărire haotică de 30 de kilometri

Testele pe animale pentru cosmetice reluate în Regatul Unit după o interdicție de 25 de ani

De ce oamenilor le este greu să creadă că și animalele au sentimente?